Interviu cu pr. Joseph Langford

Lumina Mariei în noaptea întunecată a Maicii Tereza

De Annamarie Adkins

În urmă cu câtva timp presa a insistat asupra "crizei de credinţă" pe care Maica Tereza a trăit-o timp de decenii. În realitate, în acea perioadă Maica Tereza s-a bucurat de un mare sprijin din partea Mariei. Pentru a aprofunda această chestiune agenţia Zenit a cerut clarificări de la părintele Joseph Langford, misionar al carităţii şi co-fondator împreună cu Maica Tereza a Congregaţiei Părinţilor Misionari ai Carităţii, de asemenea autor al lucrării "Mother Teresa: In the shadow of our Lady", editată de "Our Sunday Visitor".

Părintele Langford a revelat agenţiei Zenit că Maica Tereza a rămas mereu strâns legată de Sfânta Fecioară în timpul "nopţii întunecoase" şi că şi noi putem să ne apropiem de Maria urmând exemplul Maicii Tereza.

• Ce anume v-a indus să revelaţi chiar acum acest aspect al istoriei Maicii Tereza?

Părintele Langford: Decizia de a publica "In the Shadow of Our Lady" şi de a revela ceva mai mult din viaţa interioară a Maicii Tereza este rod al convergenţei a două evenimente: a zecea aniversare a morţii sale şi recenta polemică despre "noaptea întunecoasă" a spiritului.

Dată fiind confuzia care domnea cu privire la figura Maicii Tereza şi la viaţa ei, mi s-a părut important să revelez o altă dimensiune a luminii şi a frumuseţii operei lui Dumnezeu în sufletul ei. O lumină care străluceşte şi mai tare atunci când credinţa ei devine eroică.

• Cum aţi descrie perioada întunecoasă a Maicii Tereza şi ce credeţi despre recentele polemici despre această "noapte întunecoasă"?

Contrar la ceea ce este prezentat în presă, Maica Tereza nu a suferit niciodată de o "criză de credinţă". Problema ei nu se referea deloc la credinţă, ci la faptul dispariţiei "sentimentului" credinţei; a nu mai simţi prezenţa divinului. Atunci când ieşea din convent pentru a intra în cocioabele din Calcutta, ceea ce a fost consolarea ei normală în rugăciune dintr-o dată a încetat.

Înţelegerea acestei schimbări a venit abia mai târziu, dar între timp i se cerea să împărtăşească aceeaşi întunecime interioară, aceeaşi încercare de credinţă, proprie săracilor şi celor lipsiţi; şi să facă asta pentru ei şi din iubire faţă de Domnul.

I-a fost dat să simtă ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Iniţial a suferit de acest contrast între sentimentele sale şi credinţa sa. Dar niciodată lipsa ei de sentimente nu s-a transformat într-o lipsă de credinţă.

Dimpotrivă, noaptea ei întunecoasă a scos în evidenţă profunzimile ascunse ale credinţei Maicii Tereza aşa cum nici o altă dificultate nu ar fi putut. Întunericul ei nu numai că i-a permis să exercite extraordinara sa credinţă până la capăt, dar ne permite şi nouă - discipoli moderni şi adesea "cu puţină credinţă" - să descoperim însemnătatea efectivă de care este capabilă credinţa, chiar şi în dificultate şi în noapte.

Maica Tereza ne-ar fi încurajat să facem asemenea ei în Calcutta noastră, în noaptea noastră întunecoasă. În loc să facem din încercările noastre şi din durerea noastră închisoarea noastră, putem - aşa cum a făcut ea - să transformăm durerea noastră într-o punte spre ceilalţi, într-o legătură de solidaritate, într-un catalizator al carităţii.

• În ce mod raportul cu Maria a ajutat-o pe Maica Tereza în momentele ei de încercare?

Aşa cum israeliţilor le-a fost dată o coloană de foc care să-i conducă în timpul nopţii, tot aşa Maicii Tereza i-a fost dată Fecioara Maria pentru ca s-o conducă în noaptea credinţei.

Darul mamei lui Isus - încredinţată sfântului Ioan pe Calvar şi discipolilor şi sfinţilor în decursul istoriei - i-a dat forţă Maicii Tereza pentru a suporta durerea sa şi pentru a alina durerea săracilor.

