Săbăoani: Credinţă şi lumină

Nu voi uita niciodată ziua minunată de 7 septembrie, când, la Săbăoani, au venit în vizită oaspeţi deosebiţi din carismaticul grup al Asociaţiei "Credinţă şi lumină". De fapt, prin ei, Dumnezeu ne-a vizitat, verificându-ne deschiderea noastră spre oamenii încercaţi cu diferite infirmităţi. Ar fi fost o mare pierdere pentru mine şi pentru comunitate dacă am fi trecut cu vederea această prezenţă a grupului. Nu exagerez cu nimic când fac afirmaţia că nu găsesc cuvinte să exprim starea înălţătoare de spirit din sală, unde erau distinşii noştri oaspeţi împreună cu noi, gazdele din Săbăoani. L-am descoperit pe Dumnezeu în zâmbetul angelic al fraţilor încercaţi de diferite infirmităţi.

Aveam nevoie de această întâlnire atât de duioasă şi de înălţătoare, de lecţia de iubire a celor care se îngrijesc cu atâta dăruire de persoanele cu handicap. Tot programul a fost frumos, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost un cântec minunat prin care părinţii acceptau cu umilinţă planul de iubire al lui Dumnezeu. Astfel, descurajarea era înlocuită cu un act solemn de iubire. În timpul cântecului, toate persoanele cu handicap erau îmbrăţişate. A fost, de fapt, momentul culminant când mi-am dat seama că Dumnezeu ne cheamă pe noi, cei din Săbăoani şi cei din întreaga dieceză, la o mai mare apropiere de persoanele cu handicap, slujindu-le.

M-a impresionat apoi tinerii şi copiii care s-au străduit prin cântece, poezii şi dansuri, să le ridice moralul şi să-i înveselească pe cei sărbătoriţi. Tinerii din Săbăoani şi-au luat angajamentul ca în fiecare lună să pregătească pentru persoanele cu handicap o întâlnire cultural-spirituală. Cu bucurie subliniez faptul că această iniţiativă de spirit aparţine tinerilor cărora le mulţumesc. Dumnezeu să-i răsplătească pentru iniţiativa lor atât de înălţătoare.

Da, Dumnezeu ne cheamă la slujire.

Pr. Toma Encuţă

lecturi: 12.