Editura "Sapientia": Dialog teologic XI/21 şi Sacramentul Reconcilierii. Aspecte istorice, dogmatice şi spirituale

Editura "Sapientia" anunţă apariţia nr. 21 al revistei "Dialog teologic", publicaţie bianuală a Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Ioşif" din Iaşi, care are ca temă: Omul viaţa şi piaţa. Elemente de doctrină socială a Bisericii. Numărul 21 al revistei "Dialog teologic" apare în format 17x24, are 250 de pagini şi poate fi achiziţionat de la toate librăriile catolice din ţară, la preţul de 9 lei.

Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi şi-a propus să organizeze un simpozion pentru a găsi câteva căi de vestire a evangheliei lumii economice din ţara noastră. Simpozionul a fost organizat pe parcursul a două zile, 16 şi 17 aprilie 2008, şi a avut ca titlu "Omul şi piaţa". Iniţiativa pastorală a Institutului a venit într-un moment bun, fiindcă s-a unit cu o iniţiativă similară dezvoltată de Confederaţia Caritas România, care tocmai terminase proiectul de traducere (prin bunăvoinţa şi priceperea pr. dr. Lucian Farcaş de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi) şi publicarea în limba română la Editura Sapientia a Compendiului de doctrină socială a Bisericii. Astfel, Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi şi Confederaţia Caritas România au devenit principalii actori ai simpozionului, atât în logistică, cât şi în organizare.

Faptul că aceste două iniţiative au întâlnit un val de aşteptare în interiorul Bisericii Catolice din România a fost confirmat de participarea unor personalităţi calificate în domeniu precum card. Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical Justitia et Pax din Vatican, P. Bartolomeo Sorge, SJ, directorul revistei Aggiornamenti sociali din Italia, profesori de doctrină socială din Germania, Franţa şi România, ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, PS Aurel Percă, episcop auxiliar, şi, nu în ultimul rând, personalităţi din conducerea Confederaţiei Caritas România.

În acest număr 21 din revista Dialog teologic redăm textele conferinţelor primite la redacţie. Pentru a introduce publicul cititor în substanţa acestor contribuţii de excepţie la înţelegerea şi promovarea doctrinei sociale a Bisericii, rezum în continuare câteva dintre ideile mari ce au revenit în mod insistent fie în cadrul conferinţelor, fie în orizontul întrebărilor şi comentariilor participanţilor.

Mai întâi s-a subliniat că problemele economice actuale din societatea românească îi privesc în mod special pe creştinii laici. Ei sunt chemaţi să se ocupe de cele vremelnice şi să le orienteze după voinţa lui Dumnezeu. Dar fără discernământ, fără coerenţa mărturiei, pe scurt, fără evanghelie şi fără Duhul lui Cristos, misiunea credincioşilor laici ar avea de suferit, de aceea se impune formarea lor. Finalitatea acestei formări speciale este umanizarea şi sfinţirea mediului de afaceri. Educarea creştinilor laici catolici trebuie să ducă la cunoaşterea elementelor de doctrină socială din Biserica Ortodoxă şi din celelalte comunităţi ecleziale şi la colaborarea cu membrii acestor comunităţi religioase.

În al doilea rând, s-a arătat că trăim un moment de cotitură în istoria civilizaţiei noastre, care trebuie asumat în mod responsabil în sensul aplicării unor reforme profunde la nivelul instituţiilor şi practicilor economice. Actuala criză este complexă, însă cu referire la activităţile economice, criza arată că piaţa bazată doar pe speculaţie nu produce creştere şi bunăstare, dimpotrivă. Pentru a reveni la finalităţile sale proprii, piaţa liberă trebuie să reaşeze lucrurile în ordinea lor naturală, şi anume pe prim-plan persoanele umane, şi apoi banul, profitul, investiţia etc. Examenul de verificare a culturii economice reformate în spiritul provocărilor actuale - globalizarea economică, prăbuşirea ideologiilor, criza ecologică şi altele - se dă la capitolul săraci şi sărăcie. Filantropia nu trebuie să rămână un gest de solidaritate manifestat doar în momente de criză, ci ar trebui să devină o constantă a economiei libere.

