Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Monseniorul Formenti revelează noutatea și curiozitatea Anuarului pontifical

"Cartea roșie" a Bisericii

de Mario Ponzi

Pentru unii este "cartea viselor". De fapt, nu puțini visează ca numele lor să figureze în acele pagini. Pentru cei mai mulți este instrumentul la care nu se poate renunța pentru a cunoaște organismele și structura Bisericii. Pentru Biserică este mijlocul cel mai rapid pentru a se cunoaște pe ea însăși, în universalitatea ei. Cu cele 2.511 pagini de date Anuarul pontifical este, fără îndoială, cartea cea mai reprezentativă a catolicității. Și, răspândită în zece mii de exemplare, toate în italiană, ajunge în fiecare colț al pământului. Apoi din anul 2009, cu multă probabilitate, răspândirea sa va fi și mai capilară: de fapt ar putea să fie consultată via internet.

Monseniorul Vittorio Formenti, care se ocupă de redactarea Anuarului din anul 1996 și împreună cu o mică patrulă de colaboratori, este o minieră de știri. Unele efectiv curioase: de exemplu, cine și-ar imagina că între cumpărătorii cei mai zeloși sunt ierarhiile militare? "Nu mă întrebați de ce - spune ridicând mâinile Monseniorul - este greu și pentru mine să-mi dau o explicație logică, dar este un dat de fapt".

Altele în schimb sunt știri asupra cărora trebuie reflectat. De exemplu, pentru prima dată catolicii au cedat prima poziție musulmanilor în lume (17,4% împotriva 19,2%, conform datelor care se referă la anul 2006).

De asemenea: deși se înregistrează în lume o creștere substanțială a vocațiilor și a hirotonirilor sacerdotale - "este pentru prima dată că trendul este pozitiv la aceste niveluri", spune Monseniorul Formenti - pentru călugărițe indicele sunt negative.

Tentația este de a continua povestirea datelor, toate interesante. Însă întâlnirea cu Monseniorul Formenti sugerează aprofundarea cunoașterii acestui text dincolo de numere, deoarece este cu siguranță "unic în genul său", așa cum susține prelatul.

• Cât este nevoie pentru a aduna toate informațiile conținute în Anuarul pontifical?

Practic un an întreg. Gândiți-vă că atunci când am predat schițele Anuarului din anul acesta, deja lucram la cel din anul 2009. Și, ca să mă exprim mai bine, deja am umplut douăsprezece pagini foarte dense de noutăți față de cel abia distribuit.

• Tradiția populară romană transmite o glumă subtilă pentru a sublinia marea răspândire de ordine și congregații de călugărițe. Se spunea că "nici măcar papa nu știe câte ordine de surori există: știe numai Duhul Sfânt".

În schimb știm asta și noi și până la ultima călugăriță. Și nu există posibilitate de eroare. Din păcate, trebuie să spun. Pentru că dacă observăm, așa cum am observat și subliniat referitor la datele din anul 2006, că există o scădere sensibilă între surori, această scădere este efectivă. Chiar dacă în acești ultimi ani a fost vorba de o scădere mai puțin accentuată decât a fost între anii 1970 și 2000. În schimb, lucrul pozitiv este că din anul 2000 sunt în creștere vocațiile sacerdotale. În creștere sensibilă. Gândiți-vă de exemplu că în anii '60 seminariștii din ciclul filozofic și teologic erau circa 69.000, în timp ce ultima statistică vorbește despre 125.000 de seminariști.

• Însă numărul în ansamblu al catolicilor în lume crește sau este adevărată depășirea din partea credincioșilor musulmani?

Catolicii în lume cresc ca număr deoarece crește populația lumii. Să spunem că în raportul dintre creșterea populației și creșterea numărului catolicilor suntem stabili. Însă, pentru prima dată în istorie, nu mai suntem în frunte: musulmanii ne-au depășit. Este vorba, desigur, de rezultatul cercetărilor efectuate în țările interesate și predate la Națiunile Unite. Nouă ne sunt transmise după aceea. Noi putem doar garanta pentru cercetările noastre statistice, pentru că sunt întemeiate pe o metodă științifică. Datele care provin din lumea islamică se bazează pe estimări care țin cont mai ales de creșterea populațiilor musulmane. Însă e adevărat și că în timp ce familiile islamice, așa cum se știe, continuă să procreeze mulți copii, cele creștine, în schimb, tind să aibă tot mai puțini copii. Actualmente, în timp ce catolicii au rămas la 17,4% din populație, musulmanii sunt la 19,2%. Statisticile se referă la anul 2006. Însă dacă facem confruntarea luându-i în considerare pe toți creștinii - catolici, ortodocși, anglicani, protestanți - atunci ajungem la 33% din populația mondială.

