Bilanţ şi perspective într-o analiză a Mons. Eleuterio F. Fortino, subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

În ultimul an, relaţiile dintre Biserica Catolică şi Bisericile ortodoxe au avut o desfăşurare pozitivă atât în relaţiile fraterne, cât şi în dialogul teologic, deşi există aspecte problematice în ambele domenii. Evenimentul cel mai semnificativ a fost constituit de a X-a sesiune plenară a Comisiei Mixte Internaţionale care a avut loc la Ravenna între 8-15 octombrie 2007 şi care a aprobat al cincilea document comun considerat ca un "progres semnificativ" şi "o bază solidă" pentru continuarea dialogului.

Relaţii fraterne

Schimbul de delegaţii între Roma şi Constantinopol pentru sărbătorile patronale reciproce a fost ocazia fericită pentru a exprima o apreciere comună a relaţiilor în curs şi pentru a reafirma angajamentul luat şi exprimat anul precedent în Declaraţia Comună care încheiase vizita lui Benedict al XVI-lea la patriarhia ecumenică (30 noiembrie 2006). În ea se afirma că se împărtăşesc aceleaşi sentimente şi aceleaşi dispoziţii de fraternitate, de colaborare şi de căutare a comuniunii depline.

În mesajul în limba engleză, pe care papa l-a trimis lui Bartolomeu I pentru sărbătoarea sfântului Andrei, se citea: "Prezenţa delegatului meu la Fanar în acest an, ca şi vizita la Roma a unei delegaţii a Patriarhiei Constantinopolului cu ocazia sărbătorii sfinţilor Petru şi Paul, sunt toate semne autentice ale angajamentului asumat de Bisericile noastre de a aprofunda tot mai mult comuniunea existentă, întărind-o cu relaţii personale de prietenie, cu rugăciune şi cu dialogul carităţii şi al adevărului".

La rândul său, patriarhul Bartolomeu I, în cuvintele sale în limba greacă adresate delegaţiei catolice prezente la biserica "Sfântul Gheorghe la Fanar", după ce a vorbit despre sărbătoare, amintea de vizita lui care a avut loc la Napoli şi la Amalfi la 22 octombrie şi darul, primit pentru Biserica din Constantinopol, a unei părţi din relicvele sfântului Andrei care erau la Amalfi.

"Suntem deosebit de emoţionaţi - afirma el - pentru că anul acesta avem marea binecuvântare şi ocazie de bucurie spirituală comemorându-l pe patronul Bisericii din Constantinopol, gloriosul apostol Andrei, protoclitul, în faţa relicvelor sale, pe care iubirea Sanctităţii sale Benedict al XVI-lea a permis, cu generozitate şi din toată inima, ca să ne fie dăruite, în timpul vizitei noastre la Napoli, în Italia, şi ca de la Amalfi să se întoarcă în sediul patriarhiei, pentru ca să rămână acolo spre sfinţirea credincioşilor şi semn de comuniune cu apostolul pe care-l sărbătorim astăzi, dar şi ca semn de unitate fraternă cu creştinii din toată lumea ecumenică. Păstrăm în amintire, imprimată puternic, întâlnirea amintită mai sus, la Napoli, a umilei noastre persoane cu Sanctitatea sa, ca şi conversaţia edificatoare şi fraternă pe care am avut-o acolo. Întâlnirea aceea a contribuit şi mai mult la întărirea unui climat de prietenie şi colaborare între cele două Biserici şi a strâns şi mai puternic raporturile noastre. Credem mereu că trăirea paşnică în comun şi în spirit de unitate şi de armonie între creştini trebuie să constituie pentru noi toţi o grijă fundamentală".

Cu ocazia vizitei sale la Napoli, universitatea locală de studii "L'Orientale" i-a conferit patriarhului Bartolomeu un doctorat honoris causa, exprimând stimă profundă pentru contribuţia sa culturală şi spirituală.

