Bacău: Concluzii versificate la sfinţirea caselor

La încheierea perioadei de sfinţire a caselor în Parohia "Sfânta Cruce" din Bacău, în 2009, părintele Eugen Budău prezintă într-o formă versificată câteva concluzii.

După o lună încheiată,
Parcurgând treaptă cu treaptă,
Scările în sus şi-n jos,
Cu sfinţirea lui Cristos,
Iată-ne cu raportare
Despre binecuvântare:
Cei mai mulţi ne-aţi aşteptat
Bucuroşi când am intrat.
Lumânări erau aprinse
Şi covoarele întinse,
Lucruri bine rânduite,
Lustrele chiar lustruite,
Totul la bucătărie
Era ca la farmacie.
O doamnă a subliniat
Că la ea este curat
Şi casa orânduită
Nu doar când este sfinţită.
Şi i-am dat pe loc crezare,
Fiindcă nici copii nu are
Să se mai joace pe jos,
Întorcând totul pe dos.
Au crescut şi au plecat,
Cuibul casei au lăsat.
Ca şi păsări călătoare
Au zburat în depărtare,
Să-şi facă un viitor
După planurile lor,
Fie-n Roma-n capitală
Sau la Londra la vreo şcoală.
Numai cei ce au uitat,
N-aveau totul aranjat.
Cei străini de-al vieţii har,
De anunţul din altar,
Sau trezit surprinşi pe loc
Cu sfinţirea pe la bloc.
Concubini şi adulteri
De mulţi ani sau şi de ieri,
Au răspuns la interfon:
"Vă rugăm s-avem pardon,
Noi avem o altă cale,
Nu sfinţirile matale.
Nu ne pasă de-a ta cruce.
Preferăm păcatul dulce.
Nu ne pasă de Cristos.
Viciul pare mai frumos".
De la unii am aflat
Cum copii s-au încurcat
Cu deplină aprobare
A părinţilor cu stare,
Ce le-au luat garsonieră
Să trăiască-n premieră,
Viaţa fără cununie,
În ascuns, să nu se ştie.
Cu falsă seninătate,
O pereche dintre toate,
Afirma că proba lor
Nu e nici păcat uşor.
E o probă ca la ghete,
Din vitrina lui Mermete.
Dacă nu se potrivesc
Nu se mai căsătoresc.
O aşa mentalitate
Susţinută de păcate
E străină de iubire
Şi de orice împlinire.
E o viaţă ruinată
Între un băiat şi-o fată,
Subjugare pătimaşă
Cu povară uriaşă.
Conştiinţă imatură
Fără nici o trăsătură
De proiect sfânt şi frumos
Cum îi place lui Cristos.
Sunt părinţi ce n-au ştiut
Să educe la-nceput
Pe copii cu legea clară
Şi se văd pe dinafară,
Ca străini de viaţa lor
Şi de orice viitor.
Nu mai au comunicare.
Trăiesc într-o înstrăinare,
După uşi bine-ncuiate
Cu raporturi sigilate.
"De trei ani, mi-a spus o mamă,
Nu mai sună, nu mai cheamă,
Fiul cel rătăcitor,
Ce-a plecat alergător,
Într-o bună dimineaţă,
Să-şi croiască a lui viaţă
Într-o lume neştiută
În ţară necunoscută".
O poveste de-altădată
Pare că-i adevărată,
Cel puţin în prima parte,
Aşa cum e scris în carte,
Fiul cel risipitor
E de-al nostru din popor,
Din astă comunitate,
Din blocuri apropiate.
Pas cu pas se împlineşte
Ceea ce Isus vesteşte
În parabola lăsată,
Despre fiul de-altădată.
Revenind pe un alt plan
La sfinţire-n acest an,
Trebuie de remarcat
Lucruri ce-am mai observat.
Am găsit indiferenţă
Şi destulă neglijenţă
Pentru o întâmpinare
La o binecuvântare.
Când dădeam din aspersor,
Într-un simplu dormitor,
Tânărul de facultate
Sforăia întins pe spate.
Eu credeam c-a studiat
Toată noaptea ne-ncetat,
Având vreo examinare
Peste zi cu programare.
Dar n-a fost adevărat.
Studiul nu l-a captivat.
Mi-a spus sora lui în şoaptă :
"A pierdut cam noaptea toată
Şi e leneş, n-ai ce-i face,
Mereu spune: Tu dă-mi pace!"
Din priviri, spre fiul mare,
Un tată făcea chemare,
