Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente

Celebrare a cuvântului pe texte din scrisorile sfântului Paul (VI)

Anul Paulin (iunie 2008 - iunie 2009) declarat de papa Benedict XVI pentru a comemora cei două mii de ani de la naşterea apostolului Paul vrea să ne ajute şi prin această schemă de celebrare ca, reflectând asupra cuvintelor sale, să ne deschidem în faţa misterului lui Cristos în viaţa proprie, să ne asumăm şi să ne trăim propriul botez în comuniune şi în mărturie, să fim disponibili pentru rugăciunea personală şi comunitară.

Scopul acestei scheme de rugăciune este de a oferi un material care poate fi îmbogăţit cu contribuţia personală pentru a fi adaptat grupurilor, circumstanţelor şi contextului:

• să folosim bine momentele de tăcere

• să adaptăm textele în raport cu timpul şi persoanele de faţă

• să alegem cu grijă cântecele

• să nu citească o singură persoană, ci lectorii să fie diferiţi

• să creăm un climat favorabil: fond muzical, tămâie etc.

• să dăm o importanţă deosebită Bibliei şi lumânării pascale

• în biserică se poate expune şi preasfântul sacrament

Textul este tradus din Rina Risitano, Benedetto sia Dio, Paoline, Milano, 2008.

* * *

VI

Sfinţi împreună

Celor care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos. (1Cor 1,2)

Celebrantul: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl care în Cristos ne-a chemat la împărtăşirea sfinţilor, şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.

Toţi: Şi cu duhul tău.

Scurtă introducere la temă:

Ne lăsăm introduşi de Paul în "împărtăşirea sfinţilor": trupul mistic al lui Cristos şi liturgia Bisericii care ne reuneşte pe noi pelerinii de pe pământ cu gloria fericiţilor din cer. Botezul ne introduce în acest flux de împărtăşire a harului şi de sfinţenie, de rugăciune şi de laudă, de adoraţie şi de mulţumire pentru mântuirea obţinută de jertfa lui Cristos. Prin împărtăşirea sfinţilor noi participăm deja de pe acest pământ la dăruirea lui Cristos, care se oferă continuu Tatălui şi mijloceşte pentru noi, şi ne unim cu oferta sa pentru binele întregului popor al lui Dumnezeu.

Să ascultăm cuvântul

Primul lector: Chemaţi să fim sfinţi împreună

Paul, chemat să fie apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos (1Cor 1,1-3).

Al doilea lector: Îmbogăţiţi în toate

Îi mulţumesc Dumnezeului meu întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, pentru că în el aţi fost îmbogăţiţi în toate, în tot cuvântul şi în toată cunoaşterea. Astfel, mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în voi, aşa încât să nu duceţi lipsă de nici un har în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos (1Cor 1,4-7).

Al treilea lector: Dumnezeu este fidel

El vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul său, Isus Cristos Domnul nostru (1Cor 1,8-9). Sunt pe deplin convins că cel care a început în voi această lucrare bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus (Fil 1,6).

Câteva puncte pentru reflecţie

- Paul vorbeşte cu autoritate ca trimis de Dumnezeu şi atestă cu fermitate că cel care ne-a chemat să fim "sfinţi împreună" este chiar Domnul Isus. Sfinţenia, aşa cum o înţelege Paul, este un dar cu totul gratuit al Tatălui. Este legătura care îi uneşte pe toţi cei care invocă numele lui Isus şi poartă sigiliul harului său şi care în mod public şi comunitar, profesează credinţa în Domnul Isus. Atunci când Paul scrie diferitelor comunităţi creştine întemeiate de el, se adresează "sfinţilor" din acea biserică, adică celor botezaţi. A fi în împărtăşirea sfinţilor nu este privilegiul sau cucerirea cuiva, şi nu este apartenenţa cea care ne mântuieşte, ci încredinţarea lui Cristos precum şi trăirea misterului său. Sfinţenia este vocaţia fiecărui creştin care primeşte în sine acţiunea sfinţitoare a Duhului Sfânt, care intră în comuniune cu întreaga Biserică. Într-adevăr, pentru Paul, creştinul ori este în comuniune, ori nu este creştin. Dar aceasta nu înseamnă că creştinii sunt un grup închis. Din contră, apartenenţa la "cei sfinţi" are o dimensiune cosmică. Sfinţenia primită ca dar se traduce în misiune, responsabilitate, datorie; în dăruire de sine, în iubire fraternă care este cauza iubirii universale. Este o apropiere fără frontiere, o apartenenţă care izvorăşte din viaţa lui Dumnezeu în lume care ne face popor, ne face Biserică.