În timpul anului a existat un contact amplu şi diversificat între Biserica Catolică şi diferite Biserici ortodoxe, nu numai din Roma, prin intermediul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi alte dicasterii, ci şi a fiecărei dieceze catolice cu Biserici locale ortodoxe.

În România, după moartea patriarhului Teoctist, care promovase bunele relaţii cu Roma - de două ori a fost în vizită la Roma şi la rândul său l-a primit la Bucureşti pe Ioan Paul al II-lea pentru prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă - i-a urmat patriarhul Daniel, mitropolit de Iaşi. Pentru începutul slujirii sale patriarhale (30 septembrie) a fost prezentă o delegaţie condusă de card. Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

În România, între 5-9 septembrie, a avut loc A treia Adunare Ecumenică Europeană, eveniment care exprima un context ecumenic amplu cu participarea catolicilor, ortodocşilor, protestanţilor. În această adunare, Biserica Catolică a fost semnificativ de prezentă şi colaboratoare. În această linie de manifestări mai ample, trebuie amintită întâlnirea "Oameni şi Religii" pentru pace, care s-a desfăşurat la Napoli, între 21-23 octombrie, cu participarea Bisericilor creştine şi a reprezentanţilor din alte religii. Au participat însuşi Benedict al XVI-lea, patriarhul ecumenic Bartolomeu I, mitropolitul Kiril, preşedinte al Departamentului pentru Relaţiile Externe al Patriarhiei de Moscova, şi alţi reprezentanţi din Bisericile ortodoxe şi din Bisericile antice orientale. Apoi, la 7 decembrie 2007, papa a primit în audienţă privată la Roma pe mitropolitul Kiril.

O întâlnire deosebită între catolici şi ortodocşi a fost la Fundaţia culturală din Tinos (Grecia), unde a avut loc al X-lea simpozion intercreştin, între două instituţii academice, Institutul Franciscan de Spiritualitate din Universitatea Pontificală Antonianum din Roma şi Departamentul de Teologie al Facultăţii Teologice din Universitatea "Aristotel" din Tesalonic. La al XVI-lea centenar al morţii (407-2007), simpozionul a avut ca temă: "Sfântul Ioan Gură de Aur, punte între Orient şi Occident".

Mai trebuie menţionată călătoria pe care patriarhul de Moscova, Alexei al II-lea, a efectuat-o la Strasbourg şi la Paris, unde a vizitat autorităţile Bisericii Catolice şi a celebrat un molegen în catedrala Notre-Dame, unde a venerat relicva coroanei de spini a lui Isus Cristos.

Aceste contacte între responsabilii bisericeşti, în afară de faptul că întăreşte legăturile de cunoaştere şi de fraternitate, orientează credincioşii din diferitele Biserici spre sentimente de solidaritate creştină.

În această perspectivă, o slujire deosebită este oferită în mod obişnuit de Comitetul Catolic de Colaborare Culturală din Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor care oferă anual studenţilor ortodocşi 60 de burse de studiu pentru specializări postuniversitare la Roma, la Paris, la Strasbourg şi în alte centre universitare. În afară de aceasta, oferă colaborare activă facultăţilor teologice, institutelor ecumenice şi iniţiativelor culturale, publicaţiilor cu traducerea unor importante texte la Moscova, Minsk şi Kiev.

Dialogul teologic

Anul trecut, dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei, adică cu participarea tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe într-o singură comisie, a făcut un nou pas înainte pe drumul spre unitate. Aşa cum s-a amintit deja, la a X-a sesiune plenară a fost aprobat un document important despre "Comuniunea eclezială, conciliaritatea şi autoritatea".

