Omilia lui Benedict al XVI-lea pentru Liturghia de încheiere a ZMT din Sydney

Publicăm în continuare omilia rostită de Benedict al XVI-lea prezidând duminică la hipodromul Rabdwick, Liturghia de încheiere pentru a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului.

* * *

Dragi prieteni,

"Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori" (Fap 1,8). Am văzut realizată această promisiune! În ziua de Rusalii, aşa cum am ascultat în prima lectură, Domnul înviat, aşezat la dreapta Tatălui, l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra discipolilor adunaţi în Cenacol. Prin puterea acestui Duh, Petru şi apostolii au mers să predice Evanghelia până la marginile pământului. În fiecare perioadă şi în fiecare limbă Biserica continuă să proclame în toată lumea minunăţiile lui Dumnezeu şi invită toate naţiunile şi popoarele la credinţă, la speranţă şi la viaţa cea nouă în Cristos. În aceste zile, am venit şi eu, ca urmaş al lui Petru, în această minunată ţară Australia. Am venit să vă întăresc pe voi, tinerii mei fraţi şi surori, în credinţa voastră şi să deschideţi inimile voastre la puterea Duhului lui Cristos şi la bogăţia darurilor sale. Mă rog ca această mare adunare, care adună tineri "din toate naţiunile care sunt sub cer" (Fap 2,5), să devină un nou Cenacol. Fie ca focul iubirii lui Dumnezeu să coboare ca să umple inimile voastre, pentru a vă uni tot mai mult cu Domnul şi cu Biserica lui şi a vă trimite, ca nouă generaţie de apostoli, ca să aduceţi lumea la Cristos!

"Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori". Aceste cuvinte ale Domnului Înviat au o semnificaţie specială pentru acei tineri care vor fi miruiţi, însemnaţi cu darul Duhului Sfânt, în timpul acestei Sfintei Liturghii. Dar aceste cuvinte sunt îndreptate spre fiecare dintre noi, adică spre toţi cei care au primit darul Duhului reconcilierii şi al vieţii noi la Botez, care l-au primit în inimile lor ca ajutorul şi călăuza lor la Mir şi care cresc zilnic prin darurile sale de har la Sfânta Euharistie. De fapt, la fiecare Liturghie Duhul Sfânt coboară din nou, invocat în rugăciunea solemnă a Bisericii, nu numai pentru a transforma darurile noastre de pâine şi de vin în Trupul şi în Sângele Domnului, ci şi pentru a transforma vieţile noastre, pentru a face din noi, cu puterea sa, "un singur trup şi un singur suflet în Cristos". Dar ce este această "putere" a Duhului Sfânt? Este puterea vieţii lui Dumnezeu! Este puterea aceluiaşi Duh care se purta deasupra apelor în zorii creaţiei şi care, la plinirea timpurilor, l-a ridicat pe Isus din moarte. Este puterea care ne conduce pe noi şi lumea noastră spre venirea Împărăţiei lui Dumnezeu. În Evanghelia de astăzi, Isus vesteşte că a început o eră nouă, în care Duhul Sfânt va fi revărsat asupra omenirii (cf. Lc 4,21). El însuşi, zămislit prin lucrarea Duhului Sfânt şi născut din Fecioara Maria, a venit între noi pentru a ni-l aduce pe acest Duh. Ca izvor al vieţii noi în Dumnezeu, Duhul Sfânt este, într-un mod foarte adevărat, şi sufletul Bisericii, iubirea care ne leagă de Domnul şi între noi şi lumina care deschide ochii noştri pentru a vedea minunăţiile harului lui Dumnezeu în noi toţi.

Aici în Australia, această "mare ţară meridională a Duhului Sfânt", noi toţi am avut o experienţă magnifică a prezenţei şi a puterii Duhului în frumuseţea naturii. Ochii noştri au fost deschişi pentru a vedea lumea în jurul nostru aşa cum este cu adevărat: "plină", cum spune poetul, "de măreţia lui Dumnezeu", plină de gloria iubirii sale creatoare. Şi aici, în această mare adunare de tineri creştini care provin din toată lumea, am avut o experienţă vie a prezenţei şi a puterii Duhului în viaţa Bisericii. Am văzut Biserica aşa cum este ea cu adevărat: Trupul lui Cristos, comunitate vie de iubire, care cuprinde oameni din toate rasele, naţiunile şi limbile, din orice timp şi loc, în unitatea născută din credinţa noastră în Domnul înviat.

