Bacău: Formarea animatorilor GREF

Surorile "Maria Bambina" din Parohia "Sf. Cruce" din Bacău în colaborare cu pr. Vasile Petrişor au organizat în zilele de 19 şi 20 iunie 2008 o întâlnire de formare pentru animatorii GREF (Grup Recreativ Estiv-Formativ) la care au participat 87 de tineri din 9 localităţi (Bacău, Fărăoani, Iaşi, Huşi, Horleşti, Cleja, Valea Seacă, Vladnic, Gheorghe Doja) în care se organizează GREF pentru copii.

Lucrurile cele mai frumoase şi mai importante din viaţă încep adesea dintr-o joacă, din întâmplare, pornind de la atenţia pe care o acordăm momentelor cotidiene aparent nesemnificative. Viaţa este totdeauna mult mai amplă decât gândim noi despre ea. Toată fiinţa noastră este interesată de ceea ce ne înconjoară: corpul nostru alege şi se adaptează, inima noastră caută, descoperă şi se lasă răpită... Doar mai târziu intervine raţiunea, profunzimea noastră umană, care reordonează, discută, clarifică, cântăreşte.

Există un moment şi în aventura educativă a unui animator care decide "pentru nimic", se îmbarcă în proiecte cărora nu le cunoaşte greutatea şi nici finalitatea. Este forţa vieţii care, înainte de a fi un act reflexiv, este un impuls, o intuiţie..., care te pune de partea ei fără condiţii, să faci să răspundă inima, interesele, voinţa de a trăi.

Toate acestea, deşi par, nu se nasc din întâmplare: vin de departe, de la un ajutor oarecare acordat pentru a creşte, de la continuitatea multor propuneri formative, nu întotdeauna înţelese şi urmate. Este viaţa cea care regenerează.

Printre multe motive care au adunat în zilele de 19 şi 20 iunie 2008 tineri adolescenţi, disponibili pentru animarea GREF-ului, cu siguranţă cel mai important este alegerea de a sta de partea vieţii, dorinţa de a descoperi chiar şi cea mai mică dimensiune a bucuriei de a trăi.

Animatorul este un căutător "de aur"; doar cel care caută viaţa şi o găseşte, merge, vinde tot ce are şi se pune în slujba ei.

Aceşti minunaţi 87 de animatori, veniţi din 9 localităţi (Bacău, Fărăoani, Iaşi, Huşi, Horleşti, Cleja, Valea Seacă, Vladnic, Gheorghe Doja), au lăsat pasiuni personale, dorinţe izolate, timpul, comoditatea care le era permisă în atât de mult aşteptata vacanţă şi s-au adunat pentru a învăţa cum să devină adevăraţi animatori, cum să-şi mărturisească în mod concret credinţa şi misiunea pe care o au în Biserică, cum să devină tovarăşi pentru cei mici pe drumul vieţii.

Deci nu este suficientă intenţia iniţială de a fi animator, cu atât mai puţin pentru a fi educator.

Acţiunea pastorală care a devenit prioritară pentru perioada de vacanţă în slujba copiilor, nu poate fi redusă doar la acţiune socială (voluntariat), ci se prezintă ca o activitate care îl implică pe animator să-l recunoască pe Cristos ca Domn al vieţii.

Animatorii şi-au arătat disponibilitatea nu doar să atinge un obiectiv educativ, ci deschiderea spre o imensă capacitate de colaborare plină de respect, de căutare, de autoverificare a creşterii personale în înţelepciune, vârstă şi har.

Momentele formative ţinute şi coordonate de pr. Vasile Petrişor şi sr. Silvia Brandiu, au ajutat animatorii să descopere în acţiunea educativă modul prin care ei sunt implicaţi în mod direct să se realizeze pe deplin ca persoane umane şi creştine în cele trei dimensiuni ale vieţii: identitatea, relaţionalitatea şi slujirea. Animatorul este cineva care are la inimă binele vieţii sale şi pe cel al altora; este deschis spre confruntare cu credinţa şi cu stilul adoptat de Dumnezeu, după cum a subliniat părintele.

Ne-am putea întreba, ce îl face deosebit pe animatorul GREF de ceilalţi tineri?

Specificitatea este dată de slujirea educativă care nu se poate reduce la relaţii aparente, exterioare, ci implică o trăire motivată a slujirii; este un fel de deschidere progresivă spre ceilalţi, îndeosebi spre copii, trăind tot mai mult acţiunea educativă cu spirit de gratuitate. În perspectivă creştină, putem spune că a-i sluji pe copii duce la înţelegerea drumului propriu de credinţă şi la o înţelegere specifică a însăşi comunităţii creştine. Spiritualitatea animatorului educator se caracterizează printr-o mare doză de optimism, de încredere, de capacitate de a face Biserica tot mai primitoare şi mai atentă la nevoile şi situaţiile concrete cu care se confruntă copii din timpul nostru.

În organizarea acestor iniţiative de formare a animatorilor s-a ţinut cont de criteriile care să califice drumul şi percepţia valorii şi a rolului fiecăruia în această operă importantă ce le-o încredinţează Biserica. Conţinuturile momentelor de formare vizau direct: cunoaşterea de sine, procesul de creştere, slujirea ca stil de viaţă, confruntarea modului de a educa al lui Dumnezeu cu al nostru, capacitatea de a lectura în mod educativ realitatea copiilor şi cea a tinerilor, cum să învăţăm să recunoaştem aşteptările şi nevoile copiilor...

Pornind de la aceste noţiuni asimilate, putem spune că activitatea de animator are, sau ar trebui să aibă, un scop nobil esenţial: iubirea în toate formele ei şi dorinţa de a descoperi în toate mijloacele ei.

Sr. Silvia Brandiu

lecturi: 16.