Fiat mihi secundum Verbum tuum!

Azi, ca şi odinioară,
Dincolo de spaţiu, timp
Încontinuu se coboară
Al sfinţeniei anotimp.

Numele lui e umilinţa,
Gravat în trupul omenesc.
Dumnezeu se revelează:
Într-un prunc dumnezeiesc.

Îmbrăcând haina gingaşă,
Însăşi cerul l-a lăsat
Acceptând misterul crucii
Cu destinul s-a-mpăcat.

Să vezi iubirea ce nu trece
Nu trebuie să te înalţi,
Doar să cobori în ale credinţei
Unde suntem cu toţii fraţi.

Isus şi astăzi se coboară
Prin mâini uşoare, altare reci.
Iubirea sa nicicând nu moare,
Străpungându-ne în veci.

Pr. Ciprian Ban, OFMConv.

lecturi: 12.