Roma: Întâlnire a tinerilor comunităţii române

Cu voia Domnului, în ziua de 4 octombrie 2009, un grup de tineri români, adunaţi de pe cele şapte coline ale Romei, ne-am dat întâlnire la casa Surorilor Carităţii ale Sfintei Ioana Antida Thouret, pe colina Aventinului, într-un colţişor binecuvântat de Cel de sus cu multă verdeaţă şi linişte. Dorinţa noastră, dar şi a părintelui paroh Isidor Iacovici şi a părintelui Daniel Iacobuţ, care ne-a fost alături pe tot parcursul zilei, era să petrecem o zi în care să ne încărcăm "bateriile sufleteşti", să ne cunoaştem mai bine între noi, încercând să nu lăsăm ca munca în Italia să ne înstrăineze cumva unii de alţii.

De aceea ne-a prins foarte bine tema propusă pentru această zi: "Iubeşte-l pe aproapele ca pe tine însuţi!" Ce înseamnă să-l iubeşti pe aproapele? Ce înseamnă să te iubeşti pe tine însuţi? Ce imagine avem despre noi înşine? Sănătoasă sau neadecvată? Ce rol are credinţa în imaginea de noi înşine? Iată câteva întrebări pe care le-am analizat în lung şi-n lat pe timpul acestei zile, împărţindu-ne în trei grupuri mai mici, izvorâte din alegerea unei culori a drapelului nostru românesc. A fost o ocazie minunată pentru a discuta despre probleme şi întrebări pentru care, din cauza ritmului trepidant al vieţii aici, nu prea mai avem timp.

După ce am discutat şi am analizat aceste întrebări, plini de reculegere, am participat la sfânta Liturghie în frumoasa capelă a surorilor care ne-au primit cu o atât de mare bunăvoinţă. Astfel, după aceea, mai pioşi, dar şi voioşi, ne-am aşezat la masă, bucurându-ne şi de unele specialităţi care ne-au adus aminte de România. Imediat după masă am fost vizitaţi de părintele paroh care ne-a încurajat să continuăm întâlnirile acestea, precum şi implicarea noastră în viaţa comunităţii.

Bineînţeles a fost timp şi pentru un moment de destindere, de jocuri, care mai de care mai hazlii, astfel că ziua noastră de întâlnire nu a putut decât să ne lase în inimă amintiri frumoase pline de bucurie.

Spre seară ne-am adunat la grota sfintei Fecioare din curtea mănăstirii pentru a oferi rugăciunile noastre Tatălui ceresc pentru noi şi toţi românii imigranţi prin rugăciunea sfântului Rozariu. Astfel am fost alinaţi şi de prezenţa Maicii Domnului, ce ne însoţeşte mereu cu privirea şi iubirea ei de mamă.

Îi mulţumim Domnului pentru această zi şi avem speranţa că întâlnirile pe care le vom avea de aici încolo vor întări prietenia dintre noi, precum şi raportul nostru cu Domnul.

Francisc Fodor

lecturi: 14.