Din istoria satului şi a Parohiei Rotunda

Evoluţia administrativă a localităţii Rotunda

Satul Rotunda, veche localitate românească aşezată pe valea Siretului, este menţionat pentru prima dată în lucrarea lui F.G. de Bawr, Carte de la Moldavie pour servir à l'Histoire militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs, redactată între anii 1768-1774 şi publicată la Amsterdam în 1783. Satul Rotunda este menţionat de asemenea în lucrarea lui Hora von Otzellowitz, Topographische Beschreibung der fünf moldauischen Districten, redactată în 1790 şi păstrată în manuscris într-o bibliotecă din Viena.

Există numeroase mărturii documentare privitoare la localitatea Rotunda în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, satul este menţionat într-o anafora din anul 1801 aparţinând boierilor Constantin Balş şi Iordachi Roset şi întărită de domnul Moldovei Constantin Ipsilanti, prin care se face cunoscut că 16 sate catolice din ţinutul Romanului, printre care şi Rotunda, au adresat o plângere împotriva prefectului apostolic, Vicenzo Gatt. Localitatea este de asemenea menţionată într-o serie de documente privitoare la relaţiile agrare din Moldova din perioada 1816-1817; în documente privind răscoala satelor catolice din 1831, într-o cunoscută hartă rusească din 1835 şi în catagrafiile din 1838 şi 1845, precum şi în Buletinul oficial al Moldovei pe anul 1859.

Se cuvine menţionat faptul că în anul 1803 Rotunda a pierdut statutul de "sat", fiind arondată satului Doljeşti, căruia îi era subordonată şi din punct de vedere fiscal, statut pe care şi l-a recâştigat în mod neoficial în anul 1830. În perioada 1838-1864 Rotunda a avut statutul de cătun al satului Doljeşti. După reforma administrativă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1864, satul Rotunda a fost din nou arondat, pe rând, după cum urmează: comunei Doljeşti (1864-1895); comunei Miclăuşeni (1895); comunei Doljeşti (1896-1928); comunei Bâra (1929-1930); comunei Doljeşti (1931); comunei Buruieneşti (1932-1938); comunei Doljeşti (1939-1944) şi, în fine, comunei Buruieneşti (1945-1968). După reorganizarea administrativă din anul 1968 satul a fost arondat din nou comunei Doljeşti.

Faptul că localitatea nu a beneficiat niciodată de statutul de comună a contribuit în mare măsură la stagnarea socială, economică şi culturală. De exemplu, localitatea a fost mult timp privată de existenţa unei şcoli primare publice, copiii din Rotunda fiind nevoiţi din această cauză să frecventeze şcoala primară din Doljeşti. Aceeaşi situaţie s-a repetat şi în cazul căminului cultural, şi al altor instituţii culturale, care ar fi putut contribui la progresul localităţii.

Alături de toponimul Rotunda, cel mai cunoscut dealtfel, numele satului apare în diverse grafii sub forma Radunda (1835), Ratunda (1835), Rătunda (1816-1817; 1831-1832; 1838; 1845; 1858) şi Retunda (1790).

Locuitorii satului Rotunda au fost împroprietăriţi în urma reformelor agrare din 1864 şi 1918-1921. Respectivele proprietăţi au fost însă pierdute în anii regimului comunist, odată cu înfiinţarea cooperativelor agricole de producţie, şi apoi recuperate în urma aplicării Legii 18?1991. Asemenea celorlalţi locuitori din satele catolice de pe valea Siretului, sătenii din Rotunda s-au abţinut de la acte de violenţă în timpul Răscoalei ţărăneşti din 1907, ca urmare a unei circulare a episcopului N.I. Camilli.

