Sinodul Episcopilor: Intervenţii ale episcopilor catolici din România

Pe lângă intervenţiile libere de marţi, şi miercuri, 7, respectiv 8 octombrie 2008, ale ÎPS György-Miklós Jakubinyi, arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia şi administrator apostolic "ad nutum Sanctae Sedis" al Ordinariatului pentru catolicii de rit armean rezidenţi în România, delegat din partea Conferinţelor Episcopilor Catolici din România, în dimineaţa de marţi, 7 octombrie 2008, în cadrul Adunării generale a Sinodului Episcopilor, a intervenit şi PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, ca membru desemnat de Sinodului Bisericii Române Greco-Catolice. PS Florentin a vorbit în limba italiană timp 2'45" în cea de-a III-a congregaţie generală.

"Legătura dintre cuvântul lui Dumnezeu şi imnografia, şi iconografia orientală" de valorificat în Biserica Catolică" a fost tema intervenţiei la Sinodul Episcopilor a PS Florentin Crihălmeanu.

Iată textul intervenţiei, conform www.bru.ro, preluat de Radio Vatican:

"Sfinte Părinte, Beatitudini, Eminenţe, Excelenţe, distins auditoriu,

Reprezint Biserica Greco-Catolică din România şi mă voi referi la numerele 22, 26 şi 38 din instrumentum laboris. Documentele Conciliului Vatican II vorbesc despre tezaurul Bisericii neseparate, (cfr. OE 1), care trebuie să fie valorificat pentru ca Biserica Catolică să poată respira cu cei doi plămâni ai săi.

De aceea, consider că ar fi de dorit să ne amintim conexiunea care există între cuvântul lui Dumnezeu şi imnografia bizantină, în particular Canonul Sfântului Andrei din Creta, Canoanele lui Ioan Melodul sau ale lui Ioan Damaschinul şi alte asemenea canoane, precum şi clasicele rugăciuni mariane, Paraclisul şi Acatistul Maicii Domnului, care sunt, practic, un rezumat şi un compendiu teologic al diferitelor fragmente din Sfânta Scriptură, în lectura interpretativă şi aplicativă a Părinţilor Bisericii.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru bogata tradiţie a iconografiei orientale, adevărată cateheză vizuală şi compendiu de teologie simbolică, complement al cuvântului, scrisă de către iconografi sub inspiraţia Spiritului Sfânt, în rugăciune, după tradiţia Bisericii şi prezentată nouă ca şi teologie vizuală, îmbrăcată în forme, culori şi simboluri specifice.

Icoana constituie un posibil ajutor, atât la cateheze cât şi la Lectio divina, mai cu seamă atunci când este vorba de persoane care nu ştiu să citească sau de copii, şi de asemenea pentru rugăciunea contemplativă personală sau comunitară. A se vedea, în acest sens, bisericile orientale pictate în exterior din mănăstirile orientale din estul Europei.

Cuvântul lui Dumnezeu, meditat şi aplicat, se regăseşte şi în limbajul simbolic al artei sacre bizantine la diferite nivele: «Cuvântul proclamat şi ascultat este conţinut în Biblie; construit în forme arhitecturale, deschide porţile Templului; cântat şi reprezentat pe scena ierofanică a cultului, constituie Liturghia; desenat în mod misterios şi oferit contemplaţiei în 'teologie vizuală' se dezvăluie sub forma icoanei» (Paul Evdokimov).

Permiteţi-mi să-mi exprim bucuria de a vedea şi aici, în Aula Sinodală, privirea maternă a Mariei - Theotokos. Teologia simbolică arată cât de imense sunt perspectivele care se deschid, plecând de la Sfânta Scriptură în Liturghie, pentru a aprofunda credinţa noastră, pentru a transforma viaţa noastră într-o Liturghie cotidiană şi pentru a recupera noi înşine chipul Icoanei după care am fost creaţi. Amin".

Adaptare după Radio Vatican de Ovidiu Bişog

lecturi: 10.