Galaţi: "Vino, Duhule Sfinte!" - Rusalii continue

"Vino, Duhule Sfinte!" se citea pe uriaşa imagine pictată din spatele altarului, la biserica parohială "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" din Galaţi.

Ziua de 18 iulie 2009 a însemnat pentru creştinii acestei parohii o zi binecuvântată în care a avut loc un eveniment solemn: conferirea de către episcopul Diecezei de Iaşi, Excelenţa sa Petru Gherghel, a sfântului sacrament al Mirului (Confirmaţiunii) pentru 54 de copii care, în anii trecuţi au primit prima sfântă împărtăşanie.

În Catehismul Bisericii Catolice se specifică următoarele:

"1285. Împreună cu Botezul şi Euharistia, sacramentul Mirului formează ansamblul «sacramentelor iniţierii creştine» a căror unitate trebuie păstrată. Aşadar, trebuie să li se explice credincioşilor că primirea acestui sacrament este necesară pentru desăvârşirea harului baptismal. Într-adevăr, «prin sacramentul Mirului sunt legaţi mai desăvârşit de Biserică, sunt întăriţi cu o putere specială a Duhului Sfânt şi prin aceasta au obligaţia mai strictă de a răspândi şi de a apăra, prin cuvânt şi faptă, credinţa, ca adevăraţi martori ai lui Cristos»".

În ritul latin, oficiantul Confirmării este de drept episcopul.

Tot din acelaşi Catehism, aflăm:

"1293. În ritualul acestui sacrament se cuvine să luăm în considerare semnul ungerii şi ceea ce ungerea desemnează şi imprimă: pecetea spirituală.

În simbolismul biblic şi antic ungerea este bogată în semnificaţii; uleiul este semnul abundenţei şi al bucuriei, el curăţeşte (ungerea înainte şi după baie) şi dă supleţe (ungerea atleţilor şi a luptătorilor); este semn de vindecare, fiindcă alină loviturile şi rănile şi te face strălucitor de frumuseţe, de sănătate şi de forţă.

1294. Toate aceste semnificaţii ale ungerii cu ulei se regăsesc în viaţa sacramentală. Ungerea înainte de Botez cu uleiul catehumenilor înseamnă purificare şi întărire; ungerea bolnavilor exprimă vindecarea şi alinarea. Ungerea cu sfânta crismă după Botez, la Mir şi la Preoţie, este semnul unei consacrări. Prin Mir, creştinii, adică cei unşi, participă în mai mare măsură la misiunea lui Isus Cristos şi la plinătatea Duhului Sfânt de care el este plin, pentru ca toată viaţa lor să răspândească «buna mireasmă a lui Cristos».

1295. Prin această ungere, cel miruit primeşte «însemnul», pecetea Duhului Sfânt. Pecetea este simbolul persoanei, semnul autorităţii ei, al proprietăţii asupra unui obiect - aşa erau însemnaţi soldaţii cu sigiliul comandantului lor precum şi sclavii, cu acela al stăpânului lor; ea legaliza un act juridic sau un document, făcându-l eventual secret.

1296. Isus însuşi spune despre el că este însemnat cu pecetea Tatălui său. Creştinul este însemnat şi el cu o pecete: «Cel care ne întăreşte pe noi împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu care ne-a şi pecetluit şi a dat zălogul Duhului în inimile noastre» (2Cor 1,22). Această pecete a Duhului Sfânt marchează apartenenţa totală la Cristos, punerea pentru totdeauna în slujba lui, dar şi făgăduinţa ocrotirii divine în marea încercare eshatologică" (Catehismul Bisericii Catolice, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, 1993).

Am făcut aceste precizări pentru a se evidenţia importanţa sfântului sacrament al Mirului în viaţa creştinului.

Într-o atmosferă de profundă pietate creştină, enoriaşii parohiei din Galaţi şi-au aşteptat păstorul de Iaşi, în persoana Excelenţei Sale episcop Petru Gherghel, venit anume să le confere Mirul copiilor pregătiţi în acest creştinesc scop.