În sfârşit, a treia mare direcţie a chestiunilor discutate în cadrul simpozionului "Omul şi piaţa" de la Iaşi a fost dominată de raportul dintre morală şi economie. Amintesc în fugă că în Compendiu se găsesc mai multe pagini consacrate acestei chestiuni. Pe scurt, s-a vorbit despre faptul că doctrina socială a Bisericii insistă asupra aspectului moral al economiei. S-a spus, de asemenea, că raportul dintre morală şi economie este necesar şi intrinsec: activitatea economică şi comportamentul moral se întrepătrund reciproc în mod intim. Distincţia necesară dintre morală şi economie nu conţine o separare între cele două domenii, ci, dimpotrivă, o reciprocitate importantă. Mulţi vorbitori au subliniat că dimensiunea morală a economiei arată că eficienţa economică şi promovarea dezvoltării umane în solidaritate nu sunt două scopuri separate sau alternative, ci un singur obiectiv indivizibil. Astfel, pentru a avea un profil moral, activitatea economică trebuie să urmărească dezvoltarea globală şi solidară a omului şi a societăţii din care face parte. Aşadar doctrina socială a Bisericii leagă morala de economie în perspectiva generoasă a dezvoltării integrale şi solidare, recunoscând că "a realiza proiecte socio-economice capabile să favorizeze o societate mai echitabilă şi o lume mai umană reprezintă o încercare dificilă, dar şi o datorie stimulatoare pentru toţi cei care lucrează în economie şi în ştiinţele economice".

În afară de conferinţele consacrate raportului dintre valorile morale, umane şi obiectivele activităţilor economice din capitalism sau din economia liberă, în paginile revistei Dialog teologic nr. 21 se găsesc alte trei texte importante despre evanghelia vieţii. Ele au fost prezentate în cadrul şedinţei publice numite Dies academicus a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, din 8 martie 2008, când s-a propus spre dezbatere şi analiza publică moştenirea enciclicei papei Paul al VI-lea Humanae vitae. Pe această cale, Institutul a voit să marcheze aniversarea a patruzeci de ani de la publicarea mult discutatei enciclice Humanae vitae (25 iulie 1968). Printre conferenţiari au fost PS Aurel Percă, episcop auxiliar, Robert Lazu, pr. drd. Isidor Chinez şi prof. univ. dr. Vasile Astărăstoaie. Conferinţele primite la redacţie şi publicate în acest număr din Dialog teologic scot în evidenţă actualitatea învăţăturii enciclicei Humanae vitae, caracterul ei profetic, profund uman şi spiritual. O asemenea moştenire nu poate fi dezvoltată decât printr-o cateheză sistematică, convingătoare.

Dacă ar fi să unim mesajele conferinţelor din aceste pagini într-unul singur, atunci mesajul s-ar putea formula în patru cuvinte:

Nu vă fie teamă!

Prof. dr. pr. Wilhelm Dancă

*

Prezentăm în continuare sumarul nr. 21 al revistei Dialog teologic.

Editorial
Wilhelm Dancă
Pentru promovarea valorilor etice şi spirituale în activităţile economice
Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" şi Confederaţia "Caritas" România au organizat în perioada 16-17 aprilie 2008 un simpozion cu tema "Omul şi piaţa", prin care s-a încercat indicarea căilor de vestire a evangheliei în lumea economică din ţara noastră. În Editorial, după ce ilustrează contextul şi oportunitatea acestui eveniment cultural, pr. Wilhelm Dancă rezumă ideile esenţiale ce au revenit în mod insistent fie în cadrul conferinţelor, fie în orizontul întrebărilor şi comentariilor participanţilor: rolul creştinilor laici în aplicarea principiilor evangheliei în societate, necesitatea unor reforme profunde la nivelul instituţiilor şi a practicilor economice, raportul dintre morală şi economie. În finalul articolului, pr. Wilhelm Dancă aminteşte numele autorilor ce au făcut posibilă apariţia acestui număr 21 al revistei Dialog teologic.