Puterea Duhului nu încetează niciodată să umple Biserica de viaţă. Prin intermediul harului Sacramentelor Bisericii, această putere curge şi în interiorul nostru, ca un fluviu subteran care hrăneşte spiritul şi ne atrage tot mai aproape de izvorul adevăratei noastre vieţi, care este Cristos. Sfântul Ignaţiu de Antiohia, care a murit martir la Roma la începutul secolului al doilea, ne-a lăsat o splendidă descriere a puterii Duhului care locuieşte înăuntrul nostru. El a vorbit despre Duh ca despre o fântână de apă vie care ţâşneşte în inima sa şi şopteşte: "Vino, vino la Tatăl" (cf. Către Romani, 6,1-9). Totuşi această putere, harul Duhului, nu este ceva ce putem merita sau cuceri; putem doar s-o primim ca dar pur. Iubirea lui Dumnezeu poate să reverse puterea sa numai atunci când îi permitem să ne schimbe dinăuntru. Noi trebuie să-i permitem să pătrundă în coaja dură a indiferenţei noastre, a oboselii noastre spirituale, a conformismului nostru orb la spiritul acestui timp al nostru. Numai atunci putem să-i permitem să aprindă imaginaţia noastră şi să plăsmuiască dorinţele noastre cele mai profunde. Iată de ce rugăciunea este aşa de importantă: rugăciunea zilnică, cea privată în liniştea inimilor noastre şi în faţa Preasfântului Sacrament şi rugăciunea liturgică în inima Bisericii.

Ea este pură receptivitate a harului lui Dumnezeu, iubire în acţiune, comuniune cu Duhul care locuieşte în noi şi ne conduce, prin Isus, în Biserică, la Tatăl său ceresc. În puterea Duhului său, Isus este mereu prezent în inimile noastre, aşteptând în linişte ca să ne dispunem în tăcere alături de el pentru a auzi glasul său, a rămâne în iubirea sa şi a primi "puterea care provine de sus", o putere care ne face capabili să fim sare şi lumină pentru lumea noastră. La Înălţarea sa, Domnul Înviat le-a spus discipolilor săi: "Îmi veţi fi martori... până la marginile lumii" (Fap 1,8). Aici, în Australia, îi mulţumim Domnului pentru darul credinţei, care a ajuns până la noi, în acest timp şi în acest loc, ca o comoară transmisă din generaţie în generaţie în comuniunea Bisericii. Aici, în Oceania, le mulţumim în mod special tuturor acelor eroici misionari, preoţi şi călugări angajaţi, părinţi şi bunici creştini, învăţători şi conducători care au edificat Biserica în aceste ţinuturi. Martori ca Fericita Maria MacKillop, sfântul Petru Chanel, Fericitul Petru To Rot şi mulţi alţii! Puterea Duhului, revelată în vieţile lor, este încă în acţiune în iniţiativele de bine pe care le-au lăsat, în societatea pe care au plăsmuit-o şi care acum este încredinţată vouă.

Dragi tineri, permiteţi-mi să vă pun acum o întrebare. Ce veţi lăsa voi următoarei generaţii? Construiţi voi existenţele voastre pe temelii solide, construiţi ceva care va dura? Trăiţi vieţile voastre în aşa fel încât să faceţi spaţiu Duhului în mijlocul unei lumi care vrea să-l uite pe Dumnezeu, sau chiar să-l respingă în numele unui concept fals de libertate? Cum folosiţi darurile care v-au fost date, "puterea" pe care Duhul Sfânt este gata şi acum să o reverse peste voi? Ce moştenire veţi lăsa tinerilor care vor veni? Ce diferenţă veţi face? Puterea Duhului Sfânt nu ne luminează numai, nici nu ne consolează numai. Ne îndreaptă şi spre viitor, spre venirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Ce viziune magnifică a unei omeniri răscumpărate şi reînnoite vedem noi în era nouă promisă de Evanghelia de astăzi! Sfântul Luca ne spune că Isus Cristos este împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu, Mesia care îl are în mod deplin pe Duhul Sfânt pentru a-l comunica întregii omeniri. Revărsarea Duhului lui Cristos asupra omenirii este o garanţie de speranţă şi de eliberare împotriva a tot ceea ce ne sărăceşte. Această revărsare dă vedere nouă orbului, îi eliberează pe cei asupriţi şi creează unitate în şi cu diversitatea (cf. Lc 4,18-19; Is 61,1-2). Această putere poate crea o lume nouă: poate "reînnoi faţa pământului" (cf. Ps 104,30)! Întărită de Duhul Sfânt şi luând dintr-o bogată viziune de credinţă, o nouă generaţie de creştini este chemată să contribuie la edificarea unei lumi în care viaţa să fie primită, respectată şi îngrijită cu iubire, nu respinsă sau temută ca o ameninţare şi de aceea distrusă. O nouă eră în care iubirea să nu fie avidă şi egoistă, ci curată, fidelă şi în mod sincer liber, deschisă spre ceilalţi, respectuoasă faţă de demnitatea lor, o iubire care promovează binele lor şi iradiază bucurie şi frumuseţe. O nouă eră în care speranţa să ne elibereze de superficialitate, de apatie şi de închidere care mortifică sufletele noastre şi otrăvesc raporturile umane.