Încă din curtea bisericii, păstorul a fost întâmpinat în procesiune, de credincioşi şi de copiii care trebuiau să primească Mirul, înveşmântaţi frumos în cămăşi şi bluziţe albe, cu cravate la gât pe care era cusut însemnul Duhului Sfânt. Fetiţele aveau în păr, cununiţe de flori albe, aidoma mireselor, pentru că şi ele erau astăzi, miresele Duhului. Cu toţii au trecut în procesiune solemnă, cu ministranţi şi cu crucea şi cu sfântul sacrament în frunte, pe sub ghirlandele de flori proaspete şi frunze şi pe sub pancarta de la intrarea în biserică, pe care scria: "Bine aţi venit!" O primire oficială, demnă de creştinii acestei parohii.

Biserica a fost arhiplină de credincioşi venind să participe la această ceremonie liturgică, alături de copii, rudele şi prietenii. O zi de neuitat pentru toţi.

"Tradiţia latină stabileşte ca punct de referinţă pentru primirea Mirului «vârsta puterii de discernământ». Totuşi, în pericol de moarte, copiii trebuie miruiţi, chiar dacă nu au ajuns la această vârstă" - se specifică în acelaşi Catehism. De asemenea, unele precizări necesare:

"1309. Pregătirea pentru Mir trebuie să aibă ca scop îndrumarea creştinului spre o unire mai intimă cu Cristos, spre o familiaritate mai vie cu Duhul Sfânt, cu acţiunea lui, cu darurile şi chemările lui, ca să-şi poată asuma mai bine responsabilităţile apostolice ale vieţii creştine. De aceea, cateheza pentru Mir se va strădui să trezească simţul apartenenţei la Biserica lui Isus Cristos, atât la Biserica Universală cât şi la comunitatea parohială. Aceasta din urmă are o responsabilitate deosebită în pregătirea celor ce vor primi Mirul.

1310. Pentru a primi Confirmarea este necesară starea de har. Pentru purificarea în vederea primirii darul Duhului Sfânt, se cuvine să se recurgă la sacramentul Pocăinţei. Primirea puterii şi a harurilor Duhului Sfânt cu docilitate şi disponibilitate trebuie pregătită printr-o rugăciune mai intensă.

1311. Pentru Mir, ca şi pentru Botez, candidaţii se cuvine să caute ajutorul spiritual al unui naş sau al unei naşe. Se recomandă să fie aceeaşi persoană ca şi la Botez, pentru a sublinia mai bine unitatea dintre cele două sacramente" (op. cit., pag. 288-289).

Pentru copii, părinţi şi naşi, ziua de 18 iulie a fost ziua cea mare şi ei au răspuns afirmativ la chemare. S-a rostit de către paroh, în numele parohiei, formula de cerere ca aceşti copii să fie primiţi în via Domnului şi să-şi asume mărturisirea de credinţă, Crezul creştin şi tot ceea ce presupune această responsabilitate.

Parohul bisericii, părintele Cristian Blăjuţ, OFMConv., a cerut oficiantului Mirului, Excelenţei Sale episcopului, pentru toţi cei 54 de copii, harul de a fi confirmaţi.

Copiii, la rândul lor, şi-au reînnoit făgăduinţele de la Botez, primul sacrament al iniţierii creştine, făgăduinţe pe care le-au făcut părinţii şi naşii lor. Să urmărim ce spune Catehismul în acest sens:

"1298. Când Mirul este celebrat separat de Botez, ca în ritul roman, liturgia sacramentului începe cu reînnoirea făgăduinţelor de la Botez şi cu profesiunea de credinţă a celor ce vor primi Mirul. Apare astfel evident că Mirul este continuarea Botezului. Când un adult primeşte Botezul, i se conferă imediat şi Mirul şi participă la Euharistie.