COMUNICĂRI

Card. Raffaele Renato Martino
Compendiul de Doctrină Socială a Bisericii
În octombrie 2004, Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace a publicat Compendiul de doctrină socială a Bisericii. Acest document schiţează într-un cadru unitar şi într-o manieră sintetică învăţătura socială care este rezultatul reflecţiei magisteriale şi al angajării permanente a Bisericii pentru apărarea valorilor evangheliei. În articolul de faţă, card. Raffaele Renato Martino expune în mod succint de ce a fost necesară apariţia acestui compendiu, întrebările şi provocările la care încearcă să răspundă şi principiile ce stau la baza doctrinei conţinute în acest document: primatul şi demnitatea persoanei, principiul binelui comun, solidaritatea şi subsidiaritatea. În concluzia studiului, autorul exprimă convingerea că doctrina socială este indisolubil unită cu caritatea pe care Dumnezeu o manifestă faţă de omenire şi pe care noi trebuie să o imităm în raporturile reciproce. Această învăţătură nu reprezintă o abstracţiune, ci un principiu ce edifică şi astăzi o "civilizaţie a iubirii".

Bartolomeo Sorge, SJ
Dimensiunea etică în economia contemporană potrivit magisteriului social
De-a lungul istoriei, omenirea a trecut prin mai multe crize pe care le-a depăşit, dar care i-au marcat identitatea. Astăzi omenirea înregistrează o perioadă caracterizată de criza economică şi de cea etică sau axiologică. În articolul de faţă, Bartolomeo Sorge abordează această temă de mare actualitate adoptând o metodă specifică Bisericii: a vedea - a judeca - a acţiona. În prima parte, autorul surprinde fenomenologia crizei economice de astăzi, ce are repercusiuni globale. Asistăm la o criză structurală, diferită de cea conjuncturală, pentru că transformă cultura, valorile şi instituţiile. Quid agendum? Autorul propune două soluţii: reforma întreprinderii şi reforma statului social. Deşi în acest studiu sunt remarcate aspectele negative ale societăţii contemporane, mesajul său emană un suflu plin de speranţă, deoarece, în spatele noilor provocări, autorul întrevede ocazii de a progresa.

Mons. Ioan Robu
Salariul just şi condiţiile de unitate ale familiei în doctrina socială a Bisericii
"Salariul just" ocupă un loc de prim rang în magisteriul social al Bisericii. Acest concept este tratat în mod amplu şi de ştiinţele sociale şi, mai ales, de cele economice. În articolul de faţă, Mons. Ioan Robu expune implicaţiile inerente conceptului de salariu just, aşa cum reiese din doctrina socială a Bisericii, din enciclicele sociale ale papilor, începând cu Rerum novarum (1891) a papei Leon al XIII-lea. Principiile pe care se bazează acest sector al învăţăturii sociale sunt: munca este "personală" pentru că este inerentă, dar şi utilă persoanei umane, iar retribuţia primită este rodul legitim, proporţional şi inalienabil al muncii. În contextul dezechilibrului economic ce marchează piaţa globală, aceste directive ale teologiei morale sociale reprezintă soluţii operative ce apără demnitatea persoanei umane, dar care pot fi aplicate şi în economia mondială.

Wilhelm Dancă
Omul şi economia de piaţă astăzi
Există o strânsă legătură între fenomenul uman şi sistemele economice, deoarece aceste sisteme îşi propun, chiar dacă nu reuşesc decât în parte, să fie în slujba şi pe măsura omului. Pornind de la acest defect intrinsec al oricărui sistem economic, autorul studiului pledează pentru umanizarea permanentă a activităţilor economice, ilustrând câteva principii de doctrină socială a Bisericii cu referire strictă la mediul economic. De asemenea, studiul subliniază situaţia complexă a economiei de piaţă din România şi oferă ca soluţie de limpezire crearea condiţiilor umane de dezvoltare în lumina magisteriului Bisericii şi urmarea unui exemplu strălucit propus de omul de afaceri canadian Robert Ouimet, care uneşte etica şi profitul în dezvoltarea întreprinderii industriale. În final, autorul îşi exprimă speranţa într-un nou umanism creştin ce poate configura o lume a afacerilor fondată atât pe dezvoltare şi bunăstare, cât şi pe solidaritate, caritate şi cultură.

