Bacău "Sfânta Cruce": Întâlnire de reculegere şi reflecţie pentru tineri

La Oratoriul "Maria Bambina" (Parohia "Sfânta Cruce", Bacău) a avut loc sâmbătă, 24 ianuarie 2009, o nouă întâlnire de reculegere şi reflecţie pentru tineri, cu tema: "Dă-mi să beau!", inspirată din Evanghelia după sfântul Ioan (4,1-42).

Această zi s-a transformat pentru cei 56 de tineri prezenţi într-o experienţă bogată de spiritualitate şi de credinţă. Prin această întâlnire se continuă seria celor şase întâlniri programate cu scopul de a parcurge un itinerar de formare umană şi spirituală pentru tineri, coordonate de pr. Vasile Petrişor şi sr. Silvia Brandiu.

Atunci când Dumnezeu întâlneşte setea mea de viaţă este "miezul zilei", ora revelării maxime. În această oră mă descopăr iubit şi chemat să intru într-o relaţie de iubire cu el.

Textul propus spre meditare a fost de mare ajutor prin exemplul concret în care Isus se face cunoscut ca Mesia şi Mântuitor. Tocmai pentru că este Mântuitorul lumii, "trebuia" să treacă prin Samaria. Acest "trebuia" este legat de planul de mântuire a lui Dumnezeu. Samariteana, după ce l-a recunoscut pe Mesia, devine apostol. Fântâna la care are loc întâlnirea (fântâna lui Iacob) este semnificativă: este locul alianţei "nupţiale" dintre Dumnezeu şi un popor care, deşi departe, este iubit.

Şi pentru grupul numeros de tineri (56 de tineri din diferite parohii), ziua de azi a fost o ocazie de întâlnire personală cu Dumnezeu, cu Cristos, cu viaţa. Ziua a fost împărţită în patru etape.

Prima etapă: de la nelinişte şi insatisfacţie la bucurie

Pornind de la faptul că nu putem neglija dimensiunea religioasă din viaţa umană, a fost nevoie "să săpăm adânc pentru a descoperi apa din persoanele noastre". Aparent totul părea deşert, însă am descoperit că sub deşert curg ape multe, exprimate prin experienţe, evenimente, întâlniri semnificative care au marcat cursul vieţii participanţilor.

Împărtăşind viaţa tinerilor, mergând alături de ei cu discreţie, intrând în experienţele şi în trăirile lor, asemenea lui Isus, am descoperit această sete profundă şi apa care potoleşte setea.

A da valoare lumii din interiorul lor, modului de a trăi, a fi cu adevărat interesaţi de istoria lor personală, a da importanţă acestui mod de a povesti viaţa, ne-a făcut să redescoperim cu toţii gustul plăcut al lui "a te povesti pe tine celorlalţi", să descoperim frumuseţea că avem toţi lucruri importante de povestit, că viaţa fiecăruia, deşi e mică, e importantă şi nu e lipsită de semnificaţie, e un dar care îmbogăţeşte şi creează relaţii.

Etapa a doua: în căutarea credinţei

S-a tratat despre problema Dumnezeu care e actuală astăzi mai mult ca oricând. În spatele multor forme de căutare, până şi pe căile strâmbe şi deviate, se ascunde setea profundă de Dumnezeu.

Întâlnirea cu Isus din Nazaret, omul care a marcat istoria până la a o împărţi în înainte de Cristos şi după Cristos, ne-a ajutat să descoperim libertatea şi eliberarea, prietenia şi filiaţiunea primite la botez. El ne învaţă să-l cunoaştem pe Dumnezeu. Odată cu el, Dumnezeu a intrat în viaţa noastră, s-a făcut trup, s-a făcut istorie; în viaţa şi situaţiile pe carele trăim şi le înfruntăm zilnic el este prezent.

După prânz am trecut la a treia etapă: Curajul de a ne arunca în apă (viaţa): aventura vieţii

Jocul de interacţiune propus ("Eu sunt un fluviu"), i-a ajutat pe tineri să redescopere frumuseţea vieţii şi culorile care o înfrumuseţează, cursul atât de variat propriu fiecăruia cât şi bogăţia debitului care îi umple.

Invitaţi "să se deseneze" printr-un fluviu, au descoperit minunatul izvor care e la originea fiecărei vieţi, curbele provocate de încercări, malurile care i-au lărgit sau îngustat de-a lungul drumului, navigatorii care îi folosesc, podurile care îi traversează, obstacolele de care se izbesc. Minunate au fost descoperirile făcute cu privire la afluenţii care intră sau ies din ei, în care au fost identificate nenumăratele persoane care au contribuit la formarea lor spirituală şi umană, faţă de care s-au simţit recunoscători exprimând în acelaşi timp exigenţa de a avea persoane semnificative care să îi însoţească în viaţă, mai ales în anumite situaţii, perioade sau experienţe.

Rodnică a fost şi munca în grupuri mici în care fiecare s-a prezentat şi s-a lăsat cunoscut de celelalte "fluvii".

La grupul mare, emoţionant şi deosebit de semnificative au fost mărturisirile multor tineri care s-au explicat şi s-au lăsat citiţi, interpretaţi şi întrebaţi despre cursul vieţii lor personale.

Trecerea de la propunerile frumoase la angajamentele concrete a caracterizat cea de-a patra etapă, care ne-a făcut să redevenim conştienţi că viaţa cere curaj pentru a fi trăită din plin şi cu gust, e o luptă, o curgere continuă în ciuda oricărui tip de obstacol.

Angajamentele au fost scrise pe "un nufăr", simbol al frumuseţii vieţii care a rodit în viaţa personală şi în viaţa celorlalţi. Rugăciunea finală a adunat prin intenţiile şi reflecţiile personale frumoasele gânduri şi dorinţe pentru o viaţă trăită cu şi din Dumnezeu.

"Dă-mi să beau!" a rămas motoul în care se întâlneşte setea lui Dumnezeu de om şi setea omului de Dumnezeu. "Dă-mi să beau!", expresie a dorinţei şi a setei care ne satisface dar ne şi lansează în cursul apei abundente, această apă care este viaţa!

Sr. Silvia Brandiu şi pr. Vasile Petrişor
 

lecturi: 16.