1299. În ritul roman, episcopul întinde mâinile asupra grupului celor ce vor primi Mirul, gest care, încă din vremea apostolilor, semnifică darul Duhului Sfânt. Episcopul este cel care invocă revărsarea Duhului:

«Dumnezeule Atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care din apă şi Duh Sfânt i-ai renăscut pe aceşti fii ai tăi, eliberându-i de sub jugul păcatului, Doamne, Tu însuţi trimite asupra lor pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Dăruieşte-le lor Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul sfatului şi al tăriei, Duhul ştiinţei şi al pietăţii, şi umple-i de Duhul temerii de Dumnezeu. Prin Cristos, Domnul nostru»".

Episcopul a rostit apoi un cuvânt de bună regăsire în acest moment sărbătoresc, amintind că "O nouă zi de Rusalii am trăit alături de copii, părinţi, naşii de mir, când Duhul Sfânt s-a coborât şi s-a revărsat cu darurile sale asupra acestor copii".

De asemenea, le-a adresat tuturor îndemnul: "Să facem loc Duhului Sfânt în inimile noastre".

A urmat apoi rostirea într-un glas comun, a actului de căinţă. Corul Parohiei "Sfânta Cecilia" a intonat cântecul specific, gregorian "Kirie eleison, Christe Eleison, Kirie Eleison" - Doamne, miluieşte-ne, Cristoase, miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne."

A urmat apoi imnul de slavă adus Creatorului "Gloria in excelsis Deo!

Apoi o implorare către Duhul Sfânt, ca să ne facă temple vii ale lucrării sale - aşa cum s-a reţinut din Rugăciunea credincioşilor, care precede Lecturile biblice.

Lecturile au fost din Faptele Apostolilor, referitor la pogorârea Duhului Sfânt la Ierusalim, sub formă de limbi de foc, când erau adunaţi oameni din toate neamurile. Psalmul responsorial a avut ca Antifon următoarele versuri: "Trimite, Doamne, Duhul tău, ca să reînnoiască faţa pământului".

O notă distinctă a celebrării solemne a fost că lecturile din Liturgia Cuvântului şi psalmul responsorial au fost rostite şi cântate chiar de copii care urmau să fie confirmaţi.

Lectura a doua a fost din Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Galateni (Gal 5, 16-26), referitor la Libertatea creştină: "Eu zic dar: Lăsaţi-vă duşi de Spirit, şi nu veţi îndeplini dorinţele cărnii, căci trupul doreşte împotriva Spiritului, iar Spiritul împotriva trupului. Acestea sunt potrivnice între ele, aşa încât voi nu faceţi ceea ce aţi vrea. Dar dacă vă lăsaţi duşi de Spirit, nu mai sunteţi sub lege.

Faptele trupului sunt ştiute; ele sunt: destrăbălare, necurăţie, desfrâu, idolatrie, vrăjitorie, duşmănii, ceartă, gelozie, mânii, gâlcevi, dihonii, dezbinări, invidii, beţii, chefuri şi cele de tot soiul lor. În privinţa acestora vă previn, după cum v-am mai prevenit: cei ce le făptuiesc, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, rodul Spiritului este: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunăvoinţă, bunătate, încredere, blândeţe, cumpătare. Împotriva unor asemenea lucruri nu este lege. Pe de altă parte, cei ce sunt ai lui Cristos şi-au răstignit trupul, cu patimile şi dorinţele lui. Dacă noi trăim prin Spirit, să ne şi purtăm potrivit Spiritului. Să nu umblăm după faimă deşartă, să nu se întărâtăm unii pe alţii, să nu ne învidiem".

