Coasta de Fildeş: Tatăl nostru a plecat!

Unde sunt creştini catolici autentici acolo este şi o devoţiune aparte faţă de Maica Domnului. Afirm acest lucru ca urmare a unei simple întâmplări pe care am trăit-o la începutul lunii octombrie, când mă aflam în faţa capelei în reculegere, cu puţin timp înainte de începerea sfintei Liturghii. De la misiune până la capela unde celebrăm zilnic jertfa euharistică sunt aproximativ 200 de metri. Deseori ne întâlnim în acest perimetru cu diverse persoane, unii care ne salută sau sunt curioşi de prezenţa noastră în teritoriu, iar alţii care pornesc după noi, ştiind astfel că a venit timpul pentru Liturghie. Ca în fiecare comunitate, şi la noi este un "rest sfânt", un grup care nu lipseşte de la nici o sfântă Liturghie, cu atât mai mult în luna octombrie, când avem devoţiuni aparte faţă de sfânta Fecioară. La un moment dat atenţia îmi este atrasă de privirea tristă a unei femei, pe care de altfel o cunoşteam bine. Am spus în mintea mea că are iar probleme din cauza fiului care doar cheltuie şi risipeşte... Se apropie de mine şi mă fixează cu privirea. Scurt, îmi spune: "Tatăl nostru a plecat!". I-am spus că ştiu că tatăl ei e de mult trecut la Domnul ca urmare a unei boli. Dar mi-a dat de înţeles ca nu e asta. Mi-a întins mâna şi mi-a arătat în pumnul ei mic un rozariu înnegrit de timp şi de zecile de rugăciuni la care a fost folosit. Cu delicateţe de mamă îmi arată că avea un defect, dar nu de mult timp. Bobiţa pe care de obicei ne rugăm Tatăl nostru la începutul rozariului se crăpase şi nu mai era la locul ei... Tatăl nostru a plecat... Am zâmbit liniştit... I-am spus să treacă pe la misiune să îi dau un rozariu mai durabil. Ştiam că nu îl va ţine de bibelou. Zilnic o găseam la intrarea în capelă cu rozariul în mâini...

Duminică, 11 octombrie 2009, a avut loc deschiderea noului an pastoral. A fost un eveniment aparte pentru că am încercat să aducem toată comunitatea romano-catolică în biserica cea nouă, însumând aproximativ 1.000 de persoane, pentru a le prezenta noile proiecte şi propuneri. Doresc să amintesc doar două dintre cele mai importante. Pentru prima data în istoria comunităţii, am făcut câteva minute de adoraţie cu toţi cei prezenţi. De regulă în prima duminică din lună avem dedicată o oră adoraţiei, dar participarea nu era cea dorită de noi. Astfel încât am decis, împreună cu părintele Gabriel Cimpoieşu, să-i sensibilizăm pe cei prezenţi. A fost o reuşită... Al doilea aspect demn de amintit este faptul că, începând din acest an, în sfânta zi de Crăciun, să botezăm toţi copiii, după normele dreptului canonic şi ale Conferinţei Episcopilor din Coasta de Fildeş. Până în acest an nu s-a făcut, pentru că părinţii, în cel mai des caz, nu sunt botezaţi. Normele Conferinţei permit de anul acesta ca şi cei care se pregătesc pentru botez să fie admişi cu copiii la sacramentul Botezului.

Duminica, 18 octombrie. Ziua Mondială a Misiunilor. Am avut cea mai mare bucurie pentru că am avut prilejul să le vorbesc în această zi despre miracolul rozariului şi binecuvântările primite din partea Maicii Domnului pentru cei care îi sunt devotaţi. Le-am povestit despre femeia care era tristă ca avea rozariul incomplet... Femeia era printre ei, cu acelaşi rozariu între degete. Mă rog zilnic ca gestul femeii să fie repetat de cât mai mulţi...

Pr. Marius-Gabriel Catrinţaşu

lecturi: 12.