Benedict al XVI-lea a amintit de acest eveniment, deschis spre viitor, în mesajul trimis patriarhului ecumenic pentru sărbătoarea sfântului Andrei, la 30 noiembrie 2007: "Anul acesta - scrie el - îi mulţumim Domnului îndeosebi pentru întâlnirea Comisiei Mixte Internaţionale, care a avut loc la Ravenna, un oraş a cărui monumente vorbesc în manieră elocventă despre patrimoniul bizantin antic, transmis nouă de Biserica nedespărţită din primul mileniu. Fie ca splendoarea acelor mozaicuri să inspire pe toţi membri comisiei să continue misiunea lor importantă cu determinare reînnoită, în fidelitate faţă de evanghelie şi faţă de tradiţie, mereu atenţi la sugestiile Duhului Sfânt în Biserica de astăzi". Oraşul Ravenna şi monumentele sale aminteau de timpul în care Orientul şi Occidentul trăiau în comuniune deplină şi păreau să constituie auspiciul restabilirii comuniunii depline.

Documentul aprobat la Ravenna vine de departe. Este o dezvoltare naturală a celor patru documente precedente care au tratat tema communio-koinonia. Din ele reieşea viziunea unităţii Bisericii ca şi comuniune de credinţă, de viaţă sacramentală şi de slujire. În noua fază a dialogului, Comisia Mixtă Internaţională şi-a propus să tragă "Consecinţele ecleziologice şi canonice ale structurii sacramentale a Bisericii", perspectivă concordată în prima fază. Şi a voit să studieze cum se împart cele două dimensiuni ale "conciliarităţii şi autorităţii". Aceste două dimensiuni în viaţa Bisericii sunt reciproc interdependente şi legate între ele pentru a garanta unitatea şi exercitarea armonioasă a vieţii Bisericii. Chestiunea ridicată de Comisia Mixtă Internaţională se poate rezuma în două întrebări: În ce mod elementele instituţionale ale Bisericii exprimă în mod vizibil comuniunea-koinonia şi sunt în slujba misterului ei? În ce mod structurile canonice ale Bisericilor exprima viaţa lor sacramentală? La aceste întrebări, comisia intenţiona, desigur, să dea un răspuns comun, indicând în acelaşi timp aspectele nerezolvate care cer ulterioare discuţii. Membrii comisiei au lucrat pe această structură: "Am deosebit - afirmă ei - trei nivele ale instituţiilor ecleziale: cel al Bisericii locale, în jurul episcopului său, nivelul unei regiuni care cuprinde un anumit număr de Biserici locale, şi nivelul întregului teritoriu locuit (oikumene) care cuprinde toate Bisericile locale" (Ravenna, nr. 17). În aceste trei nivele, în manieră analogică, sunt realizate dimensiunile colegialităţii şi autorităţii. În cele trei nivele se indică prezenţa unui protos, un primus, care desfăşoară un rol deosebit în cadrul comuniunii.

În raporturile dintre catolici şi ortodocşi, chestiunea majoră în acest domeniu este rolul episcopului de Roma la nivel universal. În acest punct, aportul documentului este mai relevant. Pornind de la analiza situaţiei ecleziale din primul mileniu, documentul a ajuns la această afirmaţie: "Ambele părţi sunt de acord cu privire la faptul că Roma, ca Biserică ce «prezidează în caritate», conform expresiei sfântului Ignaţiu din Antiohia (Către Romani, Prolog), ocupa primul loc în taxis, şi că de aceea episcopul de Roma este protos între patriarhi". Totuşi, este scos în evidenţă imediat că "ei nu sunt de acord cu privire la interpretarea mărturiilor istorice în ceea ce priveşte prerogativele episcopului de Roma ca protos, chestiune înţeleasă în moduri diferite deja în primul mileniu" (Ravenna, nr. 41). Vorbind despre conciliile ecumenice, documentul face două afirmaţii importante: ele au exercitat conciliaritatea la nivel universal, în ele este implicat un rol activ al episcopului de Roma ca protos între episcopi (Ravenna, nr. 42). Astfel, reiese că primatul la toate nivelele "este o practică puternic întemeiată în tradiţia canonică a Bisericii" (Ravenna, nr. 43,1). Pentru nivelul universal, documentul precizează: "În timp ce faptul primatului la nivel universal este acceptat de Orient şi de Occident, există diferenţe în înţelegerea fie a modului după care el ar trebui să fie exercitat, fie a fundamentelor sale scripturistice şi teologice".