Originea catolicilor din Rotunda

Catolicii din Rotunda sunt menţionaţi pentru prima dată într-o relatare din 9 aprilie 1762 trimisă Congregaţiei "De Propaganda Fide" de către prefectul Misiunii Apostolice din Moldova, pr. Giovanni Di Crisostomo Dejoanis. Respectiva relatare menţionează existenţa în Moldova a 42 de comunităţi catolice, dintre care 21 erau comunităţi noi, printre care se afla şi Rotunda din ţinutul Roman.

Potrivit cercetării pr. Emil Dumea, dintre cele 21 de comunităţi noi, doar cinci au fost populate de catolici sosiţi din Transilvania, în timp ce restul comunităţilor noi - inclusiv Rotunda - au fost populate de locuitori din comunităţile catolice învecinate. Această ipoteză a fost susţinută cu câteva decenii în urmă şi de preotul cercetător Iosif Gabor, care menţiona faptul că satul Rotunda ar fi fost populat de bejenarii satelor Adjudeni şi Tămăşeni, dar şi prin "roirea" din satul vecin Butea.

Rotunda - Filială a Parohiei Adjudeni

Iniţial, comunitatea catolică din Rotunda a fost arondată Parohiei Tămăşeni, însă după înfiinţarea în 1775 a Parohiei Adjudeni, Rotunda a trecut sub păstorirea misionarilor din noul centru parohial, alături de satele Tămăşeni, Buruieneşti şi Sagna. Se cuvine însă menţionat faptul că în perioada 1775-1860 centrul parohial a fost mutat periodic de la Adjudeni la Tămăşeni sau Răchiteni, din care cauză informaţiile istorice privitoare la Rotunda trebuie căutate în arhivele parohiilor menţionate anterior.

În 1789 filiala Tămăşeni s-a desprins de Parohia Adjudeni, devenind parohie de sine stătătoare, iar în perioada 1810-1850 satul Adjudeni a fost centrul parohial al parohiei unificate Adjudeni-Tămăşeni.

În perioada 1775-1860, credincioşii din Rotunda au fost păstoriţi de personalităţi ilustre din rîndul misionarilor aflaţi în Moldova, precum Florian Woycikowski, Francesco Maria Longhi di Benevento, Iacob Moroni, Alois Landi, Remigio Silvestri, Ioan Francisc-Gabriel Barbieri, Angelo Cantone, Francesco Longhi, Ludovic Scarpati, Vicenzo Fedeli, Inocenţiu Pamfili, Anton Sciacca, Stefano Iannuci, Giuseppe Bosatta da Como, Agostino Melis, Angelo Orsini, Cornelius Ceraulo, Giuseppe Danese, Bernardino Amantini, Mathias Rasdilovich şi Valentin Ferenczy. Credincioşii din Filiala Rotunda au contribuit permanent la susţinerea materială a acestor păstori spirituali.

Biserica din lemn

Conform schematismului Vicariatului Apostolic al Moldovei întocmit la Iaşi în anii 1871-1872, prima biserică din lemn a fost construită la Rotunda în anul 1852. Potrivit opiniei pr, Iosif Gabor, principalul motiv pentru care s-a construit atât de târziu o biserică la Rotunda este acela că satul "era foarte aproape de Adjudeni, credincioşii din Rotunda putând astfel frecventa biserica parohială din Adjudeni". La biserica din lemn din Rotunda au slujit în perioada 1852-1891 misionarii Valentin Ferenczy şi Alfonso Manfredi. În anul 1864, în urma aplicării reformei agrare iniţiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, biserica din Rotunda a fost împroprietărită cu o suprafaţă de teren de 535 prăjini.

În 1850 însă, numărul credincioşilor din Rotunda era destul de mare - 296 de suflete, situaţie care impunea construirea unei biserici proprii. Populaţia catolică din Rotunda a crescut continuu, de la 58 de suflete în 1762 la 184 de suflete în 1801, respectiv 296 de suflete în 1850. Această tendinţă ascendentă s-a menţinut şi în deceniile următoare, ajungând la 343 de suflete în 1874, 580 de suflete în 1900, 683 de suflete în 1923, respectiv 824 de suflete în 1941.

