Oneşti: Întâlnire ecumenică la Surorile lui Isus Răscumpărătorul

Comunitatea Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, Casa "Buna-Vestire" din Oneşti, a găzduit joi, 24 ianuarie 2008, la Oneşti, o întâlnire de rugăciune ecumenică la care au luat parte preoţi, persoane consacrate şi credincioşi catolici şi ortodocşi din Oneşti.

Rugaţi-vă fără încetare cu Maria, Maica reconcilierii.

La Oneşti, în decursul săptămânii de rugăciune ecumenică, ne-am întâlnit cu fraţii noştri ortodocşi pentru a ne ruga şi a împărtăşi momente de har şi comuniune, atât în comunităţile catolice: Casa Ecumenică "Domus Mariae", Conventul Fraţilor Capucini "Fericitul Ieremia", Parohia "Ss. Apostoli Petru şi Paul", cât şi în biserica ortodoxă "Sf. Nicolae".

Joi, 24 ianuarie, unirea în rugăciune a preoţilor, persoanelor consacrate şi a credincioşilor catolici şi ortodocşi din Oneşti, s-a realizat în Comunitatea Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, Casa "Buna-Vestire", care vrea să fie un centru de spiritualitate euharistică, ecumenică şi de primire a persoanelor defavorizate.

Toată celebrarea a fost în aşa fel structurată încât a avut-o în centru pe Sfânta Fecioară Maria, Maica reconcilierii. Ea este şi ocrotitoarea specială a congregaţiei şi inspiratoarea carismei de reconciliere încredinţată fondatoarei Victorine Le Dieu.

Celebrantul principal a fost pr. Ioan Anton, parohul celei mai tinere parohii din Oneşti, "Sf. Tereza a Pruncului Isus", în care surorile îşi desfăşoară misiunea.

Fraţii ortodocşi au înălţat către Maica Domnului câteva icosuri din minunatul acatist al Sfintei Născătoare de Dumnezeu. În semn de recunoştinţă şi preţuire, la sfârşit, au oferit comunităţii surorilor un Acatister, carte ce cuprinde toate acatistele în cinstea Maicii Domnului.

Participarea a fost numeroasă şi toţi împreună, preoţi, fraţi şi surori, credincioşi, ne-am simţit ca într-o familie împreună cu Mama noastră, Maria şi cu Tatăl nostru, Dumnezeu.

La predică, pr. Cristian Burcă a spus: "Aşa cum Sfânta Fecioară - cum am auzit în evanghelie - suferea pentru Fiul ei, la fel suferă şi pentru noi astăzi, când ne vede că nu suntem uniţi, că nu ne iubim cu adevărat, că nu legăm o prietenie sinceră, autentică. Am văzut că ea a stat alături de Fiul ei până în ultima clipă, până la punctul culminant al pătimirii Fiului său. La fel, şi cu siguranţă, ea însoţeşte Biserica până la sfârşitul lumii şi mijloceşte pentru noi ca să ne unim, împlinind porunca Mântuitorului".

Apoi părintele Cristian a continuat: "...Iată ce frumos ne-am adunat aici, ca într-o familie, aşa cum se adună familia, în mod special seara, când tatăl şi mama vin acasă de la serviciu, când copiii vin de la şcoală sau din alte părţi şi se adună la masă.

Noi, desigur, printr-o asemănare putem spune la fel. Ne-am adunat ca într-o familie: Dumnezeu Tatăl, Creatorul nostru, Preasfânta Treime este în mijloc, este în centru, este deasupra noastră, în această capelă. Mama, într-adevăr, este şi ea alături şi ne însoţeşte cu rugăciunea ei. Ştim că Sfânta Fecioară este cea care vrea ca, pe noi toţi, fiii ei, să ne conducă la Isus. Şi stăm la discuţii în familie. Copiii mai întâi ascultă de părinţi. La fel şi noi acum, ca şi copii ai lui Dumnezeu, îl ascultăm pe Dumnezeu, pe Părintele nostru. Care este voinţa sa mai ales acum în această săptămână de rugăciune? Desigur distingem toţi, ne dăm seama toţi de această voinţă: "Ca toţi să fie una!...".

În marea familie a lui Dumnezeu, Biserica, principiul rămâne acelaşi: teologi şi învăţători de diverse confesiuni religioase, catolici, ortodocşi, ba chiar şi protestanţi, au ajuns la concluzia că unitatea sfintei Biserici se va realiza prin intermediul Maicii noastre sfinte, Maria, invocată şi ca Maica reconcilierii.

Octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor este o prefigurare, dar şi o anticipare în fapt, a acestei unităţi spre care tindem şi pe care sperăm să o vedem înfăptuită cât mai curând.

Cu deosebit interes am urmărit în acest timp numeroasele iniţiative de rugăciune, dialog şi fraternitate între creştini, pretutindeni unde Biserica există, dar e lipsită de comuniunea deplină, comuniune ce aşteptăm să se înfăptuiască ca dar al lui Dumnezeu.

Pentru aceasta este necesară rugăciunea neîntreruptă, aşa cum sfântul apostol Paul ne îndeamnă, conform temei alese în acest an: "Rugaţi-vă fără încetare".

Am constatat prin trăire că diferenţele nu sunt un motiv de neîncredere şi suspiciune, ci sunt o bogăţie. Ne-am alternat atât de frumos în rugăciune prin imnuri şi reflecţii sfinte, aşa încât diversitatea a devenit complementaritate înălţătoare.

Cu sentimentele unor membri ale aceeaşi familie am rostit rugăciunea "Tatăl nostru" într-un lanţ de iubire şi fraternitate şi, tot ca fraţi, ne-am oferit sărutul păcii.

Şi ne-am întărit în speranţa că unitatea în diversitate este posibilă, că împreună suntem mai bogaţi în spiritualitate, că "unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte", aşa cum am cântat apoi în cadrul agapei frăţeşti.

Să dea Domnul ca săptămânile de rugăciune pentru unitate să se înmulţească pe parcursul anului şi, în diverse ocazii, să fim împreună pentru a ne ruga şi a lucra cu mai mult entuziasm ca o singură familie unită.

Maica Sfântă, reconciliatoarea, să ne obţină cât mai curând darul iertării şi al unirii depline în credinţă în jurul sfântului altar. Pentru aceasta să nu ezităm a ne ruga fără încetare.

"Pentru a ispăşi:
trăieşte la picioarele Mariei
cu ochii fixaţi asupra mâinilor sale.
Când voi avea nevoie
de lumină şi putere
mă voi înălţa cu încredere
până la inima sa,
scăparea celor sărmani,
cale sigură
spre a ajunge la inima lui Cristos".
(Victorine Le Dieu)

Surorile lui Isus Răscumpărătorul Oneşti

lecturi: 14.