• În care țări sunt mai numeroși catolicii?

Marele rezervor este și rămâne America Latină. Ca și continent America este, desigur, cel care dă mai mulți catolici, 49,8%.

• Munca voastră este una certozină. Cum reușiți să obțineți date în toată lumea?

Deja în ianuarie pleacă din biroul nostru circa nouă mii de chestionare: direcția lume. La nunțiaturi trimitem chestionare care se referă la dieceze. Diecezele adună informațiile de la parohii și de la celelalte instituții din teritoriu, le trimit la nunțiaturi și nunțiaturile le trimit la noi. Apoi trimitem chestionare la toate congregațiile călugărești răspândite în lume. Răspund trimițându-ne toate datele care se referă la ele în termeni de numere, de opere și de realizări. Astfel obținem un cadru de ansamblu. Datele sunt citite apoi într-un mod deosebit de critic. Adică sunt confruntate cu datele care au venit cu doi ani înainte. Asta pentru a verifica să nu existe disparități mari și foarte clare, de așa natură încât să existe suspiciunea erorii de transmitere sau de cercetare.

• Așadar, putem spune că datele publicate sunt credibile?

Uitați-vă, din anul 1978 până astăzi pot să vă asigur că e vorba de date foarte credibile pentru că, așa cum vă repet, sunt obținute în mod capilar și evaluate după o metodologie științifică. Pentru deceniul precedent poate că nu se poate spune același lucru. Și cu cât mergem mai în urmă în timp, cu atât datele erau mai aproximative. Țineți cont de faptul că se lucra numai cu suporturi de hârtie. Apoi a venit computerul.

• Cui îi este distribuit actualmente Anuarul?

Din cele 10.000 de exemplare pe care le tipărim 1.500 sunt puse la dispoziția Sfântului Scaun, care se îngrijește să le distribuie angajaților și diferitelor oficii. Un exemplar îl dăm în omagiu tuturor șefilor de stat, primilor miniștri și ambasadorilor statelor acreditați pe lângă Sfântul Scaun. Exemplarele care rămân sunt vândute.

• Dar cine cumpără Anuarul pontifical și, după părerea dv., pentru ce-l cumpără?

Între timp, primii care-l cumpără sunt episcopii: omagiul este rezervat numai cardinalilor. Apoi, nu vă va vine să credeți, o mare parte dintre cumpărători provine din ambientele militare: nivelurile cele mai înalte țin să-l aibă și-l cumpără. În afară de asta, îl cumpără cel care-l folosește pentru munca proprie: de exemplu, curiile diecezane. Dar îl cumpără și o bună parte de interesați, cei care vor să cunoască îndeaproape ce se întâmplă în Biserică. De altfel, aceasta este cartea oficială a Bisericii și deci e o autoritate indiscutabilă. De exemplu, este autoritate indiscutabilă cât privește exprimarea exactă a locurilor, a funcțiilor, a numelor și prenumelor; adresele, acum și electronice.

• După părerea dumneavoastră, este suficientă cunoașterea Anuarului pentru a putea spune că se cunoaște Biserica?

Desigur că nu. Biserica are o dimensiune care merge cu mult dincolo de numere. Apoi, dacă vrem să ne limităm la numere, există unele pe care nu vom reuși niciodată să le adunăm. Vă dau un exemplu: cum este posibil să-i cuantificăm pe voluntarii din lume? Există așa de mulți care mărturisesc credința în slujirea săracilor, bolnavilor, bătrânilor și copiilor, dar care rămân departe de reflectoare sau nu au contact cu realități să le spunem schematizate. La sugestia înlocuitorului, Monseniorul Filoni, anul acesta am aprofundat, de exemplu, datele referitoare la cateheți și ne-am aflat în fața a milioane și milioane de persoane. Așadar, rămâne faptul că Biserica este mult mai vastă decât o spun cifrele.

• Deci putem spune că acela care cunoaște bine Anuarul cunoaște un pic mai bine Biserica?

Vedeți, atunci când eu am fost trimis aici eram convins că trebuie să fac o muncă foarte aridă, formată din sume și din numere. În realitate am descoperit o dimensiune minunată, foarte frumoasă a Bisericii. Și am descoperit-o tocmai prin intermediul numerelor. Așadar, trebuie să spun grație numerelor care au un limbaj nemijlocit și poate tocmai arid. Dar dacă se învață citirea lor și interpretarea lor, rezultă imaginea adevărată a Bisericii, care este aceea animată de un dinamism neîncetat și extraordinar. Sunt ferm convins că în asta nu ne depășește nimeni în lume. Calculând că există un 1.130.000.000 de catolici care în lume se adună în jurul realităților Bisericii, atunci se înțelege câte lucruri avem de spus și de făcut cunoscut altora.

