Luncani: Exerciţii spirituale versificate

(Luncani, 2008)

Ambientul din Luncani,
La fraţii carmelitani,
Ne-a fost dat spre meditare
Şi spre sfântă exersare.
Trei zile ignaţiene,
Ajutor pentru-a discerne,
Cât mai bine cu putinţă,
Ce s-a lipit de fiinţă
Şi ne-a reţinut prea jos
În urmarea lui Cristos.
Un verset la început
Din Apostol cunoscut,
A rămas la fiecare
După prima prezentare.
Cuvinte subliniate,
Foarte bine remarcate,
Ne-au deschis porţi în tăcere
Spre o nouă revedere
A sufletului în scanare,
Spre bună orientare.
Când omul e dezlipit
De ce nu e rânduit,
Poate iute să găsească
Şi apoi să urmărească
Scopul vieţii stabilit
De cel care ne-a iubit.
Prezenţa lui Dumnezeu,
Sesizată-n propriul eu,
E un punct de referinţă,
Profunzime în credinţă.
Să te rogi cum s-a rugat
Augustin de altădat':
"Doamne, tu, ce eşti de faţă
Şi prezent în a mea viaţă,
Mai prezent ca eu în mine,
Fă-mă conştient de tine" !
Exerciţii în veghere,
Având câteva repere,
Nu reţete de bucate
În spiritualitate.
Câteva jaloane-n drum
Pentru viaţa de acum.
Metoda ignaţiană
Îţi descoperă o taină,
Parcurgând cu-nţelepciune
Treptele în rugăciune.
Şapte trepte, prin oprire,
Te duc la desăvârşire.
Trupul trebuie oprit,
Aproape încremenit,
În poziţie aleasă,
Cea mai bună, reculeasă.
Apoi mintea s-o opreşti
Ca să nu te risipeşti.
Vorbele din noi să tacă,
Loc cuvântului să facă,
Ce vine din Dumnezeu,
Creatorul tău şi-al meu.
O treaptă din cele şapte :
Oprirea de la păcate,
Urmată în mod firesc,
În tot spaţiul sufletesc
De oprirea ce fereşte
De tot ce ne-ademeneşte.
O treaptă numită stazis
Ne poartă spre anastazis,
Spre-nviere şi-nălţare,
Ca rugă de-ncoronare.
Când prin cruce ne-nsemnăm,
Multe noi să medităm !
Acest semn mântuitor
E de mare ajutor.
Ne scoate din agitare,
Din orice condiţionare.
Gândul e purificat,
Sentimentul curăţat.
Ne duce spre contemplare
Şi o prospeţime mare.
După ce-am determinat
De ce Domnul ne-a creat,
Recurgem la meditaţii
Ca să facem reparaţii
La un chip ce s-a uzat
Înăuntru prin păcat.
Cunoscând c-avem iertare
Şi pe veci răscumpărare,
Medităm mergând mai sus,
Pătimirea lui Isus,
Viaţa şi urmarea lui,
Învierea Domnului.
Ca şi Paul fulgerat,
După ce ne-am luminat,
Ne rămâne de ales
Încotro avem de mers.
Numai dac-am întâlnit
Pe cel ce am prigonit,
Ajungem cu înlesnire
La reală convertire.
Dărâmarea de pe cal,
Devine ceva real.
Cât vei sta prea cocoţat
Şi în şea prea aşezat,
Nu e chip să întâlneşti
Pe cel ce îl prigoneşti.
Doar în colbul drumului,
Pe calea Damascului,
Vei afla descoperire
Şi cale spre mântuire.
Doar atunci răspunsul clar,
Vei primi ca mare dar,
Şi aflând că prigoneşti,
Poţi ca să te converteşti.
Vei avea la îndemână
Cine să te ia de mână,
Poate aşa din întâmplare,
Un om simplu, oarecare,
Anania sau un altul,
Rânduit de Preaînaltul.
El, cel simplu, prin cuvinte,
Lumina-va a ta minte.
Te va scoate din orbire
Ca să mergi spre mântuire.
Vei afla că eşti chemat
Şi chiar binecuvântat,
Dinainte rânduit,
Destinat şi copleşit
Cu iubirea Domnului
Pe parcursul drumului.
Chiar şi crucea cea mai mare
Va fi binecuvântare.
Vei afla încetişor
Cine-i eliberator,
Şi că Domnu-i sănătate
Pentru viaţă, pentru toate.
Câtă vreme e un "azi",
Ai grijă să nu recazi,
Căci uşor vine uitarea
Cum ţi-a fost eliberarea.
Şi când vine neputinţa,
Uiţi uşor făgăduinţa.
Al tău "azi" e-ntr-un pustiu.
Ca să poţi rămâne viu,
