Consacraţi şi martiri: a 75-a aniversare a martirilor din Turon (Spania)

"Vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta" (Lc 21,12)

Una dintre caracteristicile mesajului lui Isus este aceasta: marea sa actualitate, nu se învecheşte niciodată. Au trecut douăzeci de secole de când sfântul Luca a scris evanghelia care îi poartă numele, iar situaţia de atunci nu prea s-a schimbat.

Am deschis Almanahul "Presa Bună" din ultimii ani şi am citit că numai din rândul clericilor şi al călugărilor au fost persecutaţi şi omorâţi în anul 2004 - 17, în 2005 - 24, în 2006 - 24, în 2007 - 21 de persoane. Şi sigur că lista va continua.

La 9 octombrie 2009 se împlinesc 75 de ani de când nouă urmaşi ai lui Isus din Nazaret şi-au dat viaţa pentru Dumnezeu, pentru patria lor şi pentru cauza educaţiei creştine a copiilor şi tinerilor săraci. Aşa de simplu. Aşa de sublim.

Faptele s-au desfăşurat în Spania, la Turon, o localitate din Asturias, în inima unei regiuni miniere, în octombrie 1934. Acolo, opt Fraţi ai Şcolilor Creştine conduceau o şcoală pentru băieţi, fii de mineri. O şcoală unde erau educaţi în spirit creştin. Toţi profesorii erau fraţi.

Pe vremea aceea, Spania, dar mai mult Asturias, era într-o mare criză politică şi de valori umane.

Ne întoarcem la faptele pe care vrem să le evocăm. În ziua de 5 octombrie 1934, dis de dimineaţă, când încă nu se luminase, au năvălit la casa şi şcoala fraţilor nişte miliţieni din satele învecinate care au venit să caute "arme ascunse". În capela şcolii erau, la Liturghia comunitară, pr. Inocencio şi cei opt fraţi. Toţi laolaltă au fost conduşi la aşa-numita "casa poporului" pentru a fi judecaţi şi condamnaţi. Acolo mai erau şi alţi preoţi şi laici. Pr. Inocencio, din Congregaţia Pasioniştilor din oraşul vecin, Mieres, era la Turon pentru a îngriji spiritual fraţii şi elevii cu ocazia primei vineri din lună.

La 9 octombrie, invocând motivul "fals" că vor fi trimişi pe front, cei opt fraţi şi pr. Inocencio, escortaţi de miliţieni, sunt conduşi spre cimitirul satului unde era pregătit un şanţ de 9 metri. Părintele şi fraţii au fost puşi la marginea şanţului şi ucişi cu focuri de arme. Craniile unora au fost zdrobite cu un ciocan din lemn. Imediat trupurile au fost aruncate în groapă şi acoperite cu pământ. De la cimitir, fiind pe deal, se văd, chiar şi astăzi, turnul puţului minier "Sfântul Iosif", şcoala fraţilor "Sfânta Fecioară din Covadonga", patroana Asturiei, şi biserica satului.

Pe vremea aceea fraţii obişnuiau să-i aducă pe toţi elevii la biserica parohială, atât duminica, cât şi în sărbătorile speciale, lucru care îi înfuria pe duşmanii Bisericii.

Iată o mărturie a şefului plutonului de execuţie, Silverio Castanon, deţinut şi închis la puţin timp de la recunoaşterea faptelor săvârşite: "Fraţii şi părintele duseseră cu seninătate sentinţa şi au mers cu paşi fermi şi senini, până la cimitir. Ştiind unde mergeau, se asemănau cu oile duse la înjunghiere.. Eu, care sunt un om viteaz, m-am emoţionat pentru atitudinea lor...mi s-a părut că atunci când erau pe drum şi când aşteptau lângă grădină se rugau în şoaptă".

Revoluţia din Asturias a fost un fel de prevestire a ceea ce avea să se declanşeze în Spania, în anul 1936: Războiul Civil, o confruntare între fraţi, care a lăsat în urmă un milion de morţi în ambele tabere, "naţională" şi "republicană" sau comunistă. În această confruntare (1936-1939), Biserica Catolică din Spania a suferit cea mai teribilă prigoană din istoria ei, pierzând mii de credincioşi, dintre care: 12 episcopi, 4.182 preoţi, 2.365 călugări şi 238 călugăriţe. Numai din Congregaţia Fraţilor Şcolilor Creştine, 168 de fraţi au primit coroana martiriului, printre aceştia numărându-se martirii pe care îi comemorăm astăzi.

În România, cel puţin în Biserica Catolică, ne aflăm într-o perioadă de înflorire a vieţii creştine, după cei peste patruzeci de ani de comunism ateu. În Spania, anii care au urmat după crunta persecuţie împotriva Bisericii, au adus şi o înflorire a vieţii creştine, care s-a arătat prin bogăţia de vocaţii atât la viaţa de preoţie, cât şi la viaţă consacrată.

Să dea Dumnezeu ca, prin mijlocirea sfinţilor martiri din Turon, sângele lor să fie şi "sămânţă" pentru noi educatori creştini care să-ţi consacre viaţa pentru el şi pentru oamenii de azi, dar mai ales pentru cei mai defavorizaţi.

*

Martirii din Turon au fost canonizaţi de papa Ioan Paul al II-lea la 21 noiembrie 1999. Rămăşiţele pământeşti a celor opt fraţi se odihnesc la altarul din mănăstirea "Sfânta Fecioară a Bunului Sfat" din Bujedo - Burgos (Spania).

Ultima fotografie: Bujedo - Mănăstirea FSC unde s-au format cei opt sfinţi fraţi martiri şi unde au fost reîngropaţi în anul 1935. Actualmente rămăşiţele pământeşti sunt în biserică.

Fr. Jesus Sagredo

lecturi: 14.