Se cuvine menţionat faptul că în anul 1878, ca urmare a participării la Războiul de Independenţă, dascălul bisericii din Rotunda, Petru Mihai Mârţ, a primit medaliile "Virtutea Militară" şi "Bărbăţie şi Credinţă". La luptele din 1877-1878 au mai participat şi sătenii Petru Diac, Mihai Grană şi Mihai Anton Lupu.

Biserica din cărămidă

În perioada 4 august 1891 - 22 iulie 1893 a fost construită la Rotunda prima biserică din cărămidă, având hramul Sfântul Francisc, ctitorul acesteia fiind parohul de Adjudeni, Iacob Mologni. În deceniile care au urmat, noua biserică avea să fie slujită de parohii de Adjudeni - Ernestus Herden, Caietan Liverotti, Ulderico Cipolloni, Giuseppe Corradini, Iosif Giorgini, Stanislaus Czelusniak, Antonio Muccino, Serafim Stumpf, Celestin Vaes, Bernard Habraken, Nazareno Cipolloni, Andrei Deweirdt, Anton Benedict Bişoc, Daniel Hampel, Felix (Felice) Raffaelli, Anton Tălmăcel, Nicolae Ivanciuc şi Bernardin Romila.

Ocazional, episcopii de Iaşi - Nicolae Iosif Camilli, Dominic Jaquet, Alexandru Theodor Cisar şi Mihai Robu - au vizitat satul şi biserica din Rotunda. De regulă însă, sacramentul Sfântului Mir era acordat copiilor şi tinerilor din Rotunda în cadrul unor ceremonii organizate la biserica parohială din Adjudeni.

Printre evenimentele consemnate în analele satului Rotunda în perioada amintită se numără ceremonia sfinţirii, la 7 octombrie 1918, a monumentului ridicat în cinstea eroilor catolici căzuţi în anii Primului Război Mondial, primul monument de acest fel ridicat în România, la iniţiativa administratorului apostolic de Iaşi, Ulderico Cipolloni. La luptele din cele două războaie mondiale au participat şi tineri militari din Rotunda. Un alt eveniment deosebit a fost vizita pastorală efectuată la Rotunda la 25 mai 1926 de episcopul Mihai Robu, prilej cu care acesta a fost întâmpinat cu mult entuziasm de către credincioşi şi elevii şcolii primare, împreună cu învăţătorii lor.

Se cuvine de asemenea amintită participarea entuziastă a terţiarilor franciscani din Rotunda la exerciţiile spirituale organizate de parohii de Adjudeni, precum şi participarea a numeroşi credincioşi din Rotunda la diversele colecte organizate de Cruciata Misionară Franciscană. Totodată, credincioşii din filiala Rotunda au contribuit anual la sprijinirea materială a Seminarului "Sfântul Iosif" din Iaşi.

După Cel De-al Doilea Război Mondial, parohii de Adjudeni au fost sprijiniţi în administrarea filialei Rotunda de preoţii colaboratori Francisc Simon, Ioan Ladan, Andrei Balint, Iosif Ghiuzan, Eugen Ghiuzan, Petru Bogleş, Dumitru Lucaci, Iosif Gabor, Daniil Ciubotaru şi Ludovic Lopată.

Un eveniment emoţionant din istoria comunităţii catolice din Rotunda a avut loc în iunie 1948, cu prilejul vizitei pastorale efectuate de episcopul martir Anton Durcovici care, într-o declaraţie dată în arestul securităţii din Bucureşti, scria următoarele: "La Rotunda, jud. Roman, am predicat despre dragostea de Cristos a sfântului Francisc din Assisi, hramul bisericii, îndemnând pe credincişi să urmeze pilda acestui sfânt prin iubire sinceră de Cristos şi de oameni, cu care suntem toţi fraţi prin Cristos".