Două lupte ai de dus,
Aşa cum le-a dus Isus :
Un război interior,
Pe câmpul ispitelor,
Şi-un război pe dinafară,
Când e viaţa mai amară.
Ca să scapi de amnezie,
Când păcatul vrea să vie,
Ai o singură scăpare :
Anamneza din altare.
Faptul că eşti liberat,
Nu e totul aşezat.
Mai rămâne o întrebare :
Ce faci după liberare?
Problema de repetiţii,
Zi de zi în exerciţii,
Nu este de neglijat
Niciodată, niciodat'.
Să respiri, nu te opreşti,
Dacă vrei să vieţuieşti.
Tot aşa sufletul tău,
Nu poate scăpa de rău,
Dacă ar sta neexersat
Într-un "azi" deplin uitat.
Trecând zilnic peste prag,
Te afli-n areopag,
Ca şi Paul într-o piaţă.
Mărturie dai de viaţă.
Nu-i un lucru accesoriu,
Un adaos provizoriu.
E mai mult, e o chemare,
E vocaţie în care
Rolul tău e pentru toţi,
Ca să-i mântuieşti cum poţi.
Adevăru-i căutat
Şi de omul învăţat,
Şi de cel ce stă pe stradă,
Într-o piaţă, să te vadă,
Şi de omul ce se minte
Cu idolii dinainte.
Tu le-arăţi calea cea dreaptă,
De vorbeşti de judecată,
Şi dacă vorbeşti frumos
De-nvierea lui Cristos.
Poate, dintr-un grup, doar trei
Vor afla ce mult le vrei
Binele şi fericirea.
Alţi-n schimb, întorc privirea
Şi-ţi vor spune vorba plată:
Te-ascultăm noi altădată.
Meditând la a ta chemare,
Vei fi într-o căutare,
Suspinând în cort trupesc,
Aşteptând pe cel ceresc.
Însă-i bine să mai ştii
Că tu eşti printre cei vii
Tabernacol locuit
De cel care te-a sfinţit.
E însuşi Cristos în tine,
Când e greu şi când e bine.
Îmbrăcat cu veşnicie
Încă din copilărie,
Poţi spune că-n al tău eu
Locuieşte Dumnezeu.
În această perspectivă,
Viaţa ta mereu activă,
Va-nsemna lucrare-n doi
Pentru oamenii cei noi.
Paul astfel a simţit
Şi-a fost zilnic fericit.
"Nu mai trăiesc eu", spunea;
"E Cristos în viaţa mea".
Într-o astfel de simţire,
Găseşti chei de fericire:
Cheia teologică
Şi cea cristologică,
Cheia Duhului ce vine,
Când se roagă cu suspine,
Cheia cea eclezială,
Bună fără îndoială;
Cunoscând că ce jertfeşti,
Pentru alţii foloseşti.
Acţiunea ta morală
E o cheie capitală.
Viaţa apostolică
Şi eshatologică
Conturează a ta vestire,
Cheie pentru fericire.
Când urci treapta la altar,
Să consideri mare har.
Celebrând Euharistia,
Să ai toată bucuria!
Să consideri ca şi cum
Ar fi prima pe-al tău drum,
Sau că-i ultima din viaţă,
Singura, a ta speranţă.
Prin această liturgie
Te păstrezi în ierarhie.
Mintea va liturghisi,
Inima se va jertfi.
Cort sau casă, parohia!...
Ce contează-i Parusia,
Cel ce vine în mister,
Aducându-ţi al său cer.
Prins în evanghelizare,
Ţi se cere proclamare,
Dar şi viaţă austeră,
Cum era în altă eră
Un Ioan Botezătorul,
Ce chema la el poporul
Cu putere şi elan,
Predicând lângă Iordan.
Să acorzi prioritate
În a ta activitate,
La mai multă îndurare,
Când eşti într-o convocare,
Cum Isus stătea la masă
Cu femeia păcătoasă
Sau cu vameşi mărginaşi,
Cunoscuţi ca şi pungaşi.
O atracţie, părinte,
Poţi s-o faci fără cuvinte.
Viaţa ta caritativă
Va fi sigur atractivă.
Va fi o iradiere
Ca-n noaptea de înviere,
Când lumina se împarte
De la tine mai departe.
Poţi fi ca un aluat
În făină ne-ncetat.
Tu şi cu comunitatea
Veţi schimba societatea.

Pr. Eugen Budău

* * *

Luncani: S-a încheiat a V-a serie de exerciţii spirituale pentru preoţi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 13-17 octombrie: Luncani: S-a încheiat a V-a serie de exerciţii spirituale pentru preoţi

lecturi: 7.