Cât priveşte lectura din evanghelie, ea a fost din Evanghelia după Sfântul Ioan (Ioan 1,15-26), cu privire la făgăduinţa Spiritului Sfânt:

"«Dacă mă iubiţi, veţi păstra poruncile mele. Iar eu îl voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Apărător, ca să fie cu voi de-a pururi, Spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, deoarece nici nu-l vede, nici nu-l cunoaşte. Voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi este în voi. Nu vă voi lăsa orfani. Vin la voi. Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea. Voi însă mă veţi vedea, căci eu trăiesc şi voi veţi trăi. În ace zi veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl şi voi sunteţi în mine şi eu în voi. Cine are poruncile mele şi le ţine, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de Tatăl meu, iar eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui». Iuda, nu al lui Iscariot, îi zise: «Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă şi nu lumii?» Isus îi răspuse: «Dacă cineva mă iubeşte, îmi va păstra cuvântul, iar Tatăl meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi vom locui la el. Cine nu mă iubeşte, nu păstrează cuvintele mele, deşi cuvântul ce-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. Vi le-am spus acestea cât timp am stat cu voi. Dar Apărătorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa totul şi vă va aminti tot ce v-am spus»".

În parohia din Galaţi, limbile de foc ale Duhului Sfânt erau aninate pe hârtie, de coloanele de marmură ale bisericii, fiecare desen simbolizând un dar.

Parohul bisericii a dat mărturie despre vrednicia copiilor, într-un ritual specific al consacrării, după care episcopul locului a rostit omilia sa, în cuvinte vibrante de credinţă, sfaturi, exemple şi povăţuiri pentru buna cuviinţă despre însemnătatea Duhului în viaţa creştinului, de la naştere şi până la moarte.

Omul - este capodopera creaţiei, în care Duhul aşază viaţa cea dumnezeiască.

Episcopul Petru Gherghel a amintit că papa Paul al VI-lea, după Conciliul Vatican II, dorind să ne arate despre demnitatea noastră, a cerut ca, dintre toate sacramentele, să se vorbească despre Mir, despre viaţa Duhului în noi. Şi cum Duhul i-a însoţit pe profeţi, a lucrat în Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul, a lucrat în sânul Fecioarei Maria pentru a-l naşte pe Isus, cum prin Duhul Sfânt, Isus a venit în lume. Pe acest Duh Sfânt l-au primit apostolii şi-l primim şi noi. Participarea la viaţa naturii divine - are o legătură cu viaţa naturală. Participarea noastră la viaţa naturii divine este foarte importantă şi necesară, a subliniat păstorul diecezei. Noi, oamenii, participăm la viaţa harului, acel mister al Sfintei Treimi. Suntem învredniciţi de această Taină a prezenţei Duhului Sfânt în noi.

Astăzi, a spus episcopul, ne reînnoim acest adevăr de credinţă, al participării la viaţa divină din noi, şi prin care suntem fii ai lui Dumnezeu şi suntem eliberaţi de păcatul strămoşesc.

Această viaţă creşte în noi ca şi viaţa copacului, de la rădăcină spre fruct, apoi suntem datori să producem roade vrednice. Viaţa divină din noi creşte şi este întărită prin sacramentului Mirului şi hrănită cu Euharistia. Astfel, creşte prelucrarea Duhului Sfânt - precum firicelul de iarbă ce răsare din pământ - aşa şi viaţa naturală. Soarele, apa, hrana îl fac să crească şi să se maturizeze, să producă roade. Soarele este Isus Cristos şi fără el, iarba nu creşte. Dumnezeu ne învredniceşte pe noi cu această viaţă pe care el o întreţine, o alimentează, o face să rodească.

Astăzi, a subliniat episcopul, ne împărtăşim din darul lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt - a treia persoană din Sfânta Treime, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat a venit la noi cu cele şapte daruri ale sale: înţelepciunea, ştiinţa, sfatul, tăria, înţelegerea, evlavia şi frica de Dumnezeu.

Prin aceasta, Rusaliile sunt veşnice. Dumnezeu nu încetează niciodată să lucreze în noi.

Episcopul, în continuare, a testat cunoştinţele noilor candidaţi la Mir, prin întrebări legate de acest sfânt sacrament. Copiii au răspuns prompt la întrebările păstorului diecezei. Acesta a subliniat încă o dată însemnătatea Mirului în viaţa creştinului, ca să putem fi maturi în această chemare de a fi mărturisitorii credinţei.