Dragi prieteni tineri, Domnul vă cere să fiţi profeţi ai acestei noi ere, mesageri ai iubirii sale, capabili să-i atrageţi pe oameni către Tatăl şi să construiţi un viitor de speranţă pentru toată omenirea. Lumea are nevoie de această reînnoire! În multe societăţi ale noastre, alături de prosperitatea materială, se lărgeşte deşertul spiritual: un gol interior, o frică indefinibilă, un sens ascuns de disperare. Câţi dintre contemporanii noştri sunt ca nişte cisterne găurite şi goale (cf. Ier 2,13) într-o căutare disperată de semnificaţie, a acelei semnificaţii ultime pe care numai iubirea poate s-o dea? Acesta este darul mare şi eliberator pe care Evanghelia îl aduce cu sine: ea revelează demnitatea noastră de bărbaţi şi femei creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Revelează chemarea sublimă a omenirii, care este aceea de a găsi propria plinătate în iubire. Ea dezvăluie adevărul despre om, adevărul despre viaţă.

Şi Biserica are nevoie de această reînnoire! Are nevoie de credinţa voastră, de idealismul vostru şi de generozitatea voastră, în aşa fel încât să poată fi mereu tânără în Duh (cf. Lumen gentium, 4). În lectura a doua de astăzi, apostolul Paul ne aminteşte că fiecare creştin a primit un dar care trebuie să fie folosit pentru a zidi Trupului lui Cristos. Biserica are nevoie în special de darul tinerilor, al tuturor tinerilor. Ea are nevoie să crească în puterea Duhului pe care şi acum v-o dăruieşte vouă tinerilor şi vă inspiră să-l slujiţi pe Domnul cu veselie. Deschideţi inima voastră la această putere! Adresez acest apel în mod special acelora care sunt chemaţi la viaţa preoţească şi consacrată. Nu vă fie frică să spuneţi "da"-ul vostru lui Isus, să găsiţi bucuria voastră în împlinirea voinţei sale, dăruindu-vă complet pentru a ajunge la sfinţenie şi folosindu-vă de talentele voastre în slujba celorlalţi!

Peste puţin timp vom celebra sacramentul Mirului. Duhul Sfânt va coborî asupra candidaţilor; ei vor fi "însemnaţi" cu darul Duhului şi trimişi să fie martori ai lui Cristos. Ce înseamnă a primi "pecetea" Duhului Sfânt? Înseamnă a fi în mod indelebil însemnaţi, în mod inalterabil schimbaţi, înseamnă a fi creaturi noi. Pentru cei care au primit acest dar, nimic nu mai poate fi acelaşi lucru! A fi "botezaţi" în Duhul Sfânt înseamnă a fi incendiaţi de iubirea lui Dumnezeu. Faptul de "a ne fi adăpat" într-un Duh (cf. 1Cor 12,13) înseamnă a fi reîmprospătaţi de frumuseţea planului lui Dumnezeu pentru noi şi pentru lume şi a deveni la rândul nostru un izvor de prospeţime pentru ceilalţi.

A fi "pecetluiţi cu Duhul Sfânt" mai înseamnă a nu ne fi frică să-l apărăm pe Cristos, lăsând ca adevărul Evangheliei să pătrundă modul nostru de a vedea, a gândi şi a acţiona, în timp ce lucrăm pentru biruinţa civilizaţiei iubirii. Înălţând rugăciunea noastră pentru cei care urmează să fie miruiţi, ne rugăm şi pentru ca puterea Duhului Sfânt să reanime harul Mirului nostru personal. Fie ca Duhul Sfânt să reverse darurile sale cu îmbelşugare asupra celor prezenţi, asupra oraşului Sydney, asupra acestei ţări de inteligenţă, duhul judecăţii drepte şi al curajului, duhul cunoaşterii şi al evlaviei, duhul uimirii şi al temerii în prezenţa lui Dumnezeu!

Prin mijlocirea iubitoare a Mariei, Maica Bisericii, fie ca această a douăzeci şi treia Zi Mondială a Tineretului să fie trăită ca un nou Cenacol, aşa încât noi toţi, arzând de focul iubirii Duhului Sfânt, să putem continua să-l proclamăm pe Domnul înviat şi să atragem toate inimile la el. Amin! Îi salut din inimă pe tinerii de limbă italiană şi extind gândul meu afectuos la cei care sunt originari din Italia şi trăiesc în Australia. La sfârşitul acestei experienţe extraordinare de Biserică, care ne-a făcut să trăim Rusaliile reînnoite, vă întoarceţi acasă revigoraţi de puterea Duhului Sfânt. Fiţi martori ai lui Cristos înviat, speranţă a tinerilor şi a întregii familii umane!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.