Sfânta Fecioară a ajutat-o nu numai să menţină credinţa în timpul nopţii, ci să iubească în momentele de ariditate; să transforme misterul crucii în seminţe de înviere, în ea şi în ceilalţi.

Aşa cum sfânta Fecioară l-a însoţit şi ajutat pe sfântul Ioan - unicul dintre cei doisprezece - să stea cu fidelitate pe Calvar, tot aşa sfânta Fecioară a ajutat-o şi însoţit-o pe Maica Tereza prin marea de suferinţă în care era cufundată, pentru ca să-i poată lumina pe săraci cu lumina iubirii lui Dumnezeu.

• Ce aţi învăţat despre sfânta Fecioară de la Maica Tereza?

Cartea este un compendiu a ceea ce eu am învăţat despre Sfânta Fecioară în decursul anilor, privind-o şi ascultând-o pe această Sfântă a săracilor. Viaţa ei este pur şi simplu o apologie a Mariei, neîmbrăcată în polemici, ci în umilele veşminte feminine ale uneia dintre cele mai credibile şi accesibile martore ale evangheliei.

Este imposibil de observat credinţa Maicii Tereza fără a aminti credinţa sfintei Fecioare. Deşi întunericul ei a avut alte forme şi dimensiuni, şi Maria din Nazaret a trăit noaptea credinţei.

E suficient să ne gândim la lunile de îndoială ale lui Iosif; faptul de a nu găsi loc la Betleem; fuga în Egipt; anii de absenţă ai lui Isus de la Nazaret; orele agoniei sale de pe cruce; agonia ei în timp ce el zăcea în mormânt. Acestea sunt lecţii de credinţă pe care Maica Tereza le-a luat de la sfânta Fecioară.

Însăşi viaţa Maicii Tereza şi ideea ei despre rolul Maicii lui Dumnezeu se poate rezuma într-o "continuă Vizitare", acel a merge "în grabă" pentru a-l duce pe Dumnezeu celorlalţi. Această viziune mariană se întemeia pe experienţa proprie a Maicii Tereza, dar era şi puternic înrădăcinată în Scripturi.

Relatarea evanghelică a Vizitării, în primul capitol din Luca, aminteşte în mod evident "vizita" arcei alianţei la David, şi ea în "munţii din Iudeea". Nimeni nu contestă că arca avea o specială ungere a harului şi a prezenţei divine, aşa încât să fie ea însăşi "theotokos" ("purtătoare a lui Dumnezeu"), deşi încă era făcută doar din lemn.

Nu ar putea Dumnezeu să facă acelaşi lucru sau mai mult, într-un următor testament, cu o arcă nouă şi mai bună? Ne scandalizăm de faptul că Dumnezeu poate să facă din carne ceea ce într-o vreme era din lemn? Sau această generaţie nu cunoaşte "nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu"?

În definitiv, Maica Tereza nu ar trebui să fie obiect de discuţie, ci un mister marian despre care să spunem pur şi simplu, aşa cum ea însăşi făcea des despre misterul lui Cristos ascuns în cei săraci: "Vino şi vezi".

• În ce mod viziunile Maicii Tereza ca tânără au influenţat evlavia ei mariană?

Într-o zi din anul 1947, după un har extraordinar în care Isus i-a explicat în detalii misiunea pe care trebuia s-o întreprindă, Maica Tereza a avut o viziune în care erau cuprinse principalele elemente ale noii sale chemări.

A văzut o "mulţime mare" de săraci de toate tipurile, "învăluită în întuneric", un întuneric pe care ea însăşi îl va împărtăşi în curând. Sfânta Fecioară era în mijlocul lor, considerându-i ca fii ai ei.

Maica Tereza s-a văzut pe ea însăşi ca "o copilă mică" ce stătea chiar în faţa sfintei Fecioare, aşa de aproape încât părea un singur lucru cu ea, literalmente învăluită de prezenţa ei. Ceea ce Maica Tereza a văzut în această viziune în ziua aceea va avea loc efectiv, aşa încât misiunea ei a devenit un fel de "extindere a sfintei Fecioare" la Calvarele din lumea aceasta.

Atunci când directorul ei spiritual a întrebat-o cum voia să ducă la capăt această misiune imposibilă pe care Isus i-a încredinţat-o, Maica Tereza a răspuns simplu că îşi punea "toată încrederea ei" în prezenţa sfintei Fecioare.