- Paul înalţă rugăciune de mulţumire către Tatăl pentru darul împărtăşiri sfinţilor: realitate vie care se extinde şi care contagiază; care dă mărturie despre prezenţa Domnului în societate şi totodată este semn eficace pentru răspândirea evangheliei, această viziune a lui Paul parcă sună ca o afirmaţie abstractă, idealistă, pentru noi care experimentăm în fiecare zi sfâşierile păcatului, care ne condamnăm la izolare, care suntem înclinaţi mai mult spre divizare decât spre comuniune, care purtăm în noi semnele despărţirii. Dar Paul ne previne şi ne asigură: "nu duceţi lipsă de nici un dar". Nu suntem noi cei care ne sfinţim: suntem "făcuţi capabili" să trăim sfinţenia prin harul Botezului, al sacramentelor; prin împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului; prin cuvântul evangheliei care este "lumină pe cărările noastre". Suntem, de asemenea, un dar unii pentru alţii, zice Paul. Comunitatea pentru Paul are o forţă creatoare şi vitalizantă: a sta în comuniune ne face totodată capabili de comuniune.

- Însă forţa noastră este îndeosebi fidelitatea lui Dumnezeu. Paul este cu pasiune plin de siguranţă. Dumnezeu înşişi a început în noi lucrarea re-creării, iar în Isus s-a făcut comuniune cu noi. Suntem lucrarea sa, iar el este un Dumnezeu fidel! Scrisorile lui Paul sunt împletite şi pătrunse de această certitudine. "Eu ştiu în cine mi-am pus speranţa" (cf. 2Tim 1,12). În Isus, Dumnezeu Tatăl s-a angajat cu fiecare dintre noi prin legături de iubire, de alianţă, printr-un legământ. Un legământ care ne angajează la rândul nostru să ne lăsăm curăţaţi de păcatele noastre şi să ne lăsăm îmbibaţi de Cristos; să privim la fraţii noştri, la surorile noastre, ca parte din noi înşine; să ne simţim părtaşi la bucuriile şi durerile celorlalţi; să trăim în fidelitate credinţa noastră în beneficiul tuturor. Aceasta este vocaţia comună a "sfinţilor": să simtă aceste legături de fraternitate universală. Înseamnă a înţelege că de fiecare dată când ofensăm pe cineva dintre fraţii noştri, îl ofensăm pe Cristos însuşi; aşa cum orice gest de solidaritate faţă de fraţi este un gest de iubire faţă de Domnul.

Să interiorizăm cuvântul

"Cred în împărtăşirea sfinţilor", mărturisim noi în crez. Cuvintele lui Paul ne deschid un orizont mângâietor despre această realitate. Înţelegem că nu suntem singuri. Că suntem într-un flux de solidaritate şi de ajutor reciproc, a unui bine care în continuu ni se comunică nouă şi între noi; că putem ajunge prin rugăciunea şi dăruirea noastră la orice persoană din această lume şi din cealaltă lume. Ne putem întreba cât suntem de conştienţi despre aceasta. Cât dintr-al nostru punem în acest tezaur comun, şi cât ne lipsim de a beneficia de el, poate pentru că suntem distraţi sau nu credem îndeajuns.

Să ne rugăm cuvântul (cf. Rom 8,31-39)

Dacă Dumnezeu este pentru noi,
cine este împotriva noastră?
El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu,
ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi,
cum nu ne va dărui toate împreună cu el?
Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?
Oare necazul,
sau strâmtorarea, sau persecuţia,
sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia?
În toate acestea noi suntem mai mult decât învingători
prin cel care ne-a iubit.
Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa,
nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare,
nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile
şi nici vreo altă creatură
nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu
care este în Cristos Isus, Domnul nostru. Amin.

Să ne rugăm

Părinte ceresc, noi îţi mulţumim şi te lăudăm pentru că de la tine ne vine orice bine în Isus Cristos. În el, tu ne-ai făcut fii şi moştenitori totodată ai întregii bogăţii de bunuri infinite ale harului tău pe care el ni le-a meritat. Tu ne-ai făcut oameni de casă ai tăi şi, prin împărtăşirea sfinţilor, ne sprijini mereu cu generozitate. Te rugăm, prin mijlocirea sfântului Paul, fă ca în casa ta nimeni să nu fie sărac, şi toţi împreună să putem participa la ospăţul mielului, veşnicul mijlocitor care ne introduce în împărtăşirea cu tine şi cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Pentru a aprofunda Scriptura:

Rom 6,5-6; 1Cor 12,26-27; Ef 2,5-6; 3,16-19;4,15-16; Col 1,9-14;3,1-4; Fil 3,10.20-21; 2Tim 2,12.

Text propus de pr. Cristinel Fodor

lecturi: 15.