Homo homini Christus est

"Nu înaintează decât cel care ştie să se oprească".

"Înţelepciunea unui nebun după Cristos" - sub acest nume s-au desfăşurat zilele de reculegere lunare la Centrul Ordinului Iezuit de Cultură şi Spiritualitate "Xaverianum" (Iaşi). În total, pe parcursul Anului Paulin 2008/2009 au fost nouă astfel de zile - începând cu 18 octombrie 2008. Temele susţinute au fost: Damascul lui Paul şi Damascul meu; Areopagul - mărturie într-o piaţă; Dumnezeirea recunoscută în Creaţie; Scandalul crucii; Puterea ascunsă în slăbiciune; Cristos - ruptura în continuitate; El este pacea noastră; Pentru mine, a trăi este Cristos. Zilele de reculegere s-au desfăşurat în capela Centrului "Xaverianum", după următorul program: ora 9.00: Laudele; în continuare: prezentarea temei de reculegere (o oră), apoi rugăciunea personală în tăcere / meditaţia ignaţiană asupra temei propuse; a fost vizionat câte un episod din filmul "Din Tars la Roma - pe urmele sfântului Paul", iar în încheiere s-a celebrat sfânta Liturghie (ora 16.00). Pe parcursul zilei de reculegere a fost oferit un interval de două ore pentru colocvii şi spovezi. Prezentarea temelor de meditaţie şi întreg programul zilelor de reculegere a fost susţinut de pr. Henryk Urban, SJ, superiorul Comunităţii şi de pr. Marius Taloş, SJ, directorul Centrului.

În mod obişnuit, "ora bilanţului" înseamnă să culegi, să aduni, să strângi şi să păstrezi ceea ce a fost în urmă, ca să dureze. Dar un "bilanţ" spiritual nu înseamnă "să priveşti în urmă", şi nici "să priveşti înainte", ci să te opreşti, fiindcă reculegerea e clipa de oprire care te face să mergi mai departe. Acea "clipă de oprire" este recunoaşterea lui Dumnezeu pe "pământul celor vii", pentru ca fiecare zi, cu suişurile şi lunecările sale, cu zorile şi asfinţitul său, cu veghea şi victoria sa, cu "seceta apostolică", să fie trăită ca o sărbătoare, în lumina lui Dumnezeu. Poate că "nimic nou nu e sub soare", dar "adevărata noutate e să privim Soarele". Reculegerea e clipa lui "acum". "Opriţi-vă şi recunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu" (Ps 45/46) - cel care ne iubeşte dintotdeauna, aşa cum suntem şi care ne ajută "nu prin atotputernicia sa, ci prin slăbiciunea sa". Reculegerea a însemnat să citim din nou propria noastră fiinţă în dimensiunea orizontală - a relaţiei cu ceilalţi şi verticală - a relaţiei proprii cu Dumnezeu (aşa cum a făcut sfântul Paul recitind Vechiul Testament în lumina lui Cristos), iar centrul acestei cruci e "lumina din lumină".

Cea de a noua temă, prezentată sâmbătă, 20 iunie 2009, a avut ca temă: frica. În raport de frica noastră suntem sclavi sau liberi, fiindcă nu există decât o singură frică: frica de moarte; o singură eliberare: legătura de iubire cu Dumnezeu care relativizează contingentul, inclusiv existenţa biolgică; nu există decât o singură cale de a ajunge la ea: prin acela care e calea, adevărul şi viaţa.

Nu întâmplător au fost nouă teme în discuţie. Acum, la ora "bilanţului spiritual", harul de cerut ar fi "să avem curajul să ne naştem din nou". De data aceasta, ca să putem spune şi în vorbă, şi în faptă: "Homo homini Christus est".

Ecaterina Hanganu
 

lecturi: 35.