Petre Semen
Protejarea claselor defavorizate. Grija faţă de bătrâni
Prevederea respectului şi a grijii faţă de părinţi face parte din cele Zece Porunci. Această poruncă însă se încadrează într-un sistem de gândire ce acorda o atenţie specială celui în vârstă, într-un sistem în care a fi bătrân nu prezenta o conotaţie depreciativă, ci era expresia unei venerabilităţi distincte. Despre acest aspect tratează pr. Petre Semen, ce şi-a propus să exprime viziunea despre protejarea acestui sector social în societatea israelită şi concepţia biblică despre respectul datorat părinţilor. În prima parte, autorul expune atribuţiile politice şi familiale ale bătrânilor, precum şi datoriile celor tineri, ce le acordau ascultare şi respect datorită reverenţei ce o arătau lui Dumnezeu, "Cel vechi de zile" (Dan 7,9). Isus Cristos nu a desfiinţat aceste prevederi ale Legii lui Moise, ci a cerut fidelitate faţă de sensul lor primar. Astăzi, când diferenţa dintre generaţii pare a lua dimensiunile unei diviziuni în opoziţie, mesajul Sfintei Scripturi răsună ca un semnal de alarmă ce aminteşte de prezenţa predilectă a lui Dumnezeu în părinţi, în cei lipsiţi şi uitaţi.

Iosefina Cristina Loghin
Bogat în Uniunea Europeană şi sărac în România?
Pe 1 ianuarie 2007, datorită progresului pe plan social şi economic, România a fost admisă în Uniunea Europeană. În ciuda acestei integrări de iure, în realitate se pot observa discrepanţe evidente între sistemul economic românesc şi cel al celorlalte state europene. Studiul Iosefinei Loghin doreşte să prezinte situaţia de bogăţie sau de sărăcie a anumitor categorii de vârstă pentru care societatea din România caută soluţii de bunăstare şi de împlinire. Prima categorie descrisă este cea a persoanelor în vârstă ce devin din ce în ce mai numeroase şi au nevoie de instituţii caritabile capabile să le ofere îngrijire la domiciliu sau în centre specializate. Urmează persoanele salariate care, în multe cazuri, în ciuda remuneraţiei primite, trăiesc în sărăcie. În ultima parte a articolului autoarea analizează cauzele sărăciei în rândul copiilor din mediul rural şi urban. Împotriva inechităţilor ce afectează aceste categorii speciale, autoarea reafirmă necesitatea aplicării principiilor evanghelice ale dreptăţii şi carităţii, principii eficiente şi astăzi în edificarea unei lumi mai bune.

Giani Manzone
Expansiunea pieţei şi monetarizarea vieţii
În Europa, piaţa a încetat să fie o instituţie periferică şi a devenit un aspect central al societăţii occidentale moderne. Această transformare cu caracter globalizant are puternice implicaţii etice şi sociale. Studiul Mons. Giani Manzone încearcă să demonstreze că această piaţă are limite - "aceasta este teza noastră, adică a afirma că piaţa îşi are locul ei în viaţa umană". Autorul afirmă cu obiectivitate că piaţa comportă prosperitate, dezvoltarea culturii şi a democraţiei, însă poate constitui şi un pericol atunci când priveşte istoria din prisma utilităţii, a supravieţuirii genetice şi a transformării bunurilor şi persoanelor în mărfuri. "Piaţa multiplică disponibilităţile materiale, dar slăbeşte sensul bunurilor posedate de om. Omul are mai mult decât foloseşte, dar mai puţin decât este de ajuns". Această critică obiectivă făcută civilizaţiei mercantile nu are un scop polemic, ci urmăreşte pregătirea elaborării unui proiect politic şi social care să corespundă exigenţelor de calitate ale vieţii umane.

