Iaşi: Rugăciune Taizé cu fratele Kilian

La subsolul catedralei romano-catolice "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi a avut loc joi, 14 mai 2009, o oră de rugăciune Taizé împreună cu fratele Kilian din comunitatea Taizé, în prezenţa episcopului Petru Gherghel.

Prezenţa fratelui Kilian se înscrie în programul vizitelor pe care el împreună cu fratele James le fac în mai multe localităţi din ţară unde există grupuri de rugăciune Taizé. Aceştia, responsabili cu toate grupurile de tineri din România care ajung la Taizé, au dorit să-i cunoască pe toţi aceşti tineri, să simtă cu ei bucuria comuniunii şi să se unească în rugăciune.

Într-o atmosferă silenţioasă, luminată aproape numai de flacăra multor lumânări aşezate în jurul crucii Taizé, străpunsă gingaş de sunetul câtorva instrumente muzicale şi al cântărilor intonate, tinerii prezenţi au putut să se aşeze în prezenţa lui Dumnezeu care li se arăta prin misterul crucii dinaintea lor. Începutul rugăciunii a fost tăcerea prin intermediul căreia fiecare a putut să se conştientizeze pe sine şi locul unde este şi pentru ce anume trebuie să se dispună.

A fost invocat Duhul Sfânt, martorul şi protagonistul oricărei rugăciuni rostite cu inima: "Vino Sfânt Spirit, vino peste noi, vino Sfânt Spirit cu iubirea ta!"

Duhul Sfânt ridică sufletul şi-l eliberează de multele gânduri, griji, agitaţie şi dispersie în tumultul lucrurilor şi-l transpune într-o stare de odihnă, odihnă în Dumnezeu. De aceea, fiecare putea să cânte de mai multe ori: "Mon âme se repose en paix sur Dieu seul".

Aflat în pacea lui Dumnezeu, sufletul îşi dă seama că el i se comunică prin milostivire, o milostivire prin care se simte îmbrăţişat în misterul său şi pe care doreşte să o cânte mereu: "Misericordias Domini in aeternum cantabo".

În limba română şi engleză s-a citit un fragment din Evanghelia după sfântul Luca care ne-a făcut să înţelegem că Isus, Domn fiind, a venit în mijlocul nostru ca unul care slujeşte. Apoi s-a aşternut liniştea în toată încăperea şi fiecare putea să-şi mediteze cuvântul lui Isus. Tăcerea, departe de a fi un moment gol, a fost spaţiul celei mai fecunde împărtăşiri din Dumnezeu; acolo eşti tu şi Dumnezeu, faţă în faţă; sunt gândurile tale în întâlnire cu inspiraţiile Duhului Sfânt.

Împreună, cu o încredere totală, am putut apoi să-i adresăm Tatălui nostru ceresc rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Fiul său: Tatăl nostru, şi să-i cerem darul păcii: "Dona la pace, Signore a chi confida in te", înţelegând că împărăţia lui este dreptate, pace şi bucurie în Duhul în Duhul Sfânt.

La sfârşit, fratele Kilian a ţinut să-i salute pe cei prezenţi şi să-şi exprima bucuria că îi întâlneşte pe tinerii din România pentru prima oară la ei acasă. Apoi a scos în evidenţă simplitatea care caracterizează stilul de viaţă al fraţilor din Taizé, arătându-şi convingerea că mulţumirea şi pacea în viaţă se pot dobândi cu mijloace puţine. Moarte fratelui Roger, a mai spus, a produs desigur o durere mare în rândul tuturor şi a arătat că el a voit să fie lipsit de siguranţe, de protecţie. Tristeţea lăsată în urmă era la fel cu cea a ucenicilor la răstignirea lui Isus. Dar ştim că aceasta s-a transformat în bucurie, pentru că spiritul lui continuă să fie prezent.

Preasfinţitul Petru Gherghel i-a mulţumit pentru prezenţă şi a apreciat accentul pe care această formă de rugăciune îl pune pe tăcere. E nevoie să ne tratăm sufletul cu tăcere. Ca să aflăm liniştea, a spus episcopul citând autorul unei cărţi, nu trebuie să mergem în deşert, ci trebuie să aducem deşertul în oraşele şi locurile unde suntem.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această ora de rugăciune împreună cu fratele Kilian şi ne dorim să fim cât mai mult în intimitatea lui Dumnezeu prin rugăciune, cântare şi tăcere.

Pr. Cristian Diac

* * *

Impresii

"Precum pasărea se-nalţă spre ceruri, deschizându-şi aripile ca să zboare, aşa ne-am înălţat şi noi fiinţa spre Domnul la rugăciunea Taizé, care ne-a adunat în faţa crucii la subsolul catedralei. Ne-am deschis inima printr-un moment de linişte, iar atunci când am auzit glasul Domnului, am intonat cântece pentru a ne bucura de puterea cuvântului în acest dialog sfânt. Prezenţa fratelui Kilian din Taizé ne-a adus bucurie şi încredere în noi fiecare că putem transmite şi celorlalţi ceea ce primim prin rugăciunea Taizé: pacea spirituală" (Brigita Budău).

"Întotdeauna m-am regăsit la Taizé. Este o spiritualitate care mie personal mi se potriveşte: rugăciune, meditaţie şi tăcere. Iar muzica îţi dă un sentiment de linişte, de pace, de bucurie; îţi dă o siguranţă, o certitudine că Domnul este aproape şi că e acolo, gata să te asculte. O pace interioară care nu se poate exprima în cuvinte, aceasta stare o creează Domnul prin comunitatea Taizé" (Dana Bradu).

"A fost un moment de pace şi regăsire personală; o oră în care am făcut linişte în inima mea, am dat la o parte toate grijile şi stresul de fiecare zi. O oră în care zgomotul din jurul meu s-a transformat într-o melodie armonioasă şi delicată ce mi-a calmat sufletul" (Iuliana Tofana).

"Pace interioară, bucurie şi speranţă... Toate aceste sentimente mi-au învăluit sufletul în timpul rugăciunii Taizé, o rugăciune a inimii, a simplităţii şi a unităţii, în care ne-am putut bucura şi de prezenţa fratelui Kilian din Taizé. E greu de exprimat în cuvinte aceste simţiri profunde, acest dar al rugăciunii, însă, cum Domnul ne cere în dar să dăm ceea ce în dar primim, nu pot decât să dăruiesc la rândul meu mai departe tot ceea ce am primit prin această rugăciune" (Cristina Budău).

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 14 mai: Iaşi: Rugăciune Taizé cu fratele Kilian

lecturi: 18.