Călătoria lui Benedict al XVI-lea a fost un succes?

de părintele Thomas D. Williams, LC

Urmărind cronologia copilăriei lui Isus, joia aceasta, 14 mai 2009, atenţia s-a mutat de la oraşul natal Betleem la Nazaret. Dis-de-dimineaţă, Benedict al XVI-lea a părăsit Ierusalimul în elicopter şi a mers în locul unde Isus a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa pământească, din copilărie până la vârsta de circa 30 de ani.

În omilia de la Liturghia pe care a celebrat-o dimineaţa, papa le-a amintit celor care-l ascultau că Nazaretul este şi locul Bunei Vestiri - unde îngerul Gabriel i-a proclamat Mariei că avea să fie mama lui Mesia şi unde Cuvântul s-a făcut trup.

Nazaret este locul în care Isus a învăţat meseria de tâmplar de la Iosif. Alături de acesta, a explicat Sfântul Părinte, "a învăţat virtuţile evlaviei bărbăteşti, fidelităţii faţă de cuvântul dat, integrităţii şi muncii dure".

Nazaret era şi oraşul natal al Mariei şi papa a profitat de ocazie pentru a aprofunda, pentru a doua oară în timpul acestei călătorii, importanţa femeilor în Biserică şi în societate. Nazaret, a subliniat el, "ne aminteşte de datoria de a recunoaşte şi a respecta demnitatea şi misiunea acordate de către Dumnezeu femeilor, ca şi carismele şi talentele lor deosebite".

Ca mame de familie, ca muncitoare sau în viaţa consacrată, "femeile au un rol indispensabil în crearea acelei 'ecologii umane' de care lumea, şi în acest ţinut, are nevoie aşa de urgentă", a adăugat el.

Toate aceste reflecţii - şi altele nenumărate pe care papa le-a oferit în aceste zile - duc la o concluzie necesară. Chiar dacă nu se poate înţelege din multele prezentări, călătoria lui Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă nu a fost în primul rând politică; a fost spirituală. Încă de la început papa a insistat în a o defini "pelerinaj" şi nu "călătorie" sau "vizită". Şi în pofida aspectului său puternic public, un pelerinaj are mereu o dimensiune intens personală. Papa este, în primul rând şi mai presus de orice, un credincios creştin, un discipol al Domnului Isus.

Gândiţi-vă un moment la ceea ce trebuie să însemne pentru Benedict al XVI-lea să viziteze Galileea pentru prima şi probabil unica dată ca papă. Galileea, unde sfântul Petru l-a întâlnit pe Isus pentru prima dată, unde a fost chemat şi a părăsit toate pentru a-l urma, neştiind că avea să fie primul papă al Bisericii lui Cristos şi unul din primii săi martiri.

Gândiţi-vă ce a însemnat pentru el în aceste zile să fie la Ierusalim şi să viziteze Locurile Sfinte. Ierusalimul, unde Isus a fost tăgăduit de Petru, trădat de Iuda, unde a instituit sfânta Euharistie şi şi-a dat viaţa pentru noi pe cruce. Ierusalimul, unde Isus a înviat din morţi şi s-a înălţat la cer.

Sfântul Părinte este un om profund spiritual şi dorea să facă acest pelerinaj. Este călătoria pe care a dorit-o mai mult decât pe oricare. Sub valurile încreţite ale multelor activităţi şi opoziţii, există un loc liniştit ca adâncimile mării în care papa se retrage nederanjat, un loc unde este singur cu Dumnezeu. Asemenea Mariei, păstrează toate acestea şi le cumpăneşte în inima sa (cf. Lc 2,19).

În acest context, percepem sensul deplin al expresiei splendide a sfântului Augustin adresată credincioşilor din Hippona: "Pentru voi sunt episcop, împreună cu voi sunt creştin". În Ţara Sfântă, Benedict al XVI-lea a fost ambele lucruri. Pentru noi - în realitate pentru toate naţiunile şi pentru toate popoarele - este episcopul de Roma şi vicar al lui Isus Cristos. Pentru noi, se îngrijeşte de turma lui Cristos şi-i întăreşte pe fraţii săi în credinţă. Împreună cu noi, Benedict al XVI-lea este un simplu creştin, un pelerin care vizitează Locurile Sfinte şi scoate forţă din harul care este prezent aici. Împreună cu el ne uimim în faţa misterului Providenţei lui Dumnezeu şi a maiestăţii lucrărilor sale.

În aceste zile am fost întrebat adesea dacă această călătorie a papei a fost un "succes". Fără îndoială că a fost, dar nu din motivele la care mulţi se aşteaptă. Sunt sigur că Pontiful însuşi ar răspunde că o schimbare reală şi durabilă - a celor care contează - nu este rezultatul programelor politice, al argumentelor ingenioase sau al capacităţii de a câştiga aprobarea maselor. Este lucrarea harului lui Dumnezeu în inima umană.

Benedict al XVI-lea a venit ca instrument al acelui har şi, aşa cum spunea sfântul Francisc, ca mijloc al păcii lui Dumnezeu. Acest lucru este chemat să-l facă şi ca slujitor bun şi credincios este tocmai ceea ce a făcut.

*

Părintele Thomas D. Williams, legionar al lui Cristos, este un teolog din SUA care trăieşte la Roma. Actualmente urmăreşte pentru CBS News vizita istorică a lui Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă. Cu această ocazie a decis să scrie o cronică a călătoriei şi pentru Zenit.

(După Zenit, 15 mai 2009)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.