Ursula Nothelle-Wildfeuer / Gerhard Steger
Mesajul social papal şi raportul său cu economia de piaţă de la "Rerum novarum"
la "Deus caritas est"

Începând cu Rerum novarum, în magisteriul social papal întâlnim declaraţii despre premisele centrale ale liberalismului şi ale economiei de piaţă. Aceste intervenţii papale nu au ca scop amestecul în afacerile politice sau economice, ci reprezintă expresia grijii oneste a Bisericii faţă de binele şi mântuirea oamenilor. Asupra acestui aspect se opreşte studiul de faţă ce începe prin prezentarea evoluţiei implicării Bisericii în domeniul doctrinei sociale prin intervenţiile papilor. Acestea înfăţişează puncte concrete de contact cu realitatea economică prin abordarea principiilor constitutive ale economiei de piaţă: proprietatea privată, libertatea contractului şi concurenţa justă. Papii nu au denigrat aceste principii juste, ci au sugerat posibilitatea reconcilierii lor cu principiile evangheliei. Articolul se încheie prin indicarea motivului implicării sociale a Bisericii, care şi astăzi, în contextul transformărilor la nivel global, nu poate fi dispensată de datoria de a trezi forţele spirituale ale carităţii şi dreptăţii.

Ioan Vicovan
Lucrarea slujitoare a Bisericii. Modele şi repere ale filantropiei Bisericii Ortodoxe Române în trecut şi astăzi
Diaconia şi filantropia reprezintă două caracteristici specifice ale Bisericii primare, dar şi ale Bisericii de-a lungul istoriei. Aceste două acţiuni concretizează imitarea Mântuitorului care a mers pe calea omului către om. Astăzi, când mentalitatea materialistă determină persoanele să acumuleze bunuri şi proprietăţi, studiul pr. Ioan Vicovan propune revenirea la teologia Sfinţilor Părinţi cu privire la rostul bunurilor materiale. Autorul nu se opreşte doar la învăţătura lor, ci ilustrează şi acţiunile concrete ce le întăresc mărturia: ospitalitatea, pomana, donaţiile şi înfiinţarea de spitale. În final, Ioan Vicovan prezintă institutele filantropiei din trecutul şi din prezentul Bisericii Ortodoxe Române, prin care aceasta încearcă să celebreze "Liturghia de după Liturghie" prin slujirea omului lipsit şi suferind.

Antoine Sondag
Statul, piaţa şi al treilea sector. Perspective asupra darului şi a gratuităţii
În economia de piaţă fondată pe principiul profitului maximal şi al concurenţei directe este dificil să se aplice doctrina gratuităţii şi a darului, care, din punct de vedere economic, reprezintă o pierdere nejustificată. Şi totuşi, afirmă Anton Sondag, omul, în afară de nevoile materiale, are şi nevoi relaţionale şi spirituale. Datorită acestor aspecte antropologice, economia trebuie să accepte faptul că este limitată şi că în societate e necesară prezenţa darului şi a gratuităţii. Prin dar se creează relaţiile umane, iar prin schimbul de daruri - liantul social. Astfel, gratuitatea creează societatea; piaţa nu creează societatea, dar o presupune. Tocmai prin extinderea acestui sector al darului, creştinii pot promova un echilibru în societate şi în piaţa bunurilor şi serviciilor. Aceasta nu este doar o constatare sociologică, cât, mai ales, o exigenţă ce aşteaptă un răspuns prin acţiunea concretă a creştinilor.

Egidiu Condac
Necesităţile locale şi politicile globale
Un principiu important în doctrina socială a Bisericii este cel al subsidiarităţii; acest principiu reglementează raportul dintre inferior şi superior, dintre local şi global, iar în contextul globalizării, respectarea lui este foarte necesară datorită implicaţiilor acestuia în relaţiile dintre oameni, instituţii şi state. Despre această realitate vorbeşte articolul pr. Egidiu Condac, ce se deschide prin prezentarea anticipărilor foarte vechi ale globalizării în Biserică şi în caracterul ei de universalitate. În faţa acestei globalizări "confesionale", societatea contrapune o globalizare socială, economică şi politică ce influenţează în mod real omul şi cultura. Acest proces tinde să ignore nevoile locale ale indivizilor şi ale statelor. Pentru a transgresa această situaţie defavorabilă inferiorilor şi minorităţilor, în finalul articolului autorul propune mai multe soluţii: articularea strategiilor ce apără binele comun, cunoaşterea şi anticiparea nevoilor comunitare, dezvoltarea comunicării dintre instituţii.

