25 decembrie: Ziua naşterii lui Isus

Instituită la Roma în prima jumătate a secolului al IV-lea, sărbătoarea Crăciunului a fost fixată la 25 decembrie pentru a contrasta şi înlocui sărbătoarea Natalis solis invicti (ziua de naştere a soarelui neînvins) pe care păgânismul roman o celebra la acea dată, zi considerată ca fiind şi cea a solstiţiului de iarnă. Biserica Romei a dat acestei sărbători păgâne o semnificaţie diferită. În ziua în care se sărbătorea naşterea astronomică a soarelui, creştinilor li se prezenta naşterea adevăratului soare, Cristos Domnul, care a venit în lume ca să o mântuiască. Aşadar, apărea naşterea lui Cristos în locul renaşterii lui Sol invictus. Fixarea liturgică a Crăciunului la 25 decembrie a fost o decizie de ordin pastoral, fără legătură cu data reală a naşterii lui Cristos, pe care nimeni nu ar fi putut să o precizeze.

Şi totuşi se pare că noi, creştinii, în frunte cu specialiştii în materie, ne-am înşelat atâta amar de vreme, admiţând fixarea Crăciunului la 25 decembrie din motive exclusiv pastorale. Astăzi însă, datorită documentelor descoperite la Qumran, putem stabili cu precizie că Isus s-a născut chiar în ziua de 25 decembrie. E o descoperire serioasă, care nu poate fi suspectată ca având scopuri apologetice creştine, deoarece o datorăm renumitului profesor evreu, Shemarjahu Talmon, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Iată cum a ajuns el la această descoperire. Dacă Isus s-a născut la 25 decembrie, zămislirea lui prin puterea Duhului Sfânt a avut loc, evident, înainte cu nouă luni.

Buna-Vestire, descrisă de Evanghelia după sfântul Luca (1,26-38), este celebrată de întreaga Biserică la 25 martie. Tot din Evanghelia după sfântul Luca (1,23-26), aflăm că fix cu şase luni înainte, Elisabeta l-a zămislit pe Ioan Botezătorul. Biserica apuseană nu are o sărbătoare liturgică dedicată acestei zămisliri, în schimb Bisericile răsăritene o au şi o celebrează între 23 şi 25 septembrie, adică cu şase luni înainte de Buna-Vestire. Până nu de mult, toţi credeau că este vorba de o succesiune logică de date, bazată pe tradiţii ce nu pot fi verificate.

Realitatea însă este alta. Pentru a înţelege mai bine, pornim de la zămislirea sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia după sfântul Luca începe cu istoria celor doi soţi sfinţi, Zaharia şi Elisabeta. Zaharia făcea parte din gruparea sacerdotală. Într-o zi, pe când slujea în templul din Ierusalim, a fost vizitat de îngerul Gabriel care l-a anunţat că, în ciuda vârstei lor înaintate, el şi soţia sa Elisabeta vor avea un copil, pe care îl vor numi Ioan şi care va fi "mare înaintea Domnului" (Lc 1,11-20). Evanghelistul Luca are grijă să precizeze că Zaharia aparţinea grupului sacerdotal al lui Abia şi că atunci când a primit vestea de la înger, "slujea când era rândul grupului său" (Lc 1,5.8).

În vechiul Israel, cei care făceau parte din clasa sacerdotală erau împărţiţi în 24 de grupuri care, succedându-se în ordine neschimbată, trebuiau să slujească în templu de două ori pe an, timp de o săptămână. Grupul lui Abia, din care făcea parte Zaharia, era al optulea pe lista oficială. Când venea la rând acest grup, nimeni nu ştie. Aşadar, analizând cercetările efectuate de alţi specialişti şi lucrând mai ales pe textele documentelor de la Qumran, profesorul Talmon a reuşit să stabilească succesiunea cronologică a celor 24 de grupuri de preoţi. Una dintre perioadele de slujire a grupului lui Abia avea loc în ultima săptămână din luna septembrie.

Aşadar, era verosimilă tradiţia Bisericilor răsăritene care fixa zămislirea lui Ioan Botezătorul între 23 şi 25 septembrie. Această verosimilitate a devenit certitudine după ce mai mulţi cercetători, stimulaţi de descoperirea profesorului Talmon, au reconstruit "filiera" acelei tradiţii, ajungând la concluzia că ea provenea direct de la Biserica primară iudeo-creştină de la Ierusalim. Iată, aşadar, că ceea ce părea o creaţie de natură exclusiv pastorală, fixarea Crăciunului la 25 decembrie, este de fapt o creaţie de natură istorică.

Un lanţ de evenimente care au avut loc pe parcursul a 15 luni, elimină orice îndoială asupra datei precise a naşterii Mântuitorului. În luna septembrie a avut loc zămislirea lui Ioan Botezătorul, iar în martie, după şase luni, Buna-Vestire. În iunie s-a născut Ioan, iar după şase luni s-a născut Isus. Cu acest ultim eveniment ajungem exact la 25 decembrie.

Aşadar, data sărbătorii Naşterii Domnului nu este fixată la întâmplare, ci are un temei real.

Pr. Ioan Tamaş

lecturi: 25.