Nu s-a îndoit niciodată, inspirată de aceeaşi credinţă care a susţinut-o pe mama lui Isus în ora cea mai întunecată pe Calvar să creadă că, sub "hainele chinuitoare" ale celui care împărtăşea pătimirea sa, se ascundea Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum proclamă Isus în Evanghelia după sfântul Matei şi cum îi plăcea Maicii Tereza să repete: "ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut".

De la viziunea ei din anul 1947 şi până la moarte, Maica Tereza a avut-o pe sfânta Fecioară ca referinţă constantă, ca model şi sprijin nelipsit.

• În cartea dumneavoastră vorbiţi despre patru importante "atitudini ale sufletului necesare pentru ca sfânta Fecioară să poată interveni în viaţa noastră". Ni le puteţi descrie pe scurt şi ne puteţi relata în ce mod ele ieşeau în evidenţă din viaţa şi din munca Maicii Tereza?

Prima precondiţie în raportul nostru cu sfânta Fecioară este atitudinea de puţinătate şi de sărăcie a duhului; o atitudine care deschide porţile împărăţiei. Aşa cum reafirmă evanghelia: "Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea" (Lc 18,19).

Aceasta era nota dominantă a Maicii Tereza şi caracteristica aleasă de sfânta Fecioară în toate apariţiile sale.

A doua precondiţie este atitudinea de încredere, de credinţă simplă în prezenţa, în puterea şi în rolul sfintei Fecioare în planul lui Dumnezeu, şi de încredinţare intervenţiei sale şi mijlocirii sale, cu încrederea unui copil.

A treia, sfânta Fecioară care a proclamat "fie mie după cuvântul tău" cere tuturor copiilor ei aceeaşi ascultare umilă, aceeaşi docilitate şi flexibilitate a duhului pe care o vedem în Maica Tereza şi în cei care au trăit în intimitate cu Maria.

A patra precondiţie pentru a ne apropia de sfânta Fecioară este atitudinea contemplativă fie în rugăciune, fie în viaţă. Sensul de uimire propriu copiilor în faţa maiestăţii fiinţei sale şi a frumuseţii creaţiei sale; capacitatea de uimire în faţa darurilor sale şi a binecuvântărilor sale.

• În ce mod sfânta Fecioară a dus-o pe Maica Tereza, şi poate să ne ducă şi pe noi, mai aproape de Cristos?

Maica Tereza a descoperit că prezenţa sfintei Fecioare, în timp ce era în cartierele cele mai sărace, făcea totul mai curat, oricât ar fi fost de murdar, şi totul mai frumos, oricât ar fi fost de urât. Deschidea orizonturile cele mai sumbre la lumina harului lui Dumnezeu.

Pentru Maica Tereza, sfânta Fecioară era ca un nor care cobora pe cortul adunării în Vechiul Testament, aducând cu sine o atmosferă sacră plină de prezenţa lui Dumnezeu şi oferind un refugiu care purifică şi transformă orice lucru, ducându-ne la divin şi pregătindu-ne pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Maica Tereza era convinsă că în acest spaţiu sacru tot ceea ce îi cerea Dumnezeu se va realiza. În sfânta Fecioară, Maica Tereza a găsit un drum privilegiat spre misterul iubirii trinitare revelată în Isus.

Pentru ea, sfânta Fecioară reprezenta "răspunsul maxim" al omenirii dat lui Dumnezeu, cel mai înalt şi mai complet răspuns dat invitaţiei sale de a iubi şi de a ne lăsa iubiţi. Aşa cum sfânta Fecioară a reprezentat pentru sfântul Ioan soluţia la dilema slăbiciunii umane, în timp ce el urca muntele Calvarului, tot aşa sfânta Fecioară era pentru Maica Tereza soluţia la aceeaşi dilemă, în timp ce se prăbuşea în profunzimile cocioabelor din Calcutta.

Maica Tereza ne invită, aşa cum le invita pe surorile sale, să-i permită sfintei Fecioare să devină soluţia noastră, în timp ce înfruntăm încercările şi exigenţele proprii ale urmării lui Isus, "luându-ne crucea în fiecare zi", în Calcuttele ascunse ale inimii noastre.

Cu toată inima ei - şi cu ce rezultate extraordinare - Maica Tereza urma, şi ne încurajează să urmăm, invitaţia solemnă a lui Isus adresată discipolului: "Iată mama ta!".

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 33.