Şcoala catolică în Europa în faţa provocării secularizării

La încheierea Congresului European despre Învăţământul Catolic de la Roma

de Inma Álvarez

Şcoala catolică europeană nu este o realitate uniformă, ci capătă în fiecare ţară o formă şi condiţii concrete, mai ales în naţiunile ex-comuniste; oricum, toate trebuie să înfrunte aceeaşi provocare: secularizarea societăţii, care face tot mai dificilă desfăşurarea propriei misiuni educative.

Aceasta este preocuparea principală exprimată în timpul Congresului European despre Învăţământul Catolic "Şcoala catolică în spaţiul public european", care a reunit la Roma începând cu 30 noiembrie 2008 reprezentanţi din toate ţările.

Întâlnirea este promovată de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) şi de Comitetul European pentru Învăţământul Catolic (CEEC).

După cum a afirmat Monseniorul Pero Sudar, episcop auxiliar de Sarajevo şi promotor al proiectului "Şcoli catolice pentru Europa", principala preocupare astăzi este că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte continente, şcoala catolică în Europa se confruntă cu scăderea numărului de elevi, aşa încât în trei ani a pierdut aproape 200.000 de studenţi.

În Europa occidentală elevii din şcolile catolice sunt circa 7,3 milioane, din care aproape jumătate în Franţa şi Spania, în timp ce în ţările din est sunt mai puţin de 200.000. În unele ţări şcolile se închid datorită lipsei de înscrieri.

Prelatul se întreabă "unde trebuie căutate motivele unui eventual dezinteres faţă de şcolile catolice", şi subliniază mai ales răspândirea unei secularizări tot mai marcate, care provoacă un climat de ostilitate faţă de valorile religioase.

"Un puternic grup de promotori din spaţiul european public de astăzi arată o puternică neîncredere, ca să nu-i spunem ostilitate, faţă de Biserici şi de comunităţile religioase", şi acest lucru este valabil mai ales "printre euro-deputaţi", constată el.

Pentru prelat, "nu lipsesc tendinţele de a promova un anumit dogmatism laic caracterizat de o subtilă intoleranţă faţă de religie şi faţă de credincioşi", consideraţi "motive care deranjează progresul şi convieţuirea paşnică", motiv pentru care obiectivul este "eliberarea spaţiului public de orice conţinut religios".

Această situaţie presupune o provocare la care Biserica trebuie să răspundă, afirmă Monseniorul Sudar, dat fiind faptul că şcoala este un instrument fundamental pentru transmiterea valorilor, mai ales pentru copiii din familiile catolice.

"Faptul că educaţia suferă şi ea de relele care chinuiesc societăţile noastre - subiectivismul răspândit, relativismul moral şi nihilismul - actualizează şi mai mult dreptul părinţilor catolici să-şi înscrie copiii în şcolile în care este garantată educaţia catolică", a adăugat el.

În afară de asta, şcoala trebuie "să devină unul din organismele ecleziastice capabile să evanghelizeze Europa" şi să sublinieze "contribuţia istorică a religiilor la patrimoniul european".

Patru provocări

După cum a explicat Monseniorul Vincent Nichols, arhiepiscop de Birmingham şi preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ şi Universitate din CCEE, şcoala catolică în Europa înfruntă actualmente patru elemente la care trebuie să răspundă.

Pe de o parte, şcoala catolică "are un loc cheie în misiunea Bisericii de a-l face cunoscut pe Cristos tuturor neamurilor".

Cu privire la acest punct, Monseniorul Nichols a insistat asupra necesităţii ca vestirea lui Cristos "să fie în centrul tuturor eforturilor. Orice dezvoltare personală, învăţământul şi ucenicia, toată formarea culturii şi a societăţii va fi bine întemeiată dacă va fi centrată în el".

În al doilea rând, şcoala "îi asistă pe părinţi în educaţia şi în formarea copiilor lor" şi pentru aceasta efortul educativ trebuie să se facă "uniţi împreună" cu ei.

În al treilea rând, a continuat el, şcoala "este în slujba Bisericii locale, a diecezei şi a parohiei". Dacă aceasta din urmă "este locul formării religioase şi spirituale, şcoala este locul educaţiei culturale. Ambele dimensiuni trebuie să se integreze, deoarece le inspiră aceleaşi valori".

În sfârşit, şcoala este "în slujba bunăstării societăţii", pentru ca "să se garanteze dreptul părinţilor ca fiii lor să primească o instruire conformă cu convingerile lor" şi pentru că "ajută la dezvoltarea sensibilităţii religioase, a principiilor sale şi a valorilor sale", ceea ce este "esenţial pentru coeziunea socială".

Acestor patru necesităţi le corespund tot atâtea provocări, pe care prelatul le consideră "fundamentale în şcoala catolică din viitor": pluralismul, angajarea faţă de adevăr, libertatea şi solidaritatea.

Cât priveşte pluralismul, Monseniorul Nichols a explicat că provocarea astăzi este de a sluji "o societate complexă la nivel etnic, cultural, religios şi social", în care aspectul dificil este tocmai "cultivarea unui sentiment de unitate".

A doua provocare este aceea de "a garanta libertatea", învăţându-i pe elevi adevăratul sens al acestui termen, mai ales în procesul de învăţare. A treia, legată de aceasta, este angajarea cu adevărul şi integritatea lui în faţa unui proces de cunoaştere tot mai fragmentat.

A patra provocare, adaugă prelatul, este "a învăţa solidaritatea" şi valoarea sacrificiului personal, imitând sacrificiul lui Cristos pentru alţii, ca un aspect important pentru creşterea virtuţilor.

Primirea diversităţii

Pentru Monseniorul Sudar, şcoala catolică astăzi trebuie să înfrunte o mare provocare, aceea de a primi elevi de alte religii sau chiar şi necredincioşi fără ca asta să presupună faptul de a diminua identitatea sa religioasă, aşa cum se întâmplă în alte continente.

"Centralitatea persoanei, care trebuie să caracterizeze şcolile catolice, poate să fie convingătoare numai dacă se recunoaşte şi se ocroteşte realitatea sa, inclusiv cea religioasă", a afirmat el.

În unele declaraţii la "Radio Vatican", prelatul s-a referit la proiectul "Şcoli catolice pentru Europa", pe care-l conduce, născut "din necesitatea Bisericii catolice de a supravieţui în Bosnia-Herţegovina".

Din cauza conflictului şi a emigraţiei legată de acesta, "din circa 950.000 de catolici înainte de război, au rămas 460.000". În acest context, "proiectul se naşte pentru a-i încuraja pe părinţii catolici să rămână", după cum se vrea, "în slujirea cauzei umane în Bosnia-Herţegovina, în acele zone cu adevărat încercate de intoleranţă".

E vorba, a adăugat el, de a găsi "o mentalitate nouă pentru ca diferenţele etnice, culturale şi religioase să nu fie văzute ca o ameninţare, ci ca o provocare pozitivă". Prelatul a explicat că în unele şcoli catolice se permite preoţilor ortodocşi să le predea copiilor această religie şi acelaşi lucru se face cu copiii musulmani.

"Sunt sigur că aceasta, astăzi, este o provocare pentru şcolile catolice: a da într-adevăr un exemplu, fără a trăda propria identitate religioasă, luând ca şi colaboratori pe necatolici, în slujba cauzei umane; după părerea mea, acesta este astăzi modul cel mai bun în care putem să evanghelizăm, cu o mărturie trăită, o mărturie a primirii", a încheiat el.

(După Zenit, 2 decembrie 2008)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Roma: Congres european despre şcolile catolice

lecturi: 20.