Anton Carpinschi
Ar fi posibilă o economie cu "faţă umană" în era globalizării?
Globalizarea s-a manifestat mai întâi ca un proces economic, însă treptat a exercitat influenţe majore asupra societăţii şi culturii, producând aplatizarea identităţii comunităţilor şi indivizilor concreţi. În acest context, se ridică întrebarea dacă este posibilă o globalizare cu "faţă umană". Articolul lui Anton Carpinschi începe prin enumerarea condiţiilor ce fac posibilă realizarea acestui deziderat. Împlinirea acestor condiţii presupune însă raportarea la transcendenţă, la un referenţial absolut situat dincolo de raţiunea naturală a cetăţii terestre. Pentru a ajunge la această raportare onto-teologică a economiei cu "faţă umană", e necesară construirea politicii "cu faţă umană", care este expresia politică a failibilităţii asumate ca un dat existenţial. Autorul conchide că acest model al politicii cu "faţă umană" ce promovează umanismul teocentric poate impulsiona o economie "cu faţă umană".

Joachim Wiemeyer
Provocările etice ale globalizării
Globalizarea a determinat intensificarea schimbului de bunuri şi servicii şi apariţia unui capital global mobil. Aceste transformări majore aduc cu sine atât speranţe, cât şi temeri, deoarece acest proces pare un colos ce nu poate fi dirijat. Articolul lui Joachim Wiemeyer vine în întâmpinarea acestor temeri şi expune dimensiunile dreptăţii sociale ce pot modela procesul de globalizare: participarea, dreptul la performanţă, egalitatea şanselor, dreptatea finanţării, echitatea dintre generaţii şi dreptatea necesităţilor. Mai mult, afirmă autorul, globalizarea prezintă avantaje potenţiale: libertatea investiţiilor şi dezvoltarea economiei. Pentru actualizarea acestor potenţialităţi, e necesară înfiinţarea unui sistem global de guvernare care să respecte şi să aplice implicaţiile principiului subsidiarităţii.

Lucian Farcaş
Educaţia socială şi formarea integrală a creştinului
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, când Europa, dar şi întreaga lume, a încercat să vindece rănile profunde lăsate de cele două războaie mondiale, Biserica a recunoscut şi a reafirmat importanţa educaţiei conştiinţei sociale a creştinului, precum şi formarea lui integrală. În studiul de faţă, autorul prezintă şi analizează intervenţiile magisteriale din perioada postbelică, prin care Biserica a promovat un nou mod de raportare la lume. Ioan al XXIII-lea, în Mater et Magistra, evidenţiază necesitatea de a asimila şi a pune în practică doctrina socială a Bisericii, deoarece această învăţătură oferă soluţionări viabile la probleme oamenilor. Aceste directive sunt reluate de Compendiul de doctrină socială a Bisericii, ce precizează coordonatele formării laicilor, a candidaţilor la Preoţie şi a preoţilor. Pentru ca aceste imperative să nu rămână literă moartă, e necesară elaborarea unui itinerar pedagogic care să-i facă pe creştini să angajeze propria credinţă în realităţile temporare.

Mons. Aurel Percă
Actualitatea enciclicei "Humanae vitae"
În anul 2008 se împlinesc 40 de ani de la promulgarea enciclicei Humanae vitae despre reglementarea naşterilor. Acest document, ce a stârnit reacţii aspre şi dispreţuitoare, este valabil şi astăzi în baza caracterului profund raţional şi uman al principiului ce afirmă indisolubilitatea celor două semnificaţii ale actului conjugal: unire şi procreare. Mons. Aurel Percă reafirmă actualitatea problemelor din Humanae vitae. După ce prezintă geneza şi doctrina completă a acestei enciclice, autorul evidenţiază slujirea profetică a acestui document magisterial, ce devine evidentă prin proclamarea adevărului moral conform cu voinţa lui Dumnezeu, chiar şi atunci când acesta provoacă împotrivire făţişă. Această intervenţie magisterială nu este singulară, ci reprezintă expresia grijii şi a luptei permanente a Bisericii pentru apărarea drepturilor şi demnităţii omului de la conceperea până la moartea lui.

