Viişoara: Întâlnire şi curs de spiritualitate pentru tinere

Surorile benedictine de la Viişoara organizează, cu ocazia sărbătorii Sfântului Benedict, o întâlnire specială pentru tinerele dornice să experimenteze viaţa de comunitate, în perioada 8-11 iulie 2008, şi un curs de spiritualitate, în perioada 25-29 august 2008.

În vederea sărbătorii Sfântului Benedict, patronul Europei, Surorile Benedictine invită tinerele dornice să experimenteze trei zile de spiritualitate şi împărtăşire a vieţii fraterne în perioada 8-11 iulie 2008. Întâlnirea va culmina cu o sfântă Liturghie solemnă la ora 17.00, prezidată de Excelenţa sa Mons. Petru Gherghel. Tot atunci se vor sărbători şi cinci ani de la începutul vieţii monastice în mănăstirea Surorilor Benedictine.

A doua iniţiativă pe care o propun Surorile Benedictine este pentru perioada 25-29 august 2008, când va avea loc un curs de spiritualitate, ţinut de pr. Daniel Robu.

Cazarea este gratuită, participantele fiind rugate să-şi asigure lenjeria de pat şi alimentaţia.

Participarea trebuie să fie anunţată din timp la adresa: Mănăstirea "Maica Unităţii", com. Alexandru cel Bun, jud. Neamţ, 617513-Viişoara, tel. + fax 0233/261426.

* * *

Sfântul Benedict s-a născut la Norcia, în Umbria (Italia), în jurul anului 480, într-o familie bogată. Adolescent fiind, a fost trimis la Roma pentru a urma studiile umanistice, dar aici îşi dă seama de vanităţile şi de corupţia acestui ambient. Inspirat de Duhul Sfânt, se retrage în singurătatea de la Subiaco pentru a-l căuta pe Dumnezeu şi pentru a trăi sub privirea sa.

Viaţa sa sfântă se va manifesta uimitor de roditoare: în scurt timp mulţi tineri se vor uni cu el pentru a se dedica total căutării lui Dumnezeu. Benedict devine astfel părinte a numeroşi fraţi uniţi în comunitate. După ce a fondat 12 mănăstiri în zona Subiaco, îşi schimbă locuinţa pe piscul muntos de la Monte Cassino (aici moare în jurul anului 547), unde a scris o Regulă, în care realizează sinteza tradiţiilor monastice anterioare, pentru care a meritat să fie chemat părintele monahismului occidental. Regula a cunoscut o largă răspândire, dând naştere multor mănăstiri de viaţă cenobitică pe tot continentul european, exercitând asupra populaţiilor din jur o influenţă binefăcătoare, un adevărat ferment de civilizaţie. Pe drept, sfântul Benedict este recunoscut ca şi "tată al Europei creştine".

Ziua călugărilor este în mod armonios marcată de două principale ocupaţii: rugăciunea şi munca (ora et labora). Prioritate este dată lui Dumnezeu care doreşte ca rugăciunea - opus Dei - să aibă locul privilegiat în viaţa călugărului, cu toate acestea ea nu neglijează importanţa muncii făcută în spirit de slujire, cu seriozitate şi responsabilitate. Prin vocaţia lor, călugării au înţeles şi doresc tot mai mult să proclame primatul lui Dumnezeu. Aceasta se demonstrează prin darul pe care îl fac ei înşişi lăsând totul, dezlipindu-se de toate formele lumeşti ale vieţii, pentru a căuta absolutul, esenţialul. Călugărul este în aşa măsură prins de iubirea lui Cristos, încât nu mai doreşte nimic altceva: aceasta echivalează cu o mărturie de credinţă care spune lumii, tuturor, că Dumnezeu singur este suficient, că Cristos este totul.

Iată utilitatea monahismului: se spune de multe ori că viaţa monastică nu este utilă, în sensul că nu realizează opere concrete, în schimb tocmai datorită gratuităţi ei este de maximă utilitate, pentru că omul în viaţa de zi cu zi are nevoie tocmai de experienţa pe care călugărul o trăieşte: cine trăieşte numai pentru Cristos atinge maximul de perfecţie. Pe scurt, călugărul vrea să amintească tuturor oamenilor că ei, chiar dedicându-se lucrurilor vremelnice, nu trebuie să uite ultimul lor scop.

Surorile Benedictine

lecturi: 10.