Săbăoani: Prelatul Albert Holenstein la 90 de ani

Marţi, 18 august 2009, prelatul Albert Holenstein a împlinit 90 de ani. Cu această ocazie a fost sărbătorit într-un cadru festiv în Parohia Săbăoani, unde s-a stabilit din luna ianuarie 2005, după ce s-a retras din activitatea pastorală şi de conducere a Centrului de Opere Misionare Pontificale din Bregenz (Austria).

La sfânta Liturghie, prelatul Holenstein a fost înconjurat de mulţi preoţi şi credincioşi, precum şi de patru episcopi: în afară de PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă, au fost prezenţi fostul episcop al prelatului, PS Klaus Küng, actualmente episcop de St. Pölten, şi PS Egon Kapellari, episcop de Graz, ambii din Austria.

Cu această ocazie i s-a înmânat prelatului Holenstein din partea Primăriei Săbăoani placheta şi titlul de cetăţean de onoare al comunei.

După sfânta Liturghie a urmat un moment festiv folcloric susţinut de copii şi tineri ai parohiei.

Prelatul Albert Holenstein s-a născut la 18 august 1919 în Brooklyn (New York, SUA); după doi ani şi jumătate s-a mutat în Elveţia, locul de origine al părinţilor, unde a urmat şcoala generală şi gimnaziul. Apoi a intrat în Seminarul din Innsbruck, Austria, pe care l-a absolvit în anul 1946, când a fost sfinţit preot.

După hirotonire a lucrat ca vicar în trei parohii; în anul 1951 a fost numit director diecezan al organizaţiei caritative Missio, iar în anul 1961 a fost numit paroh al comunităţii Sfântul Kolumban din Bregenz, unde i-a revenit misiunea de a construi biserica parohială şi centrul parohial. În acelaşi an a înfiinţat o asociaţie de ajutorare a bolnavilor de lepră, cu sediul în aceeaşi parohie.

Cei 90 ani de viaţă ai prelatului Albert Holenstein au fost o adevărată viaţă de slujire a Bisericii, iar cei 63 de ani de preoţie au fost trăiţi nu numai ca o simplă slujire preoţească, ci şi ca angajare în domeniul social, dovedindu-se un adevărat "samaritean" milostiv, fiind foarte deschis la nevoile oamenilor, nu numai de aproape, ci şi de departe. Prelatul a înţeles că nu trebuie să se limiteze la graniţele propriei parohii sau dieceze, ci că trebuie să întindă o mână de ajutor tuturor celor suferă. Astfel a înfiinţat cele două organizaţii - Centrul de Opere Misionare Pontificale Missio şi Asociaţia de Ajutorare a Leproşilor. La uşa prelatului au bătut numeroşi episcopi din Africa, America Latină, Asia, chiar Maica Tereza de Calcutta, pentru a fi ajutaţi în misiunea lor.

În anul 1992, prelatul află de existenţa Diecezei de Iaşi şi se hotărăşte să creeze o "punte" prin care să vină în ajutorul Bisericii noastre locale. La prima vizită efectuată la Iaşi, în toamna anului 1993, prelatul este impresionat de Seminar, de care s-a legat într-un mod deosebit, ajutând la refacerea şi modernizarea clădirii şi la crearea unei legături dintre credincioşii din Austria şi seminarişti, oferind mai multe burse seminariştilor. Din momentul în care a cunoscut dieceza, s-a legat de ea şi a participat la susţinerea mai multor proiecte: terminarea lucrărilor la noua catedrală, construirea a două case pentru surorile din Institutul Diecezan Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot.

La încetarea activităţii de paroh şi de director al Centrului Missio din Bregenz, ia decizia de a se stabili în Dieceza de Iaşi şi alege Parohia Săbăoani. La 2 ianuarie 2005, ajunge la Săbăoani şi, în ciuda dificultăţilor legate de comunicare (nu vorbeşte limba română), totuşi trăieşte şi participă la toate evenimentele parohiale şi diecezane. Aici prelatul s-a dedicat scrisului, publicând diferite cărţi destinate preoţilor şi credincioşilor. Prelatul şi-a făcut cunoscută şi devoţiunea personală către Preasfânta Fecioară, încurajând desăvârşirea sanctuarului care era in construcţie la data sosirii sale în Parohia Sabaoani, fie prin intervenţie personală sau apelând la generozitatea multor binefăcători. "Iubirea lui Cristos face minuni; ca un lanţ suntem uniţi împreună în iubirea lui Cristos", obişnuia să spună deseori prelatul, conştient că numai iubirea-caritatea poate depăşi orice obstacol şi barieră pentru a putea ajunge la fiecare om.

Într-adevăr, aşa cum îi plăcea să spună în repetate rânduri, un preot trebuie să depăşească prin acţiunea sa limitele propriei dieceze şi să aibă o inimă şi pentru alţii. Sfinţia sa scria într-una dintre cărţile publicate: "După ce m-am stabilit în Dieceza de Iaşi, unul dintre primele mele gânduri s-a îndreptat spre preoţi şi diaconi. Poate că aşteptaţi un cuvânt din partea mea. Doar se spune: «Purtaţi-vă unii altora povara» (Gal 6,2). Ţelul nu este deci ca fiecare să ajungă cu munca sa la capăt, ci să ne ajutăm reciproc. Cu siguranţă, ajutorul reciproc al preoţilor nu se sfârşeşte la graniţele propriei dieceze".

La acest frumos aniversar aducem mulţumirea noastră lui Dumnezeu pentru "darul" pe care l-a făcut diecezei noastre în persoana prelatului Holenstein şi-l rugăm să-l copleşească cu multe haruri şi binecuvântări pentru tot binele pe care l-a făcut în viaţă. Îi dorim încă ani plini cu sănătate şi putere pentru a putea oferi slujirea sa preoţească spre edificarea poporului lui Dumnezeu.

Herr Prälat Albert Holenstein, Vergelt's Gott für alles und Ad multos felicesque annos!

PS Aurel Percă,
episcop auxiliar

lecturi: 39.