• Ne povestiți puțin din emoțiile trăite în primii 12 ani din această experiență a dv. de muncă, în atâtea aspecte așa de singulară?

Emoția cea mai mare pe care am avut-o este legată de descoperirea dinamismului Bisericii, pe care apoi l-am înțeles cât de profund este legat de marea creativitate a creștinilor în lume. De exemplu, mă fascinează să constat că pentru câte congregații par să se îndrepte spre declin, tot atâtea apar în mod spontan în alte părți ale lumii. Vă dau un exemplu. În anii 1970-1990 Biserica a trăit o perioadă de mare, foarte mare criză de vocații. Dar tocmai în acei ani a renăscut diaconatul permanent și a fost frumos să descoperim că cei peste 32.000 de diaconi din acea perioadă au desfășurat o lucrare de înlocuire extraordinară, până acolo încât credincioșii să nu sufere prea mult din cauza lipsei de preoți.

Și astăzi se asistă, repet, la declinul unor congregații, dar se nasc imediat altele, cu alte carisme capabile să răspundă la noile sărăcii care apar pe scena lumii. Este ca și cum Biserica ar răspunde din când în când la provocările care apar de-a lungul drumului ei, mereu în măsură să ofere noi samariteni milostivi care iau asupra lor noile rele ale lumii.

Un alt lucru care m-a surprins și care continuă să mă surprindă este capacitatea mereu nouă a Bisericii de a propune cultură. Vă dau câteva exemple. În realități cum sunt cele din unele țări asiatice unde comunitatea catolică este într-adevăr mică există instituții culturale de foarte înalt nivel. Mă refer la școli, universități și alte instituții de instruire.

• Ne puteți spune care sunt principalele noutăți din anul acesta?

În afară de noii cardinali, adevărata noutate este că se va descoperi că numărul preoților a crescut cu 700 de unități. O noutate care i-a făcut plăcere papei în mod deosebit deoarece primul salt activ era din anul 1998 și era de 18 unități. În anul 2000 am trecut la 400 și încet-încet am ajuns la cele 700 de astăzi. Asta înseamnă că drumul este reluat și înaintăm.

• De unde vine acest "salt activ"?

Cu siguranță că nu vine din Europa; cu atât mai puțin din America septentrională. Spunem că Asia este continentul în creștere mai mare. În continent catolicii sunt puțini, dar sunt animați de un mare spirit și dau mare speranță pentru creșterea Bisericii mai ales în Filipine, dar și în India, în Coreea, în Vietnam, în Japonia. Apoi este Africa: este o mare resursă pentru Biserică. America Latină este cam ca o pată de leopard.

• Care dieceză se află în frunte în ce privește vocațiile? În schimb, care este dieceza care îmbracă tricoul negru?

Dieceza care a înregistrat cel mai mare număr de vocații în anul 2006 este cea din Guadalajara, în Mexic: există două seminarii arhipline și nu mai au locuri pentru a primi alți candidați. Ceea ce dv. numiți "tricou negru" îl poartă la egalitate trei țări, nici nu trebuie spus, europene: Franța, Olanda și Belgia. Criza lor, în termeni de vocații, este foarte accentuată. În Italia se înregistrează o mică, foarte mică revenire.

Între aceste date din anul acesta mai putem semnala că în timp ce crește numărul de preoți diecezani, scade numărul preoților călugări. Este un fapt destul de semnificativ.

Apoi, mai rămâne de făcut o precizare cât privește surorile. E vorba despre ceva contrar, chiar dacă în oglindă, cu ceea ce se întâmplă în cazul preoților. Dacă este adevărat că pentru creșterea vocațiilor masculine îi corespunde o diminuare drastică a celor feminine, este adevărat și că pentru călugărițe crește nivelul de formare în comparație cu cel atins de călugări. Motivul se află în lipsa de formatori în dieceze, de exemplu în unele zone din Africa și Asia. În America Latină lucrează foarte bine legionarii lui Cristos. În schimb pentru surori discursul este diferit. Congregațiile tind să le specializeze pe surori. De exemplu, dispare figura surorii portărese și cea a surorii de la bucătărie, dar apar surorile cu diplome, care participă la concursuri publice, devin medici, ba chiar medici primari în spitale. Seara se retrag în conventul lor și duc viață comunitară.

Toate acestea pot fi citite în numerele din Anuarul nostru. Costă șaizeci de euro. Și cine vrea să-l cumpere trebuie să se grăbească. De obicei exemplarele se epuizează în scurt timp. Pentru unii ani nu mai sunt exemplare nici măcar în magazie. Este o satisfacție frumoasă pentru cel care lucrează la el cu atâta pasiune.

(După L'Osservatore Romano, 30 martie 2008)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 8.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat