Mesajul lui Benedict al XVI-lea către Bartolomeu I

Ministeriul petrin nu este putere, ci slujire adusă unităţii

În cadrul schimbului anual de delegaţii pentru respectivele sărbători ale sfinţilor patroni, la 29 iunie 2009, la Roma pentru celebrarea sfinţilor Petru şi Paul şi la 30 noiembrie la Istanbul pentru celebrarea sfântului Andrei, cardinalul Walter Kasper conduce delegaţia Sfântului Scaun pentru sărbătoarea Patriarhiei ecumenice 2009. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor este însoţit de secretarul dicasterului, episcopul Brian Farrell, şi de doi oficiali din secţiunea orientală: părintele Andrea Palmieri şi părintele Vladimiro Caroli. La Istanbul s-a unit cu delegaţia Sfântului Scaun nunţiul apostolic din Turcia, arhiepiscopul Antonio Lucibello. Delegaţia a luat parte la solemna liturgie divină prezidată de Bartolomeu I în biserica patriarhală din Fanar şi a avut o întâlnire cu patriarhul şi conversaţii cu Comisia sinodală responsabilă de relaţiile cu Biserica Catolică. Cardinalul Kasper a înmânat patriarhului ecumenic un mesaj semnat de papa, pe care l-a citit public, însoţit de un dar.

Sanctităţii sale
Bartolomeu I
arhiepiscop de Constantinopol, patriarh ecumenic

Cu mare bucurie mă adresez dumneavoastră, cu ocazia vizitei delegaţiei condusă de veneratul meu frate, cardinalul Walter Kasper, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, căruia i-am încredinţat misiunea de a vă transmite cele mai afectuoase salutări ale mele, în ziua sărbătorii sfântului Andrei, frate al sfântului Petru şi patron al Patriarhiei Ecumenice.

În această împrejurare fericită, în care se comemorează naşterea la viaţa veşnică a apostolului Andrei, a cărui mărturie de credinţă în Domnul a culminat în martiriu, salut cu respect şi Sfântul Sinod, clerul şi pe toţi credincioşii care, sub grija şi conducerea dumneavoastră pastorală, continuă, chiar şi în situaţii dificile, să mărturisească evanghelia lui Isus Cristos.

Amintirea martirilor îi face pe toţi creştinii să dea mărturie despre propria credinţă în faţa lumii. Această chemare este urgentă îndeosebi în timpul nostru, în care creştinismul trebuie să înfrunte provocări tot mai complexe. Mărturia creştinilor va fi desigur cu atât mai credibilă dacă toţi cei care cred în Cristos vor fi "o singură inimă şi un singur suflet" (Fap 4,32).

În ultimele decenii, Bisericile noastre s-au angajat cu sinceritate să parcurgă drumul se refacerea comuniunii depline şi, deşi încă nu am atins obiectivul nostru, au fost făcuţi mulţi paşi, care ne-au permis să aprofundăm legăturile noastre. Prietenia noastră crescândă, respectul nostru reciproc, voinţa noastră de a ne întâlni şi de a ne recunoaşte unii pe alţii ca fraţi în Cristos nu ar trebui să fie împiedicate de cei care rămân fixaţi în amintirea diferenţelor istorice: asta îi împiedică pe ei să se deschidă Duhului Sfânt, care conduce Biserica şi este capabil să transforme toate slăbiciunile umane în oportunităţi de bine.

Această deschidere a condus lucrarea Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic, care şi-a ţinut a unsprezecea sesiune plenară în Cipru, luna trecută. Întâlnirea a fost caracterizată de un sens de angajare solemnă şi de un sentiment afectuos de apropiere. Încă o dată exprim recunoştinţa mea sinceră faţă de Biserica din Cipru pentru primirea şi ospitalitatea ei foarte generoase. Este izvor de mare încurajare faptul că, în pofida câtorva dificultăţi şi neînţelegeri, toate Bisericile participante la Comisia Internaţională au exprimat propria intenţie de a continua dialogul.

Tema sesiunii plenare, "Rolul episcopului de Roma în comuniunea Bisericii din primul mileniu", este desigur complexă şi va cere un studiu amplu şi un dialog răbdător, dacă vrem să aspirăm la o integrare împărtăşită de tradiţiile din Orient şi din Occident. Biserica catolică înţelege ministeriul petrin ca un dar al Domnului făcut Bisericii sale. Acest ministeriu nu trebuie să fie interpretat într-o perspectivă de putere, ci în cadrul unei ecleziologii de comuniune, ca slujire adusă unităţii în adevăr şi în caritate. Episcopul Bisericii din Roma, care stă în fruntea carităţii (sfântul Ignaţiu din Antiohia), este înţeles ca Servus servorum Dei (sfântul Grigore cel Mare). Deci, aşa cum a scris veneratul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, şi cum am repetat cu ocazia vizitei mele la Fanar în noiembrie 2006, e vorba de a căuta împreună, lăsându-ne inspiraţi de modelul din primul mileniu, formele în care ministeriul episcopului de Roma poate să realizeze o slujire de iubire recunoscută de toţi (cf. Ut unum sint, nr. 95). Aşadar, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze; fie ca Duhul Sfânt să ne conducă de-a lungul acestui drum dificil şi totuşi promiţător.

În orice caz, în timp ce parcurgem acest drum spre comuniunea deplină, trebuie deja să oferim o mărturie comună, cooperând la slujirea umanităţii, îndeosebi în apărarea demnităţii persoanei umane, în afirmarea valorilor morale fundamentale, în promovarea dreptăţii şi păcii şi în a da răspuns la suferinţa care continuă să chinuiască lumea noastră, îndeosebi la foamete, la sărăcie, la analfabetism şi la distribuirea nedreaptă a resurselor.

În afară de asta, Bisericile noastre pot să lucreze împreună pentru a atrage atenţia cu privire la responsabilitatea umanităţii faţă de ocrotirea creaţiei. În această privinţă, exprim încă o dată aprecierea mea faţă de numeroasele iniţiative valoroase pe care dumneavoastră, sanctitate, le-a susţinut şi încurajat şi care au dat mărturie faţă de darul creaţiei. Recentul simpozion internaţional despre "Religie, ştiinţă şi ambient" dedicat fluviului Mississippi, şi întâlnirile pe care le-aţi avut în Statele Unite cu personalităţi ilustre din lumea politică, culturală şi religioasă, sunt un exemplu al angajării dumneavoastră.

Sanctitate, în solemnitatea marelui apostol Andrei, doresc să exprim, dumneavoastră şi Patriarhiei Ecumenice, stima mea plină de respect şi apropierea mea spirituală, în timp ce înalţ rugăciune pentru ca Dumnezeul unul şi întreit să poată da binecuvântări îmbelşugate de har şi lumină înaltului dumneavoastră ministeriu pentru binele Bisericii.

Cu aceste sentimente vă ofer o îmbrăţişare fraternă în numele unicului nostru Domn Isus Cristos, reînnoind rugăciunea mea pentru ca pacea şi harul Domnului nostru să poată fi cu dumneavoastră, sanctitate, şi cu toţi cei care sunt încredinţaţi conducerii dumneavoastră pastorale eminente.

Din Vatican, 25 noiembrie 2009

(După L'Osservatore romano, 30 noiembrie - 1 decembrie 2009)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.