Iaşi (Xaverianum): Reculegere

"Echipa Centrului Cultural «Xaverianum» din Iaşi organizează reculegeri lunare în anul paulin 2008-2009, reunite sub titlul «Înţelepciunea unui nebun după Cristos». Reculegerile se vor desfăşura în a treia sâmbătă din fiecare lună. Prima întâlnire va fi organizată sâmbătă, 18 octombrie 2008, începând cu ora 9.00".

Un anunţ sobru. Aparent, doar atât: un anunţ - o invitaţie la reculegere. Altfel spus, să ne "re-culegem" din ocupaţiile noastre zilnice, din grijile, problemele, frica, mâhnirile, dorurile, împlinirile şi neîmplinirile noastre, din tot ceea ce ne fragmentează - ca să ne re-compunem, picătură de suflet cu picătură de suflet şi alcătuind din nou oceanul de suflet, să putem primi iar şi iar cerul spiritului în puritatea începutului.

Ne "culegem" fragment cu fragment, fragmente de suflet semănate în relaţiile profesionale, sociale, personale - roua sufletului pe care am semănat-o noi înşine sau a fost sorbită sau ne-a fost smulsă - ca să ne putem regăsi. Fiindcă fiecare suntem mai mult decât imaginea fragmentară pe care o au cei din jur despre noi şi chiar noi înşine despre noi. Nu suntem nici profesia, nici relaţiile, nici chipul, nici comportamentul, nici afectele, nici cunoştinţele şi nici ştiinţa - ci altceva. Şi acel "altceva", martorul neschimbat al tuturor schimbărilor, este esenţa noastră. Într-un fel, o reculegere e un joc de puzzle pluridimensional în care figura ascunsă e propriul sine. Iar în joc şi în afara jocului, în noi înşine şi în afară, imanent şi transcendent, este Creatorul. Şi aşa cum mântuirea "se primeşte în mod gratuit şi nemeritat", tot aşa propria noastră re-fiinţare se construieşte gratuit şi nemeritat. Ni se cere totuşi un lucru: dorinţa de colaborare la propria noastră mântuire, la propria re-fiinţare. Fiindcă ni s-a dăruit ceea ce nici îngerii cerului nu au: liberul arbitru.

La "Xaverianum", reculegerea se desfăşoară după reperele orare şi programul anunţat. Şi, deşi bine cunoscut, continuă să surprindă mereu armonia perfectă a îmbinării noţiunilor care fac apel la intelect şi profunzimea de suflet pe care o trezeşte expunerea, numită - modest - "introducere în tema zilei". Şi în prelegerea, susţinută de pr. Henryk Urban, SJ, au fost prezentate repere de meditaţie pentru fiecare din cele nouă puncte ale scenei: Drumul Damascului! Iar cele două intervale de "rugăciune personală în tăcere" pot fi făcute ca "lectio divina", sau în forma cuprinderii predominant raţionale a textului, sau a extinderii lecturii prezentate, sau meditând asupra unui singur cuvânt din text... Şi lumina "ca un fulger", venită deodată din ceruri - învăluie, pătrunde, creează "golul" din lăuntru, structurează şi aşează şi dă strălucirea vieţii atâtor şi atâtor fragmente risipite în gânduri, în afecte, în toate trecerile noastre prin efemer şi contingent... ca să creeze sentimentul de unitate, împlinire, armonie, linişte, coerenţă... pace. Sentimentul de "eu însumi". Sentimentul de "acasă", aşa cum niciodată nu poate fi un "acasă" decât cel bănuit la pieptul Tatălui. Şi lumina din capelă, constantă şi delicat schimbătoare, în nuanţele tuturor anotimpurilor vieţii... Şi iarăşi te întorci la Tata, fiindcă niciodată nu oboseşti să-i spui cât de frumos e, cât de mult îi mulţumeşti, cât de mult îl iubeşti şi mai ales, să simţi cât de mult te iubeşte el...

Şi fiecare din participanţi a simţit şi a găsit ceea ce Tatăl îi spune numai şi numai lui... fiindcă nesfârşit de nuanţate sunt "mişcările de suflet" în reculegere, după cum fiecare se re-culege din spaţiul propriei treceri, în felul lui... La fel cum infinite sunt nuanţele luminii... Ale luminii venite din cer.

Şi tot ca în drumul Damascului, Dumnezeu ni se relevă în drumul nostru, dar ce anume avem de făcut mai departe, este de datoria îndrumătorului spiritual s-o spună - şi a noastră, s-o ascultăm.

Şi am mai aflat ceva! Cuvântul de meditaţie e cuvânt pentru toată viaţa... Fiindcă e dăruit cu iubire din iubire... Din iubirea lui Dumnezeu.

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 6.