Crearea Centrului Parohial Rotunda

După Cel De-al Doilea Război Mondial, credincioşii din Rotunda au solicitat în repetate rânduri ca filiala Rotunda să fie ridicată la rangul de parohie. Teoretic, începând cu 8 ianuarie 1935, filiala Rotunda a fost recunoscută de Ministerul Cultelor drept parohie extrabugetară. Din cauza arestărilor masive operate de regimul comunist în rândul preoţilor catolici, Mons. Petru Pleşca, ordinarius substitutus, a amânat însă luarea unei decizii în acest sens. Evenimentul avea să se producă târziu, la 1 octombrie 1957.

La 1 octombrie 1957, Mons. Petru Pleşca, ordinarius substitutus, l-a numit pe pr. Mihai Demeter OFM Conv., paroh de Rotunda. Acestuia i-a revenit sarcina dificilă, în anii persecuţiei comuniste, de a pune bazele structurilor parohiale. Câţiva ani mai târziu, la 1 octombrie 1965, pr. Mihai Demeter s-a pensionat pentru limită de vârstă, iar la 2 iunie 1974 a trecut la cele veşnice la Roma.

La conducerea parohiei a urmat pr. Iosif Chelaru OFM Conv., victimă a persecuţiilor comuniste, eliberat din închisoare la 2 iunie 1964. Acesta s-a pensionat, la rândul său, pentru limită de vârstă, la 1 iulie 1970, iar la 15 septembrie 1980 s-a stins din viaţă.

Cel de-al treilea paroh de Rotunda, pr. Mihai Lucaci, a rămas în analele parohiei drept cel de-al doilea ctitor al bisericii "Sfântul Francisc de Assisi", deoarece în perioada 1971-1972 biserica a suferit ample lucrări de restaurare şi renovare.

Renovarea Bisericii "Sfântul Francisc de Assisi" în anii 1971-1972 şi ulterior

În perioada 1971-1972, parohul de Rotunda, pr. Mihai Lucaci, a iniţiat ample lucrări de restaurare şi renovare a bisericii "Sfântul Francisc". Lucrările propriu-zise au încetat la 6 februarie 1972, când parohul Mihai Lucaci a reinstalat şi sfinţit icoanele "Calea Crucii", nefiind însă finalizate. Au fost reluate abia după căderea regimului comunist, sub coordonarea noului paroh, pr.Toma Lucaci, paroh de Rotunda din 1991. După decesul său prematur în 1998, parohia a fost preluată de actualul paroh, pr. Iosif Martin.

După prăbuşirea regimului comunist, comunitatea a intrat într-o nouă etapă a existenţei sale, iar viaţa parohială a luat un nou avânt. Printre evenimentele notabile ale acestei perioade, se numără vizitele pastorale efectuate de păstorii Diecezei de Iaşi, ep. Petru Gherghel şi ep. Aurel Percă.

Preoţi originari din Rotunda
 

Nume	Prenume	Titlu	Funcţie	Dieceza activă	Data naşterii	Locul naşterii
Bursuc	Martin	pr.	-	decedat	1913	Rotunda
Donea	Mihai	pr.	-	decedat	1919	Rotunda
Gal	Anton	pr.	-	decedat	1950	Rotunda
Arcana	Alois	pr.	paroh	Bucureşti	25.01.1959	Rotunda
Arcana	Inocentiu	pr.	paroh	Iaşi	02.08.1960	Rotunda
Baciu	Mihai-Damian	pr.	colaborator	Bucureşti	11.06.1964	Rotunda
Lupu	Ştefan	pr.	vicerector; profesor; coordonator Editura Sapientia	Iaşi	09.06.1966	Rotunda
Mârţ	Iosif-Marius	pr.		Germania	30.04.1974	Rotunda
Amariei	Marcelin	pr. OFM Conv		Provincia "Sfântul Iosif"	14.01.1982	Rotunda

Dr. Dănuţ Doboş

lecturi: 115.