Prezentarea cărţii "Martor al speranţei"

La Editura "Galaxia Gutenberg" a fost realizată recent cartea Martor al speranţei. Biografia papei Ioan Paul al II-lea, scrisă de George Weigel. Lansarea cărţii la Iaşi a fost organizată de Biblioteca Judeţeană "Gh. Asachi" Iaşi împreună cu Episcopia Romano-Catolică Iaşi şi cu Editura "Galaxia Gutenberg" şi a avut loc sâmbătă, 26 ianuarie 2008, la ora 11.00, la Palatul Culturii Iaşi, Biblioteca Judeţeană "Gh. Asachi", sala "Gh. Pascu".

"Habent sua fata libelli" (au şi cărţile o soartă a lor). Afirmaţia e perfect adevărată fiindcă şi cărţile sunt - ca orice lucrare a lui Dumnezeu - supuse prefacerii. Astfel, unele cărţi sunt ca pământul: poţi pune temelii solide şi poţi construi pe ele, iar ele, deşi esenţiale, rămân într-un fel uitate; altele sunt ca apa - curgerea lor e neîncetată, uneori discretă, alteori năvalnică, dar lasă urme de neşters; altele sunt precum focul: se văd de departe în continuum-ul temporalo-spaţial, aduc lumina şi căldura vieţii (deşi unele, vorba lui Polonius, "aduc mai mult lumină decât căldură/şi-s stinse când crezi că se-mplinesc de-adevărat"); altele sunt ca aerul: prezente mereu şi ignorate mereu, dar esenţiale pentru viaţă, iar altele sunt ca ţesătura necunoscută a infinitului din care este făcut întregul univers.

Dificultatea încadrării cărţii lui George Weigel sub aspectul "prefacerii", adică al sorţii ei, în cele cinci elemente primordiale: pământ-apă-foc-aer-eter - constă în faptul că discuţia asupra cărţii este inevitabil atrasă de lumina universului descris. Comentariul asupra lucrării devine astfel instantaneu încă o floare de recunoştinţă şi iubire adusă Sfântului Părinte. Dar o prezentare de carte este altceva decât un rezumat al conţinutului cărţii.

Mai întâi, câteva cuvinte despre autor: George Weigel, teolog catolic şi unul din cei mai importanţi comentatori actuali ai Bisericii Catolice, s-a născut în Baltimore, în 1951; este preşedintele fondator al Fundaţiei James Madison şi activează în prezent ca senior fellow la Centrul de Etică şi Politici Publice. Este cunoscut ca autor a numeroase cărţi (unele dintre cele mai importante titluri fiind menţionate în prezentarea care deschide cartea). Pentru biografia Sfântului Părinte a avut acces la documentele Vaticanului, la corespondenţa personală şi la discuţii personale cu Sfântul Părinte - ceea ce conferă unicitate absolută acestei cărţi. Ca "profesiune de credinţă", autorul aparţine fără echivoc neoconservatorismului politic-economic (neoconservatorismul este o filozofie politico-economică apărută în Statele Unite ca reacţie de respingere faţă de liberalismul social şi de contra-cultura anilor 1960, având drept reprezentanţi pe preşedinţii Bush), iar neoconservatorismul său transpare clar din modul în care interpretează concepţia politică, economică, socială a Sfântului Părinte. De pe această poziţie, George Weigel afirma, de exemplu, că discuţia despre situaţia economică mondială aşa cum apare în enciclica Laborem Exercens arată faptul că papa se află cam cu un secol în urmă şi nu înţelege economia globală actuală, revoluţia computerelor şi, de asemenea, că reprezintă o eroare teama sa privind pericolul poluării. Dar George Weigel nu menţionează ceea ce Sfântul Părinte numeşte criteriul-cheie pentru evaluarea oricărui sistem economic: recompensa: "O recompensă corectă este modalitatea concretă de verificare a justeţei oricărui sistem economic" (alin. 80). În calitate de apărător al economiei de piaţă şi implicit al individualismului economic, George Weigel trece cu vederea afirmaţia clară din aceeaşi enciclica: "Recompensa trebuie să permită muncitorului şi familiei sale accesul la un standard cu adevărat uman de viaţă în domeniul material, social, cultural şi spiritual". Poate acelaşi fir de neoconservatorism îl face pe George Weigel să-l compare pe Sfântul Părinte, la un moment dat, cu Ronald Reagan sub aspectul respectului pentru adevăr (ar fi câteva lucruri de comentat, de exemplu, despre Guatemala şi Ronald Reagan) şi cu Churchill "ca simbol al umanităţii pentru lupta sa tenace în apărarea libertăţii împotriva tiraniei" (noi, în calitate de Români, şi nu numai noi) am avea ceva de spus în legătură cu Churchill şi împărţirea tiraniei pe mapamond. Din America lucrurile, desigur, se văd altfel... sau nu se văd deloc, fiindcă ambele comparaţii sunt profund jignitoare la adresa Sfântului Părinte. Şi mai ales, sunt surprinzătoare pentru cineva care scrie o carte care se vrea - şi până la un punct este cu adevărat - perfectă în conţinut, echilibrată în interpretare şi omagială în exprimare. Iar inconsecvenţele care apar pe parcursul lecturii sunt atribuite de autor Sfântului Părinte: "Ioan Paul al II-lea a fost perceput adesea în termeni conflictuali, pentru că el însuşi a dat un semnal contradictoriu", afirmaţie după care urmează însă un splendid portret de antiteză a Sfântului Părinte, construit după criteriile timp şi universalitate (pag. 25).

