Hălăuceşti: Înmormântarea sorei Gabriela Muraru

În ziua sărbătorii sfântului Francisc (4 octombrie 2008), la Parohia Hălăuceşti, Surorile Franciscane Misionare de Assisi au participat la celebrarea Liturghiei de înmormântare a sorei lor Gabriela Muraru, decedată joi, 2 octombrie 2008.

Sfânta Liturghie a fost celebrată la ora 15.00. Celebrantul principal a fost pr. Marius Vătămănelu, vicar provincial al Fraţilor Minori Conventuali, alături de care au concelebrat alţi cinci preoţi.

Acest moment a fost trăit cu intensitate de către fraţii şi surorile familiei franciscane. Au fost de asemenea prezenţi mulţi credincioşi din Hălăuceşti care au cunoscut-o pe sora Gabriela şi s-au unit în rugăciune pentru odihna ei veşnică.

Împreună l-au preamărit în cânt şi rugăciune pe Bunul Dumnezeu care a găsit-o pregătită pentru întâlnirea cu el pe sora Gabriela.

*

"Vreau să cânt Domnului până când trăiesc, să cânt lui Dumnezeu până când exist! Lui să-i fie plăcut cântul meu, iar eu mă voi bucura în Domnul"! (Ps 104,33-34).

Aceste cuvinte ar putea-o caracteriza cel mai bine pe sora noastră Gabriela care a fost chemată de Domnul în ziua de 2 octombrie 2008, pentru ca, împreună cu îngerii, să-şi unească glasul îngeresc şi să continue a-l lăuda şi a-l preamări pentru iubirea şi fidelitatea lui.

Sora Gabriela Muraru s-a născut la Hălăuceşti la 30 septembrie 1928, fiind al doilea din cei şapte copii ai soţilor Anton şi Maria care au insuflat în aceştia un puternic spirit de credinţă.

La vârsta de 17 ani a fost primită în Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi prezente în satul natal. În anul 1947 a început noviciatul având-o ca maestră pe sr. Aldegonda Băcăoanu. Această perioadă n-a putut fi încoronată cu profesiunea, din cauză că, în anul 1949, statul a suprimat toate ordinele religioase existente în România şi tinerele aspirante sau novice, printre care şi sr. Gabriela, au fost nevoite să se întoarcă în familiile lor. Au urmat "vremuri grele", căci persoanele care doreau să rămână fidele chemării, ca şi alte persoane consacrate, se refugiau pe la diversele parohii care acceptau să le primească cu tot riscul care s-ar fi ivit.

Astfel, în anul 1952, sr. Gabriela a fost chemată la Parohia din Galaţi unde a învăţat să cânte la orgă avându-l ca şi profesor pe pr. Carmil Tocănel.

Perioada dintre anii 1959-1964 a fost la Parohia de la Focşani unde era organistă şi se dedica îngrijirii Bisericii. Aici, prin blândeţea si vocea ei îngerească, reuşea să ajute pe credincioşi să-şi înalţe inima la Dumnezeu. Era mereu la dispoziţia tinerilor şi a copiilor din parohie pe care voia să-i ajute ca să-l iubească mereu mai mult pe Dumnezeu. În această perioadă sora s-a confruntat cu probleme de sănătate pe care a fost ajutată să le depăşească. De la Focşani a fost timp de 4 ani în Parohia Târgu Trotuş, apoi 2 ani la Parohia din Traian -Roman.

La 2 februarie 1963 a făcut prima profesiunea religioasă la Hălăuceşti în confesional, pentru că timpurile nu permiteau ca sfaturile evanghelice să fie profesate în public. Aceste voturi le-a reînnoit periodic până în anul 1985 când a beneficiat de câteva zile de exerciţii spirituale care au culminat cu profesiunea perpetuă în 9 septembrie.

Între anii 1970-1972 a fost îngrijitoare la o familie în Roman şi apoi până în 1974 a lucrat în satul natal ca şi croitoreasă.

Din 1974 şi până în 1986, sora Gabriela a locuit la Roman fiind menajeră la o familie. În aceşti 12 ani a slujit cu multă dăruire pentru ca tot mai mute persoane să-l cunoască pe Dumnezeu. Acest lucru l-a făcut prin animarea sfintelor Liturghii şi a corului bisericii "Sfânta Tereza" din Roman.

În perioada 1986-1993, sora Gabriela a locuit cu părinţii ei la Hălăuceşti, timp în care s-a îngrijit cu bucurie şi responsabilitate de albiturile bisericii parohiale.

A fost o mare bucurie pentru ea când, după atâţia ani în care a aspirat spre viaţa de comunitate, a putut reintra chiar în casa surorilor din Hălăuceşti. În această comunitate a fost prezentă din anul 1993 şi până în ziua de 2 octombrie 2008 când Domnul a chemat-o pe nume pentru ultima oară.

În ultimii ani de viaţă dificultatea de auz pe care a avut-o ca şi alte mici infirmităţi datorate vârstei i-au provocat suferinţă, însă ea a ştiut mereu s-o ofere lui Isus pentru binele sufletelor. Acestea au purificat-o făcând-o să se simtă tot mai mult unită în suferinţă cu Cristos.

Despre sr. Gabriela putem spune că a fost pentru noi toate un model de fidelitate, de modestie, simplitatea şi delicateţe. Iubea mult rugăciunea şi meditarea Sfintei Scripturi şi cu siguranţă dificultatea de auz a făcut-o să fie mai mult într-un dialog cu Cristos căruia îi oferea toate din iubire.

Până în ultima zi din viaţa sa pământească prin glasul ei n-a încetat să-i cânte laudă lui Dumnezeu. După cei 80 de ani de viaţă petrecută pe acest pământ, moartea n-a fost decât o trecere uşoară şi tăcută către adevărata viaţă promisă de Cristos în al cărui cuvânt s-a încrezut.

Mulţumim din inimă, sr. Gabriela, pentru exemplul de viaţă pe care ni l-aţi dat!

Surorile Franciscane Misionare de Assisi - România

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4 octombrie: Hălăuceşti: Înmormântarea sorei Gabriela Muraru

lecturi: 16.