Iaşi: În pelerinaj la Cacica

Un grup de pelerini din Parohia "Adormirea Maicii Domnului" au plecat cu un autocar în pelerinaj la Cacica luni, 8 septembrie 2008, în cadrul pelerinajului anual pe care parohia ieşeană îl organizează la sanctuarul marian de la Cacica. Conducătorul grupului a fost părintele vicar Iulian Tancău.

Dimineaţă de septembrie, neaşteptat de caldă şi frumoasă. Zorii, ce se grăbesc să anunţe sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, ne descoperă un cer senin aşa cum e de fapt şi chipul Măicuţei noastre. Este ora 6,30 şi în curtea catedralei un grup de oameni, freamătă parcă de nerăbdare, aşteaptă ora de plecare. Unde? Spre Cacica, sanctuarul nostru cel mai iubit din Moldova, spre Măicuţa Sfântă. A venit autocarul şi pentru că cererea a fost mare, părintele Iulian Tancău, soseşte şi el la volanul unui microbuz.

Începe îmbarcarea. Mai întâi autocarul, cei rămaşi au urcat în microbuzul condus de părintele Iulian. Plecăm. După împărţirea pliantelor cu cântece închinate sfintei Fecioare Maria se începe rugăciunea Îngerul Domnului.

La puţin timp după rugăciune ne pregătim de Rozariu. Primul Rozariu. Misterele de bucurie. La fiecare mister Măicuţa ne dăruieşte şi un cântec şi n-o putem refuza! Autocarul e plin de cântec, de rugă, de oameni fericiţi. Aproape de ora 10,00, ajungem la Cacica. Intrăm cu cântare de laudă adusă Maicii noastre preasfinţite: Venim o, Preacurată. După primirea pelerinilor părintele paroh de Cacica celebrează un moment penitenţial. Se citesc lecturi sfinte. La ora 10,30 începe rozariul. Liturghia de la ora 11,00 începe în acordurile înălţătoare ale orgii. În altar: părintele paroh şi părintele Iulian.

Avem şi patru surori de la catedrală care au ţinut să fie împreună cu noi: sora Maria Lucaci, care ne-a încântat în cele mai importante momente din Liturghie, sora Ana Lazăr ce a citit şi o lectură, sora Lenuţa Băcăoanu şi sora Iosefina Rediu, participante active la întreg pelerinajul. Le mulţumim pentru frumoasa lor dăruire!

După Liturghie, grupuri, grupuri ne-am deplasat spre spaţiul verde din jurul bisericii pentru masa de prânz. Cât de frumos este aici, ce bine ne este nouă, Măicuţă! Vremea, natura, totul conduce la pace, la bucurie, la împlinire sufletească.

În prezenţa lui Cristos, pe care ni l-a adus Maria ne vine şi nouă să strigăm asemenea lui Petru pe Tabor... Câtă linişte!... Câtă bucurie!... Timpul trece şi ora 13,30 ne adună din nou în biserică pentru rugăciunea Calea crucii.

Părintele Iulian mă cheamă pentru a-mi propune să duc crucea. Emoţia, dar şi bucuria îmi umple inima. Doamne, atât de aproape de tine !... Îţi mulţumesc. Începe rugăciunea Calea crucii! Orga, însoţită de vocea atât de curată a sorei Maria, ne înalţă inimile spre Golgota. Uşor, uşor străbatem în biserică cele 14 staţiuni. Rugăciunea părintelui Iulian la fiecare staţiune este atât de plină şi atât de rodnică. Ea sapă adânc în toate inimile pentru a descoperi comoara îngropată de cine ştie cât timp. Chipurile pelerinilor o spun din plin.

Am ţinut crucea de la Cacica în mâinile mele! Am ţinut-o strâns, mi-am lipit fruntea încărcată de gânduri şi le-am lăsat Mântuitorului.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru marea ta bunătate, pentru mila ta, fără margini pentru mine păcătosul...

Pelerinajul s-a încheiat cu adoraţia euharistică momentul în care Isus, ieşit din tabernacol, ne-a privit pe fiecare dintre noi, ne-a mulţumit la aniversarea zilei de naştere a Mamei sale, ne-a îmbrăţişat cu cea mai caldă privire, ne-a dăruit toată bucuria inimii sale şi parcă ne-a transmis un salut: "Vă aştept şi la anul!"... Şi parcă a mai spus ceva: "Să vă iubiţi unul pe altul mereu, nu uitaţi asta niciodată!"...

După o scurtă rugăciune personală, ne-am retras spre autocarul care, împreună cu microbuzul, ne va îndrepta spre casă.

Aici fiecare povesteşte impresiile, trăirile, tot ce a simţit în această vizită extraordinară făcută Maicii noastre.

Firesc, la un moment dat, se aude rozariul, din toate inimile, cu toată bucuria.

E rugăciunea de mulţumire pentru toate darurile primite! În jurul orei 17.00 ajungem din nou în curtea catedralei, coborâm, intrăm pentru o rugăciune şi plecăm acasă.

E seară, se apropie ora 18,30, lumea vine la Liturghie, mă întreabă cum a fost.

Zâmbesc. Nu sunt cuvinte. Înţeleg. Cum ar putea fi descrisă întâlnirea dintre mamă şi copiii săi?

Mulţumim, Măicuţă! Mulţumim, Cacica!

Emil Bejan

lecturi: 12.