Dar aşa cum menţionează tot autorul, aceasta este o carte "de autoritate" dar nu "autorizată", în sensul că a avut acces la documentele dorite şi la discuţiile solicitate, dar spre surprinderea autorului, nu a fost supus nici unei constrângeri de tip cenzură din partea Sfântului Părinte şi nici din partea altei autorităţi. Ceea ce dorea Sfântul Părinte era "o înţelegere dinăuntru". Referindu-se la alte biografii ale sale, care-l prezentau în special sub rolul său de om de stat, subliniind contribuţia sa la prăbuşirea comunismului, lupta contra totalitarismului de orice fel, dar şi utilitarismului, hedonismului etc., Ioan Paul al II-lea remarca: "Aceştia încearcă să mă înţeleagă din afara mea, dar eu nu pot fi înţeles decât dinăuntru". Ce înseamnă această înţelegere dinăuntru, dacă şi cum a reuşit George Weigel s-o realizeze rămâne să descoperim fiecare.

Cartea apare în traducerea istoricului şi poetului Radu Vasile (pseudonim literar: Radu Mischiu). S-a născut în 1942 la Drăgăşani. Este cunoscut în special ca om politic, membru al PN?, îndeplinind funcţia de prim ministru între 17 aprilie 1998 şi 13 decembrie 1999. S-a confruntat pe parcursul mandatului său cu cea de-a doua mineriadă (februarie 1999). Între 2000-2004 a fost senator al PD. Caracterizarea aceasta succintă, pe care o prezintă enciclopediile, nu menţionează însă un lucru esenţial şi pentru care merită, într-adevăr, să rămână în paginile unei enciclopedii universale: faptul că, în calitate de prim ministru, a avut un rol decisiv în aprobarea şi efectuarea vizitei Sfântului Părinte în România (între 7-9 mai 1999), prima vizită a papei într-o ţară fost comunistă şi majoritar ortodoxă. Şi cum nimic nu e întâmplător, în "nota traducătorului", Radu Vasile, schiţând un portret al Sfântului Părinte, aminteşte de "lumina venită parcă de dincolo de uman izvorând din «minunaţii săi ochi albaştri, ca două lacuri din munţii Tatra, atât de dragi lui...»" etc. E ca şi cum jertfa de sânge a românilor căzuţi la datorie în munţii Tatra se uneşte cu lumina de dincolo de lume, într-o parabolă a adevărului divin despre adevărata victorie: aceea a spiritului.

...Şi un cuvânt despre ceea ce se uită (aproape) întotdeauna (fiindcă aşa suntem noi, uităm lucrurile esenţiale): despre editură. Cartea apare la Editura "Galaxia Gutenberg" (editor: pr. Silviu Hodiş), în condiţii grafice excelente: se remarcă formatul plăcut şi demn fără să fie sever, fontul prietenos, corpul de literă accesibil, calitatea şi gradul de albire a hârtiei de tipar. Coperta - "cartea de vizită a unei cărţi" - este de o frumuseţe şi o puritate impresionantă prin armonia dintre titlu, culoarea aleasă şi imaginea Sfântului Părinte, fontul şi decoraţia pentru copertă fiind folosite, de asemenea, cu talent şi imaginaţie. Calitatea materialului ilustrativ este impecabilă, fără distorsiunile de culoare şi neclarităţile care ar fi fost inerente şi justificabile în cazul unor fotografii-document. Aici avem de altfel bucuria să recunoaştem o persoană alături de Sfântul Părinte - pr. Tadeusz Rostworowski, cel care a făcut posibilă apariţia acestei cărţi în România, precum şi persoana traducătorului, Radu Vasile, aflat în vizită oficială la Sfântul Scaun). O menţiune specială merită calitatea minuţioasei corecturi de text, pentru care mulţumim lui Cristian Soimusan.

Cartea "Martor al Speranţei", de George Weigel este un document inestimabil pentru a înţelege istoria sec. XX. Este cea mai completă biografie, cea mai caldă şi profundă interpretare a celui care, schimbându-se pe sine, a schimbat istoria.

Dacă ar fi să reluăm comparaţia de la început, această carte este o carte-pământ, fiindcă ne ajută să construim; o carte-apă, fiindcă modelează conştiinţe; o carte-foc, fiindcă dăruie ceva din lumina şi căldura celui pe care-l prezintă; o carte-aer, fiindcă păstrează, reconstruieşte şi dăruie mereu imaginea vie a tot ce poate întruchipa mai frumos şi bun spiritul uman - nu pentru lauda deşartă, ci ca să creştem împreună.

Am putea spune că e o "carte-monument", dar niciodată un monument nu are uluitoarea complexitate a vieţii şi cu atât mai mult, un monument nu reprezintă o viaţă. Sau i-am putea spune "o carte de viaţă, pentru viaţă" fiindcă ne caută, ne găseşte, ne cunoaşte şi ne re-cunoaşte ca să ne vorbească de la suflet la suflet.

Sau poate, această carte e doar o floare de nu-mă-uita pe care o răsădim noi în ţesătura necunoscută a universului, aşa cum facem întotdeauna când cerem spiritelor mari să ne fie aproape.

De fapt, lucrările omului au o singură măsură - o singură valoare: aceea a iubirii. Iar aceasta este o carte scrisă cu iubire, tradusă cu iubire, editată întru iubire, având ca subiect iubirea în absolutul său.

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 8.