Ceremonialul acesta a fost precedat cu o zi înainte de o oră de priveghere. adoraţie şi devoţiune, de rugăciune asiduă pentru acest scop făcută de copii, de părinţi, naşi, preoţi, enoriaşi.

Astăzi, copiii şi-au reînnoit făgăduinţele de la Botez la flacăra lumânării sfinte ţinută de naşii de mir, care, mai emoţionaţi chiar decât înşişi copiii, sprijineau cu mâna dreaptă umărul noului confirmat, după cum este ritualul esenţial al sacramentului.

"1300. În ritul latin, sacramentul Mirului este conferit prin ungerea cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu impunerea mâinii şi însoţită de cuvintele: «Primeşte pecetea darului Duhului Sfânt». În Bisericile orientale, ungerea cu mir se face, după o rugăciune de epicleză, asupra părţilor celor mai importante ale corpului: fruntea, ochii, nasul, urechile, buzele, pieptul, spatele, mâinile şi picioarele, fiecare ungere fiind însoţită de formula: «Pecetea darului Duhului Sfânt».

Semnul păcii, care încheie ritualul sacramentului, semnifică şi arată comuniunea eclezială cu Episcopul şi cu toţi credincioşii" (CBC, p. 287).

Mai suntem datori să precizăm un amănunt extrem de important legat de sfânta crismă. Şi acesta, tot din Catehismul Bisericii Catolice:

"1297. Un moment important care precede celebrarea Mirului, dar care, într-un fel, face parte din ea, este consacrarea sfintei crisme. Episcopul este acela care, în Joia Sfântă, în timpul Liturghiei crismale, consacră sfânta crismă pentru întreaga dieceză. În Bisericile orientale această consacrare este rezervată chiar patriarhului.

Liturgia siriacă din Antiohia exprimă astfel epicleza consacrării sfintei crisme (mirului): «Părinte, (...) trimite pe Duhul Sfânt asupra noastră şi asupra acestui ulei care se află în faţa noastră şi consacră-l, ca să fie pentru toţi cei ce vor fi unşi şi însemnaţi cu el: mir sfânt, mir preoţesc, mir regesc, mir al bucuriei, veşmântul luminii, haina mântuirii, darul spiritual, sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, fericirea nepieritoare, pecetea neştearsă, scutul credinţei şi coiful înfricoşător împotriva tuturor uneltirilor Celui Potrivnic...»" (CBC, p. 286).

Formulele sacre de credinţă au fost rostite într-un glas de copii, naşi, părinţi şi ceilalţi enoriaşi prezenţi în parohie, încheiate cu formularea: "Aceasta este credinţa noastră. Aceasta este şi credinţa Bisericii şi noi suntem fericiţi că o putem mărturisi, prin Isus Cristos, Domnul nostru".

Rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt a fost rostită de episcop şi apoi de preoţii concelebranţi. Fiecare copil a fost strigat pe nume şi confirmat în parte prin formula sacramentală: "Primeşte pecetea Darului Duhului Sfânt. Ea să coboare şi să rămână veşnic cu tine" - la care, fiecare copil a răspuns: "Amin!"

Emoţii în sufletele credincioşilor, în rândul întregii adunări, semn al comuniunii trupului lui Cristos, cu capul - a viţei cu mlădiţele, a turmei cu păstorul suprem.

Copiii proaspăt confirmaţi au primit un certificat de Mir pe care îl vor păstra toată viaţa la loc de cinste. La Rugăciunea comună a credincioşilor, cu toţii, într-o singură inimă şi un singur suflet - pentru ca "rugăciunea noastră să fie una - într-un glas comun.

La fiecare invocaţie, răspunsul credincioşilor a fost unanim: "Te rugăm, ascultă-ne!" Cu toţii s-au rugat pentru Biserică şi pentru lume, pentru sănătatea pământului, pentru pace, pentru înţelegere, toleranţă, binefăcătorii sufleteşti, pentru sufletele blajinilor şi pentru cei necredincioşi.

