Nicolae Bălcescu: Gânduri la moartea unui lucrător al cuvântului scris

A trecut la cele veşnice Gheorghe Bulai din Nicolae Bălcescu (BC), la 17 august 2008, o persoană providenţială care, înainte de evenimentele din 1989, împreună cu pr. Ioan Ciuraru, au fost pe baricade lucrând la tipărirea cărţilor religioase, riscând libertatea şi alte privaţiuni din partea comuniştilor care controlau şi supravegheau chiar şi o maşină de scris dintr-un birou.

Dorinţa lor a fost să nu lipsească din nici o familie Cartea de rugăciune, Catehismul şi colecţia de cântece prescurtată numită Extras care cuprindea cele mai cunoscute cântece religioase. Aceste cărţi erau tipărite noaptea sau în timpul liber, care era aşa de puţin, într-un număr mult mai mare decât cel primit prin autorizaţie specială de la Departamentul Cultelor.

Tipografia bisericii se afla în casa parohială din Buzău unde venea cu trenul şi, nu de puţine ori, întorcându-se acasă, din cauza oboselii, se întâmpla să coboare la câteva staţii după Bacău, adormind în tren sau se odihnea pe vreun palet de hârtie din magazie, departe de ochii indiscreţi ai "îngerului păzitor" care-l supraveghea.

Timpul său era serviciul fiind apreciat ca unul dintre cei mai buni tipografi; familia numeroasă care l-a susţinut şi încurajat; deplasarea la Buzău; munca grea de pionierat pe care o desfăşura pentru funcţionarea unui atelier tipografic şi Biserica pe care o iubea, dovedind aceasta prin participarea zilnică, dacă era posibil, la sfânta Liturghie şi Împărtăşanie.

Gata să ajute pe toţi cei care apelau la serviciile sale, nu a spus niciodată nu, decât atunci când boala şi suferinţa şi, în cele din urmă, moartea l-au luat dintre noi.

A lucrat pentru Biserică cu abnegaţie, cu spirit de credinţă şi sacrificiu şi, pentru a-l răsplăti, trebuia să găseşti alte prilejuri şi moduri decât plata unei sume modice de bani.

Înmormântarea a avut loc marţi, 19 august 2008, în localitatea Nicolae Bălcescu, cu participarea unui număr foarte mare de credincioşi, colegi de serviciu, prieteni şi cunoscuţi. Sfânta Liturghie a fost prezidată de pr. Iosif Comoraşu, alături de care au concelebrat preoţii Cazimir Budău, Pavel Butnariu, Ciprian Budău şi părintele paroh Gheorghe Cojocaru.

Dumnezeu a primit jertfa acestui slujitor credincios, iar una dintre fiicele sale, Ana-Maria, îi va continua munca de răspândire a credinţei prin tipărirea cărţilor bune, fiind călugăriţă la Fundaţia "Fiicele Sfântului Paul" din Bucureşti.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru aceşti oameni providenţiali, îl rugăm să binecuvânteze în continuare această muncă şi pe noi, cei care citim aceste rânduri, deoarece Don Bosco spunea: "Vă recomand cu căldură, pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor, difuzarea cărţilor bune. Eu nu ezit să numesc dumnezeiesc acest mijloc... Difuzarea cărţilor bune în popor reprezintă unul dintre mijloacele prin care se păstrează credinţa în suflete. Câte suflete s-au salvat datorită cărţilor bune, câte au fost apărate de erori şi câte încurajate să facă binele! Cine dăruieşte o carte bună, fără să aibă alt merit decât înălţarea unui gând spre Dumnezeu, deja a câştigat mult în faţa lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu cunoaşte binele pe care îl produce o carte".

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

A consemnat pr. Pavel Butnariu

* * *

Tatăl meu s-a născut la 1 septembrie 1951 în Nicolae Bălcescu, jud. Bacău.

A urmat Şcoala primară şi gimnazială în satul natal. În copilărie a dorit să devină preot pentru ca să predice, inspirat fiind de părintele paroh din acel timp care predica cu mult zel. S-a rugat mult pentru aceasta. În timpul acela se putea da examen la seminar doar o data la patru ani. Când a terminat gimnaziul ar fi trebuit să aştepte trei ani pentru aceasta. Aşa că a intrat la Şcoala profesională tipografică din Bucureşti. După trei ani de studiu, a devenit tipograf.

În 1975 s-a căsătorit şi a avut 9 copii.

După câţiva ani, a făcut alte studii în Bucureşti şi a devenit maistru tipograf. În 1985, părintele Ioan Ciuraru a obţinut o aprobare de la statul comunist de a înfiinţa o mică tipografie catolică în Buzău, cu condiţia ca acolo să lucreze doar preoţi. Totuşi pr. Ciuraru, întâlnindu-l pe tatăl meu la tipografia din Bacău, l-a chemat să colaboreze cu el la tipografia din Buzău. Comunicau pe ascuns, iar când părintele îl chema la Buzău, parola era: "Como, vino, că avem un botez". Astfel tatăl ştia că aveau de tipărit. Pleca de la serviciu sâmbăta după-amiaza, lucra zi şi noapte în tipografia catolică din Buzău şi duminica noaptea, luni dimineaţa se reîntorcea direct la serviciu, se odihnea câteva ore pe scaune şi apoi intra la lucru.

Din 1985 până la revoluţie a mers aproape săptămânal la Buzău, unde a tipărit catehisme, mici cărţi de rugăciune, calendare, iconiţe etc. Riscul era mare, dar iubirea sa faţă de Dumnezeu şi Biserică a fost nemăsurat mai mare.

După revoluţie tatăl meu a continuat să colaboreze în diferite feluri pentru răspândirea cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta era bucuria lui cea mai mare ca Dumnezeu să fie cunoscut şi iubit.

După mulţi ani un preot i-a spus un lucru care l-a marcat profund: "Îţi dai seama că prin ceea ce tipăreşti, tu predici?" După aceea tatăl meu ne spunea deseori cu multă emoţie: "Ceea ce am cerut de la Dumnezeu, aceea mi-a dat! Am cerut să-mi dea harul de a deveni preot pentru a predica. Iar în planul său de iubire, mi-a îndeplinit această dorinţă în felul său".

A plecat dintre noi la Tatăl Ceresc repede şi suferinţa noastră e mare, dar avem încredere că Dumnezeu ştie ce face, şi că toate le permite pentru binele nostru mai mare. Îi mulţumim din inimă pentru darul imens al vieţii lui "tăticu" (aşa cum obişnuiam să-i spunem) în viaţa noastră, pentru iubirea sa pentru noi, pentru exemplul vieţii sale şi credem că el, primind răsplata slujitorului credincios, va continua să ne însoţească cu iubirea sa, pentru că iubirea nu moare niciodată.

Ana-Maria Bulai
(fiica domnului Gheorghe Bulai)

lecturi: 20.