|
|
|
|
|
|
|
|
|
Versuri de Crăciun Crăciun Noapte de pace, noapte de vis, noaptea genezei creștine, noaptea în care Cel Necuprins durerile lumii vine s-aline. E noaptea în care cer și pământ, unindu-și cântarea de slavă, înalță un imn Celui Sfânt: veniți dar cu toți, el ne cheamă! Ne cheamă pe toți la grota cea sfântă, alături de sfânta sa mamă, coruri de îngeri îl binecuvântă, să-l adorăm ei ne-ndeamnă. Venit pe pământ el ne-aduce iubire, ne cheamă pe toți l-altarul său sfânt cu toți într-un glas să-i cântăm: Mărire în ceruri și pace la toți pe pământ! Zăbavă de iarnă Mi-e dor de copilul ce (sper că) mai este în mine, ascuns printre vise, uitat prin unghere... În lumea lui, mai reală chiar decât ziua de mâine, el se joacă cu-n vis, eu simt doar că-n mine orice vis piere... Acum, de exemplu, copilul din mine zidește pe-un nor altare feericei clipe ce din plin și-o dorește, așează brăduți, oferă petale din floarea de dor unui prunc-împărat ce timpul oprește... Mă aplec ca să-l rog să-mi dea voie și mie puțin să-i ofer niște vise... Chiar de-s mai meschine, altele nu am... Pot doar să-i cer să-mi fie alin și popas pentru suflet, izvor de haruri divine! Colind Crăciun... Din străfundul memoriei vântul amintirilor spulberă zăpada uitării în albe și line vârtejuri și o așterne, jucăuș, la izvorul colindelor, năzuind s-o transforme-ntr-un cântec și-o rugă... Crăciunul... În ochii plini de uimire ai sufletului mai stăruie încă, curată, adâncă ne-nceputa lumină ce vine de la grota săpată de iubire-ntr-o stâncă... Crăciunul... Amintiri ce nu vor să se șteargă din cauza timpului care încearcă să mângâie suspinele din care prind viață visele în dulcea așteptare a serii... Crăciun... Așteptare Neaua a-nceput să sărute pământul, pe geam au înflorit vise de iarnă, lângă focul molcom bunica șoptește povești de demult, cu glasu-i de taină... Doinește bunica, prin cânt îi dorește Celui din iesle, stăpânul a toate să mântuie lumea, să șteargă păcatul, ne spele rușinea, căci toate le poate... O priveam printre gene, tare aș fi vrut să cânt împreună cu ea, însă Cuvântul părea că plutește; lin s-așeza lângă mine, cu capul pe pernă. Preasfântul găsise loc de popas. Bunico. sigur că l-am văzut... Lângă focul molcom bunica doinea... Rugă de seară La început a fost doar o lacrimă, când din pagina cărții cădeau pe jos, amestecându-se, litere de foc, ce spuneau că ei, călători osteniți prin noaptea eternei nepăsări, nu găsiseră nici un loc la han... După lacrimă apoi a fost un gând ce nu mă lăsa să dorm: oare hangiul n-oi fi tocmai eu? Doamne, chiar eu sunt?! "Iată, eu stau la ușă și bat..." Dacă până acum ți-am răspuns "că ora-i târzie și că m-am culcat", acum te rog să-mi dai putere ca să mă scol și să-ți deschid ușa, căci afară-i frig, Doamne, așa cum uneori e frig și-n sufletul meu... Dorință În noaptea aceasta, atât de adâncă, profundă numai ochii din suflet pătrund dincolo de cer năzuind să transforme ghețarul din mine-n liman unde, pe o mână de paie, paiele viselor mele, rugile-mi vor ține în brațe-mplinirea așteptării și-i vor șopti drept duios nina-nana toate frământările ostenitului om ce le-a trimis acolo... Un cântec de leagăn nonconformist însă mi-a spus un înger că lui, iubirii-ntrupate, îi place dacă este șoptit de-o iubire ce nu se închide în sine, dacă este doinit de un om ostenit care jinduie să nu se piardă pe veci în noaptea uitării... Fr. Petre-Marian Ianoș lecturi: 43.
|
|
|
|
|
|
|
 |
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |  |
"Biserica, familia lui Dumnezeu"
Sinod 2021-2024