Partea a doua, liturgia euharistică a început cu oferirea darurilor, la altar, pâinea, vinul, sarea, crucea şi lumânarea, florile, toate simboluri creştine, oferite de copii. Lumânarea este semnul prezenţei lui Dumnezeu în noi. Florile - frumuseţea Divină în sufletele credincioşilor. Darurile de la ofertoriu au fost primite pe acordurile cântării "Primeşte, Doamne, aceste daruri" care au răsunat din piepturile tuturor. "Ia-le, Doamne sfinte, ia-le pe altar,/ Binecuvântează, Doamne-al nostru dar, au fost cuvintele refrenului. Desigur acestea au fost precedate de incensarea altarului, a bisericii, a credincioşilor.

Liturgia euharistică a continuat într-o atmosferă de evlavie şi pietate desăvârşită.

În momentul împărtăşaniei, copiii proaspăt miruiţi au primit trupul şi sângele lui Isus Cristos din mâinile episcopului, pe acordurile melodiei poloneze: "Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiţi unul pe altul" (1Cor 13,1-8).

După cuminecare, biserica a cântat "Duhule Sfânt, izvorul iubirii" cu un text de M. Cheşcheş şi muzica aparţinând Comunităţii Emanuel.

Creştinii din Galaţi au petrecut astfel câteva ore dense, încărcate de spiritualitate, de evlavie, de pietate, în sfântă comuniune cu păstorul lor.

Un copil a rostit un cuvânt de mulţumire episcopului, în numele tuturor copiilor confirmaţi, precum şi către cei care i-au îndrumat, pregătit şi ajutat, de asemenea, naşilor de Botez şi de Mir, care au vegheat asupra lor cu dragoste, înţelegere şi răbdare; pentru părinţii lor şi pentru preoţii care le-au făcut onoarea să concelebreze această sfântă Liturghie solemnă.

În încheiere, s-a cântat într-un glas unanim: "Mulţi ani trăiască!" pe melodia pr. Mihai Butnaru.

Parohul Cristian Blăjuţ a rostit un cuvânt de mulţumire pentru episcop şi i-a oferit din partea parohiei un semn sacru, o cruce pectorală în dar.

S-a cântat melodia gregoriană "Christus vincit, Christus Regnat, Christus Imperat, - cântec de glorie, final care a răsunat într-atât încât au vibrat pereţii şi vitraliile.

Episcopul, în cuvântul de încheiere, a subliniat că Galaţiul este poarta Moldovei, care astăzi s-a deschis, pentru a-şi cinsti copiii, pe episcop, pe preoţii parohiei şi pe cei invitaţi, dar şi pe credincioşii care formează Biserica vie, poporul lui Dumnezeu.

În această zi de "Cuptor", trupurile şi sufletele copiilor au fost consacrate, unse cu Duhul Sfânt. Ce altă mai mare, onoare şi demnitate creştină decât aceasta? Îndemnul episcopului a fost de a păstra cu sfinţenie această consacrare.

Cu acest fericit prilej, a fost conferită tuturor participanţilor şi o binecuvântare solemnă. Apoi copiii s-au adunat, cum e şi firesc, în jurul altarului, ca semn de mare preţuire, fiindcă ei sunt noul popor al lui Dumnezeu, apţi din această zi sfântă de a-şi asuma mărturisirea de credinţă. Cu toţii au cântat: "Când în mine este Duhul Sfânt", pe versurile pr. I. Simon.

A urmat procesiunea de ieşire din biserică, aşa cum au intrat, cu sfântul sacrament, preoţi, episcop, credincioşi, cu toţii având în acea zi, un motiv temeinic de bucurie, acela de a-l primi pe Duhul Sfânt.

Şi nu ne temem că greşim când afirmăm că întreaga adunare s-a bucurat de acest privilegiu, al pogorârii Duhului Sfânt în sufletul fiecăruia, Duh pe care l-au dus cu toţii acasă, în perfectă demnitate, evlavie, credinţă, speranţă şi iubire creştine.

Cezarina Adamescu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 iulie: Galaţi: "Vino, Duhule Sfinte!" - Rusalii continue

lecturi: 13.