Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Veronica Antal - crin însângerat

Peste câteva zile, la 24 august 2008, va fi comemorată o tânără dintr-un sat din Moldova. Modul cum a murit i-a făcut pe mulți să privească cu mai multă atenție la viața și la mesajul ei.

Este vorba de Veronica Antal (1935-1958) care, în urmă cu 50 de ani, în timp ce se întorcea de la sfânta Liturghie de la Hălăucești, jud. Iași, în mijlocul câmpului, a fost atacată de un tânăr care voia să-i păteze viața feciorelnică închinată lui Dumnezeu. Pentru că nu i-a cedat, a ucis-o cu cuțitul. După 42 de lovituri de cuțit Veronica și-a dat viața și a plecat să-l întâlnească pe mirele său divin, Isus Cristos. Avea 23 de ani.

S-a născut în localitatea Nisiporești (com. Botești), județul Neamț, în ziua de 7 decembrie 1935, din părinții Gheorghe și Eva. A fost primul copil dintre cei patru cu care Dumnezeu a binecuvântat familia. Botezul l-a primit în biserica parohială din Hălăucești, la 8 decembrie 1935. I s-a dat numele Veronica, în amintirea unei surori a tatălui, care murise în tinerețe.

Părinții fiind ocupați cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica Zarafina, care căuta să inspire Veronicăi dragostea față de Cristos, conducând-o în primii pași pe calea credinței.

A urmat cursurile școlii primare din localitate, după care va rămâne acasă pentru a-și ajuta părinții la muncile din gospodărie. Ca adolescentă, s-a înscris în corul bisericii și într-o asociație de laici. Va începe să se gândească serios la viitorul ei. După vârsta de 16 ani a vrut să intre în mănăstire pentru a-și consacra viața Domnului. N-a putut să-și ducă dorința la împlinire din cauza regimului comunist, care închisese toate mănăstirile catolice din țară și trimisese măicuțele acasă.

Și-a propus să fie cât mai aproape de Dumnezeu în casa părinților. S-a hotărât să înainteze pe drumul sfințeniei și să trăiască o viață curată. Întrucât localitatea în care s-a născut era filială și nu se săvârșea sfânta Liturghie decât duminica, participa în fiecare zi la Liturghie în Parohia Hălăucești, circa 8 km de satul natal. Pentru acesta se trezea în fiecare dimineață la ora 4.00 și mergea pe jos, împreună cu un grup de prietene, pentru a participa la Liturghie și pentru a se împărtăși. Iubea mult copiii și bolnavii, pe care îi vizita deseori, iar încercările le suporta cu multă răbdare. Ajuta la pregătirea catehetică a copiilor și îi învăța rugăciunile. Nu uita să se roage, mai ales pentru preoții care erau în închisori din cauza credinței. Își alimenta viața spirituală cu citirea cărților sfinte și, deseori, în fața prietenelor ei, își manifesta dorul după cer.

"Îngerilor, scrieți în cartea vieții: Isus este al meu, iar eu sunt a lui Isus". Sunt puținele cuvinte rămase în scris de la această tânără din Moldova. Au fost scrise pe un bilețel și sunt o dovadă a dăruirii sale totale față de Isus, mirele ceresc.

În seara zilei de 23 august, a plecat la Hălăucești împreună cu grupul de prietene. A doua zi a participat la sfânta Liturghie, în cadrul căreia mai mulți tineri primeau taina sfântului Mir. După terminarea Liturghiei, Veronica a ajutat la aranjarea lucrurilor. Apoi a mers să ia masa la una dintre cunoștințele ei din Hălăucești. Spre seară, prietenele ei voiau să plece acasă împreună, dar ea le-a spus să plece înainte pentru că le va ajunge din urmă. După puțin timp, și-a luat rămas bun de la cunoștința ei și a plecat spre Nisiporești.

A fost găsită a doua zi de către niște săteni care mergeau la câmp: era cu fața în jos, fără suflare și plină de sânge, cu rozariul (un fel de metanii) strâns în palma mâinii drepte și cu o cruce pe spate făcută din strujeni de porumb.

Ucigașul nu a fost sigur că tânăra a murit după primele împunsături de cuțit. A revenit după câteva ceasuri. Găsind-o agonizând, a lovit-o din nou până s-au făcut 42 de împunsături.

Vestea morții tinerei Veronica s-a răspândit imediat atât în satul natal cât și în localitățile învecinate. La înmormântare, care a avut loc în ziua de 27 august, biserica din Nisiporești era neîncăpătoare.

Dosarul a fost clasat inițial cu rezoluția "autor necunoscut". Criminalul avea rude în Miliție și, deși au existat martori, aceștia au fost cumpărați, iar el eliberat. Au fost acuzați alți doi tineri. Ulterior, procesul s-a reluat, iar martorii au revenit asupra declarațiilor. Cei doi tineri acuzați pe nedrept au fost eliberați. Unul dintre ei, după ce a făcut șapte luni de închisoare, a murit din cauza bătăilor primite în detenție. În cele din urmă a fost condamnat ucigașul.

Imediat după moartea Veronicăi, credincioșii din Nisiporești și din satele învecinate au început să vorbească despre ea ca fiind o sfântă, numind-o "martiră a curăției". Oamenii au realizat că moartea ei sfântă a fost rodul unei vieți sfinte, rodul fidelității sale față de acel Dumnezeu în care inima ei de tânără credea cu fermitate. În fiecare an, în ziua de 24 august, la locul martiriului se celebrează o sfântă Liturghie la care participă mii de credincioși.

În anul 2003, în urma cererii multor credincioși și după o atentă analiză, păstorul Diecezei de Iași, cu sprijinul Provinciei "Sfântul Iosif" a Fraților Minori Conventuali din România, a decis ca să inițieze cauza de canonizare a acestei slujitoare a lui Dumnezeu. Astfel, în ziua de 25 noiembrie 2003 a început procesul informativ asupra vieții, virtuților, faimei de sfințenie și martiriului slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal.

Despre Veronica Antal a scris mai întâi pr. Anton Demeter, care a adunat mărturii despre ea începând cu anul 1980. În anul 2003, pr. Alexandru Suceu a publicat o carte la Editura "Serafica". După anul 2003, comisia constituită pentru cauza de canonizare a strâns peste 3.000 de pagini de mărturii, documente, fotografii, date.

La 11 noiembrie 2006, dosarul sigilat este trimis la Congregația pentru Cauza Sfinților de la Vatican, care va continua analizarea actelor procesului, ultima fază fiind recunoașterea vieții virtuoase și a martiriului.

(O mare parte din acest articol a fost publicat în Ziarul lumina - 22 august 2008)

CC

* * *

Rugăciune

Dumnezeule, Părinte atotputernic, noi te lăudăm și îți mulțumim pentru că ai dat slujitoarei tale Veronica Antal tăria de a-și păstra curăția cu prețul vărsării sângelui, devenind un exemplu de trăire autentică a credinței. Cu multă bucurie, ea și-a oferit viața slujirii lui Isus prin votul de curăție și prin rugăciune continuă a căutat să aibă mereu candela aprinsă pentru a întâmpina pe mirele său divin.

Te rugăm, Părinte veșnic, să învrednicești pe slujitoarea ta Veronica cu aureola sfințeniei pentru a deveni o adevărată pildă vie de tărie creștină și a susține tinerii și tinerele noastre pe drumul desăvârșirii și al fericirii adevărate. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Imprimatur

Mons. Petru Gherghel,
episcop de Iași

22.05.2002

* * *

Scrisoare pastorală: Comemorarea a 50 de ani de la moartea slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal


 

lecturi: 38.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat