În drum spre Corint împreună cu Paul

Publicăm în continuare articolul Mons. Liberio Andreatta, vicepreşedinte al "Opera Romana Pellegrinaggi", apărut în nr. 5 al revistei "Paulus" (noiembrie), dedicat lui "Paul misticul".

Paul ajunge la Corint pentru prima dată în cursul celei de-a doua călătorii misionare. Este un oraş de acum roman, profund păgân în orientările de viaţă, dificil şi complex pentru care se va dărui în întregime pe sine însuşi, cu prezenţa sa directă şi cu scrisorile sale. De fapt, tocmai Corintul este unul din oraşele în care Paul a stat mai mult timp: prima dată timp de un an şi jumătate şi apoi, timp de trei luni cu ocazia celei de-a treia călătorii. Timpul şi cei 900 de kilometri care despart Neapolis de Corint, punct de debarcare în Grecia şi în Macedonia romană, sunt un drum de pregătire marcat de multe încercări şi suferinţe fizice şi spirituale. El adună de-a lungul drumului câteva roade şi câteva mângâieri, dar şi multe adversităţi. În călătorie va pierde, chiar şi pentru o anumită perioadă, încurajarea însoţitorilor săi Timotei şi Sila, care vor ajunge din nou la el în Corint mai târziu.

După insuccesul discursului său adresat înţelepţilor atenieni la Areopag în Atena, el ajunge la Corint într-adevăr golit de el însuşi, conştient de limitele înţelepciunii sale umane. Starea lui interioară la sosire transpare bine dintr-un text din prima Scrisoare către Corinteni (2,1-5): "Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte, iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, astfel încât credinţa voastră să fie bazată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu".

În acel moment, Domnul îl întăreşte: "Nu te teme, ci să vorbeşti şi să nu taci. Pentru că eu sunt cu tine, şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă vreun rău, deoarece am un popor numeros în cetatea aceasta" (Fap 18,9-10). Şi aşa va fi: aici vor apărea comunităţi numeroase şi solide. În acest oraş Domnul îi va inspira Scrisoarea către Romani, în care Paul va traduce în cuvinte omeneşti şi în manieră unică misterul lui Cristos şi al iubirii lui Dumnezeu faţă de om.

Drumul lui Paul de la Neapolis spre Corint este un itinerar de mare interes spiritual, istoric şi artistic, pe care şi astăzi îl putem reparcurge ca pelerini. Filipi, Tesalonic şi Atena sunt etapele principale ale acestui parcurs. Dar având la dispoziţie mai mult timp, se pot atinge şi alte localităţi care au văzut trecerea lui Paul, urmând pas cu pas relatarea din Faptele Apostolilor (Bereea, Amfipolis, Apolonia, etc.).

Cercetarea arheologică şi activităţile de recuperare şi restaurare a locurilor şi monumentelor atât din epoca romană cât şi creştină, permit astăzi vizitatorilor să retrăiască în manieră mai bogată contextul cultural al locurilor pe unde a trecut Paul şi să viziteze locurile unde s-a menţinut vie tradiţia şi evlavia faţă de apostolul neamurilor. Dar despre diferitele etape ale acestui parcurs de apropiere de Corint vom vorbi în manieră mai specifică în numerele următoare. Acum să-l urmăm pe Paul în ultima parte a călătoriei în Grecia.

Luca nu spune nimic despre modul în care Paul a făcut ultimii 80 km care despart Atena de Corint: dacă pe uscat, trecând prin Eleusi, vestit centru al riturilor misterice dedicate Demetrei şi Persefonei, sau pe mare, de la Pireu sau de la Falero, spre Cancreea, portul din Corint la Marea Egee. Când Paul ajunge la Corint, oraşul este unul din cele mai importante şi bogate din Grecia, capitala Ahaiei, provincie romană foarte întinsă care cuprinde întregul Pelopones şi alte zone din Grecia continentală. Întemeiată, conform tradiţiei, cu 14 secole înainte de Cristos, după ce a trăit cu succese alternative toate fazele războaielor oraşelor stat greceşti, a fost distrus de romani în anul 146 î.C.

Din oraş, care timp de atâtea secole găzduise glorioasele "jocuri istmice" în cinstea lui Poseidon, secundare numai după cele din Olimpia, timp de o sută de ani nu rămâne decât o grămadă de ruine. Iulius Cezar în anul 44 î.C., conştient de importanţa strategică a Corintului, decide să dea oraşului o nouă viaţă, întemeind acolo o colonie romană şi reconstruindu-i structura urbană şi porturile care-i slujeau. Vizitatorului care astăzi, urcat la circa 600 de metri pe acropola oraşului, Acrocorint, îşi aruncă privirea asupra scenariului care se deschide în jur, îi apare clară imediat valoarea strategică a acestui loc.