Robert Lazu
"Humanae vitae" şi criza vieţii morale în epoca modernă
Pe 25 iulie 1968, Papa Paul al VI-lea a publicat enciclica Humanae vitae, care a provocat reacţii explozive în exteriorul, dar şi în interiorul Bisericii. Robert Lazu, în articolul său, face un bilanţ al receptării şi al scandalului provocat de acest document magisterial, ilustrând principiile fundamentale afirmate de Papa şi contextul social şi religios ce a motivat astfel de prevederi. Într-o manieră personală, autorul indică marea provocare ce o constituie modelul de viaţă sponsală propus de Humanae vitae şi necesitatea catehezei ce are menirea să educe credincioşii în această materie a vieţii sexuale.

Isidor Chinez
Familia în slujirea vieţii. Paternitate responsabilă în "Humanae vitae"
La începutul anilor '60, în Europa se declanşează revoluţia sexuală, a cărei ideologie reducea familia la o instituţie pur umană, cu finalităţi imanente, în care sexualitatea era separată de procreaţie. Articolul pr. Isidor Chinez prezintă pericolele ce au periclitat integritatea familiei şi moralitatea relaţiilor dintre soţi şi care au determinat promulgarea enciclicei Humanae vitae. Acest document magisterial, în continuitate cu Conciliul al II-lea din Vatican, propune o viziune integrală despre om, subliniind dubla valoare a raportului conjugal, paternitatea responsabilă, importanţa autocontrolului pasional, necesitatea respectării legii morale şi folosirea conştiinţei drepte în interpretarea legii obiective. Aceste norme dobândesc o deosebită valoare atunci când sunt privite din prisma iubirii conjugale ce îi transformă pe soţi în colaboratori ai lui Dumnezeu.

RECENZII

* * *

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Sacramentul reconcilierii. aspecte istorice, dogmatice şi spirituale scrisă de pr. conf. dr. Iosif Enăşoae şi prof. Lăcrămioara Boroş. Este publicată în colecţia "Tratate de teologie" şi apare în format 14x20 cm, conţine 256 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 15 lei.

Prin studiul de faţă, Sacramentul reconcilierii. aspecte istorice, dogmatice şi spirituale, autorii - pr. prof. dr. Iosif Enăşoae şi prof. Lăcrămioara Boroş - doresc să prezinte cititorilor valoarea şi semnificaţia sacramentul Reconcilierii sau al Spovezii, modul cum se celebrează şi cum a fost înţeles acest sacrament de către Biserică şi dezvoltarea pe care a cunoscut-o de-a lungul timpului.

Pr. conf. dr. Iosif Enăşoae este profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1979 la Iaşi, iar în anul 2003 a obţinut titlul de doctor în teologie spirituală la institutul Pontifical "Teresianum" din Roma.

Lăcrămioara Boroş a absolvit în anul 2006 cursurile Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi, iar în anul 2008 a absolvit cursurile de masterat în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Din 2006 este cadru didactic la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi.

Cele nouă capitole ale prezentului volum oferă o panoramă amplă asupra Reconcilierii, a nevoii acestui sacrament în viaţa Bisericii şi în viaţa fiecărui creştin; dar intenţia autorilor este aceea de a oferi un punct de plecare pentru o cercetare mai aprofundată a aspectelor prezentate succint în acest studiu.

Cartea se adresează preoţilor, persoanelor consacrate şi tuturor celor care doresc să-şi însuşească o imagine corectă şi cât mai complexă asupra împăcării cu Tatăl prin sacramentul Spovezii.

Andrei Dumitrescu

* * *

Dialog teologic XI/21 (2008): Omul viaţa şi piaţa. Elemente de doctrină socială a Bisericii
Ed. "Sapientia", 2008, 17x24, 250 p., 9 lei

Sacramentul Reconcilierii. Aspecte istorice, dogmatice şi spirituale
Iosif Enăşoae, Lăcrămioara Boroş, Ed. "Sapientia", 2009, ISBN 978-973-8980-53-2, 14x20, 256 p., 15 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 49.