Enciclica Ut unum sint (1995) a oferit tocmai pentru această problemă o inedită propunere de dialog. Ioan Paul al II-lea a declarat că a ascultat cererea care i se adresa de "a găsi o formă de exercitare a primatului care, deşi fără a renunţa în nici un fel la esenţialul misiunii sale, să se deschidă spre o nouă situaţie". El adăuga sub formă de invocaţie: "Duhul Sfânt să ne dea lumina şi să-i lumineze pe toţi păstorii şi teologii din Bisericile noastre, pentru ca să putem căuta, desigur împreună, formele în care acest ministeriu să poată realiza o slujire de iubire recunoscută de unii şi de alţii" (Ut unum sint, 95).

Membrii Comisiei Mixte Internaţionale, deşi conştienţi că au concordat la Ravenna afirmaţii semnificative, declară cu realism: "Rămâne de studiat în mod mai aprofundat chestiunea rolului episcopului de Roma în comuniunea tuturor Bisericilor" (Ravenna, nr. 45).

În concluzie, membrii Comisiei Mixte Internaţionale exprimă consideraţia lor cu privire la rezultatul obţinut declarându-se "convinşi" că declaraţia comună "reprezintă un semnificativ progres în dialogul nostru şi că ea dă o bază solidă pentru discuţia viitoare despre chestiunea primatului în Biserică la nivel universal" (Ravenna, nr. 46).

La încheierea lucrărilor sesiunii din Ravenna, exista o mare şi întemeiată satisfacţie, dar şi un văl de întristare. Datorită unei divergenţe între Moscova şi patriarhia ecumenică - referitoare la Biserica din Estonia declarată autonomă de Constantinopol, dar nerecunoscută astfel de Patriarhia de Moscova - reprezentanţii Patriarhiei de Moscova, contestând prezenţa la sesiune a delegaţilor estonieni invitaţi de Constantinopol, au părăsit reuniunea încă din prima zi.

Benedict al XVI-lea în mesajul trimis patriarhului ecumenic pentru sărbătoarea sfântului Andrei, pentru soluţionarea acestei situaţii problematice a exprimat un auspiciu. "Întâlnirea de la Ravenna nu a fost lipsită de dificultăţi - a scris el - dar eu mă rog intens ca acestea să poată fi clarificate şi rezolvate curând, în aşa fel ca să existe o participare deplină la a XI-a Sesiune Plenară şi la următoarele iniţiative menite să continue dialogul teologic în caritate şi în înţelegere reciprocă. Angajarea noastră de a recompune unitatea este de fapt conformă cu voinţa lui Cristos Domnul nostru. În primii ani din acest al treilea mileniu, eforturile noastre sunt deosebit de urgente în faţa numeroaselor provocări care se prezintă tuturor creştinilor şi care cer din partea noastră un răspuns comun şi convins".

Domenii de cercetare

Documentul de la Ravenna lasă deschis dialogul şi găseşte, aşa cum s-a amintit, diferite domenii de cercetare. Pentru următoarea sesiune, în anul 2009, a fost decisă tema: "Rolul episcopului de Roma în comuniunea Bisericii în primul mileniu". Comisia mixtă va fi găzduită de Biserica Ortodoxă. La pregătire vor lucra, în prima parte a anului 2008, cele două subcomisii şi, apoi în toamnă (27 septembrie-4 octombrie 2008) Comitetul Mixt de Coordonare se va întâlni la Creta pentru a pregăti, pe baza lucrărilor subcomisiilor, un proiect organic care să fie supus sesiunii plenare care va avea loc în toamna anului 2009. Sunt prevăzute alte sesiuni cu privire la rolul episcopului de Roma în al doilea mileniu şi în zilele noastre.

(L'Osservatore Romano, 18 ianuarie 2008)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 10.