Corintul se extinde pe o fâşie de pământ care nu este mai lată de şapte kilometri, o punte naturală care în direcţia nord-sud, leagă Peloponezul cu Grecia continentală. La vest, se deschide golful Corint în comunicare directă cu Marea Ionică. La est se extinde întinsa Marea Egee. Practic un oraş încadrat între două mări şi două mari regiuni ale Greciei.

Prin Corint, navele care proveneau din Italia şi din Magna Grecia puteau să aducă sau să încarce mărfuri din şi pentru Grecia şi Orient, evitând periplul din Pelopones cu o economie de circa 400 km. Două porturi, Cancreea la Marea Egee şi Leheu la golful Corint asigurau posibilitatea transbordării mărfurilor. Mai mult, grecii, deja din secolul al VI-lea î.C., creaseră un sistem ingenios de transbordare a navelor în mod direct. Ei au creat pe istm, în direcţia est-vest, o trecere de blocuri de piatră calcaroasă, cunoscută ca Diolkos, lată de 6 metri, care permitea să se transporte pe platforme de lemn navele de la o mare la cealaltă. Dar Nero, în anul 67 d.C., a gândit un adevărat canal care să lege cele două mări. El a trimis acolo 6000 de sclavi ca să înceapă săpătura; dar moartea lui a blocat în mod prematur şi pentru totdeauna proiectul. Va trebui să se aştepte până la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru ca să fie realizat canalul artificial pe care-l vedem astăzi.

Romanii şi emigranţii care populează oraşul ştiu să exploateze în favoarea lor această poziţie pe planul comerţului. Corintul devine rapid un oraş bogat. Punct de întâlnire a oamenilor şi culturilor din toată Mediterana, oraşul nu este desigur o nouă Atenă, nu se mai simte legat prea mult de cultura greacă, deşi menţine în viaţă câteva tradiţii din lumea greacă, aşa cum ar fi prostituţia sacră în templul Afroditei pe Acropole, pentru a acoperi cu o aură de religiozitate modul său dezordonat de viaţă, orientat în întregime spre bogăţie şi spre plăcerile lumii.

Dar cum trăieşte Paul la Corint? Într-un oraş în mod categoric dificil, Paul găseşte în drumul său o pereche de iudei, Priscila şi Acvila, constrânşi să părăsească Italia din cauza edictului lui Claudiu. Şi ei, asemenea lui Paul, sunt meşteşugari confecţioneri de corturi, şi el se stabileşte şi lucrează în casa lor. Între ei se naşte un raport foarte frumos şi rodnic care îi va vedea împreună în misiunea de evanghelizare la Corint, la Efes şi apoi la Roma.

Paul începe să predice în fiecare sâmbătă în sinagogă. Atunci când Sila şi Timotei ajung la el, el capătă o nouă forţă şi se dedică în întregime predicării, adunând roade dintre evrei şi dintre păgâni. Dar aşa cum se întâmplase în multe alte etape, după un an şi jumătate de la sosirea lui, iudeii îl târăsc pe Paul în faţa tribunalului proconsulului roman al Ahaiei, Galion, cu acuza că răspândeşte un cult eretic faţă de iudaism (Fap 18,18).

Galion nu se consideră competent să judece cauza, deoarece consideră chestiunea ca pur internă, din sinagogă, şi Paul iese nevătămat din toate acestea. După această pacoste, Paul consideră că este timpul să continue călătoria spre Efes şi de la Cancreea nava îl duce în Asia. Paul se va întoarce la Corint în timpul celei de-a treia călătorii. Tocmai la sfârşitul acestei a doua şederi, cu puţin înainte de a pleca spre Efes şi a continua apoi ca să ducă la Ierusalim colecta adunată de comunităţi, o altă ameninţare planează asupra capului său şi de data aceasta mai serioasă: cineva vrea să atenteze la viaţa lui în timpul călătoriei pe mare şi astfel Paul decide să se întoarcă spre Asia mergând pe uscat.

Procesul lui Paul în faţa lui Galion, aşa cum este relatat de Luca este un element important pentru cronologia paulină. De fapt, Galion, frate al filozofului Seneca, a fost proconsul în Ahaia între anii 51-52 d.C., şi acest fapt devine un punct de referinţă esenţial pentru studiul vieţii lui Paul. O mărturie arheologică legată de procesul din faţa lui Galion o putem găsi în marea agora, inimă a vieţii politice şi comerciale din Corintul antic.

În faţa lungului portic cu două etaje, aşezat pe latura de sud, spre centrul pieţei, se înşiruie o serie lungă de prăvălii, întreruptă la jumătate de o platformă înaltă: aceasta este bema, locul, asemănător cu rostra din Forul Roman, unde Galion tratează chestiunile publice şi vorbeşte poporului din Corint. Aici Paul trăieşte o avanpremieră a ceea ce se va întâmpla câţiva ani mai târziu în faţa procuratorilor Felix şi Festus la Cezareea Maritimă. Din nou acuzele ex-coreligionarilor săi îl vor duce în faţa unui tribunal roman. Dar de data aceasta călătoria sa va continua spre Roma.

(Zenit, 11 noiembrie 2008)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.