Să-nchidă televizorul
Când dădeam cu aspersorul,
Dar degeaba a insistat,
Fiul nu l-a ascultat.
Cu un semn arătător
Spre zeul televizor,
Am luat atunci comanda
Când văzui telecomanda
Şi îndată am decis
Să stea un picuţ închis.
Trei minute cel puţin,
Cât aveam să mă închin,
În tăcere şi atent
În al lor apartament.
Un bărbat mi-a relatat,
Care mult a fost plecat,
Că de-acum va sta acasă,
Fiindcă-i viaţa mai frumoasă.
La străini e prea mult chin,
Nu vin banii din senin.
Viaţa pare o sclavie
Când tânjeşti la bogăţie.
Soacra şi nevasta, ştiu,
Îi mai spun: "Nu fi zurliu,
Mergi şi-ncearcă în altă ţară
Şi norocul o s-apară.
Lângă noi nu ne convine
Să te-avem mereu pe tine.
A fost traiul liniştit
Cât de-acasă ai lipsit.
Acum parcă eşti în plus.
Ia valiza şi te-ai dus!"
Undeva am fost rugat
Când am binecuvântat,
Să conving soţul şi eu
Să vină la Dumnezeu,
Seara pe la Liturghie
Zilnic şi cu bucurie,
Să nu stea tot timpu' acasă
Cu televizor pe masă.
Acum pensie primeşte
Şi-are timp, se plictiseşte.
Încă altă constatare:
O problemă, gravă tare,
În mixta căsătorie,
Unde el sau ea nu ştie
La haruri să corespundă
Şi-atunci cearta îi inundă.
Vecinii nemulţumiţi,
Deranjaţi şi nedormiţi
Au făcut petiţia
Să vină poliţia
S-aresteze pe-amândoi
Pentru-atâta tărăboi.
Într-o mică colivie
Cu destulă bucurie
Un canar dezlănţuit
Ne-a cântat, ne-a asurzit.
Cât am stat la rugăciune
A ştiut să ne îngâne.
A tăcut doar când stăpâna
L-a acoperit cu mâna
Cu-n cearşaf împăturit
Pentru paturi folosit...
De dulăi şi de câini răi
N-am dus lipsă prin odăi.
Ne-au ţinut într-un lătrat
Cât am binecuvântat.
Cu bulendrele pe jos
Sau maioul luat pe dos
Completăm ce am găsit
Pe unde am mai sfinţit.
Uneori de două ori
Am urcat din nou pe scări.
La adresa prenotată,
Căci cheia era lăsată
La parter, la verişoară
Din trecuta primăvară.
Dar surprindere, mirare,
Tocmai ea cheia nu are,
De la yala cea de sus
Şi degeaba noi ne-am dus.
Cea de-a doua cheie este
Cum reiese din poveste
La o rudă-ndepărtată
Pe o strad-alăturată.
Fluierând a sărăcie
Am pornit spre parohie.
Din sugestii care-au fost
Vom vedea care-s cu rost,
Şi cu bună integrare
Într-o parohie mare.
Ni s-au dat recomandări
Ca suport de lumânări
Să fie şi la ieşire
Să se facă pomenire
Pentru morţi şi pentru vii
Ca în alte parohii.
Doar în faţă, la statuie
Nu vor toţi ca să se suie,
Sunt bărbaţi care roşesc
Dacă-n faţă ei păşesc,
Mai la colţ, la o intrare,
Au curajul mult mai mare.
Celor ce vin cu Loganul
Sau cu Mercedes tot anul,
În duminici, în ogradă,
S-aibă grijă şi să vadă,
Că pe mulţi îi deranjează
Când în trombă demarează.
Să nu rupă gleznele,
Ocrotească fetele!
Sau s-aştepte până toţi
Au trecut mai sus de porţi.
O sugestie s-a spus,
Să nu fie ton prea sus
Când cântăm la Liturghie
Şi dac-ar putea să fie
Mult mai scurtă, slujba toată,
Doar o oră încheiată.
Să sperăm că ce vă place
Binevoitori vom face,
Ca să fie armonie
În a noastră parohie.
Mulţumiri azi tuturor
Pentru sprijin şi-ajutor.
Pentru darul oferit
Să primiţi toţi însutit.
Cel de sus va şti prea bine
Să plătească la oricine
Şi cu vârf şi îndesat
Cu măsura care-aţi dat.
La altar vă amintim,
Cu Cristos vă mulţumim!
Ne rugăm lui Dumnezeu
Să vă apere mereu!
Să dea binecuvântare
În casă la fiecare!

Pr. Eugen Budău

lecturi: 12.