Cardinalul Maradiaga: Speranţa ne învaţă să nu uităm ţinta

Preşedintele Caritas-ului comentează noua enciclică a lui Benedict al XVI-lea.

"Mi se pare un cadou preţios, mai ales acum când începe Adventul. Pentru că speranţa este virtutea creştină care ne învaţă că nu trebuie să uităm ţinta", a afirmat cardinalul din Honduras, Óscar Rodríguez Maradiaga, preşedinte al Caritas Internationalis, într-un interviu acordat agenţiei Zenit, despre noua enciclică a lui Benedict al XVI-lea.

Rodríguez Maradiaga a venit la Madrid pentru a rosti intervenţia de încheiere a simpozionului internaţional de doctrină socială a Bisericii, în cel de-al 40-lea aniversar al Enciclicei "Populorum progessio", convocat de Comisia pentru Pastoraţia Socială a Conferinţei Episcopale Spaniole. Ziua anterioară s-a încheiat, la Madrid, al 60-lea aniversar al instituţiei Caritas în Spania.

Cardinalul din Honduras şi arhiepiscop de Tegucigalpta, a intervenit la simpozion cu un discurs plin de conţinuturi şi propuneri despre tema "Educaţia pentru o dezvoltare integrală: mecanisme şi propuneri".

În acest interviu dat agenţiei Zenit, cardinalul face o evaluare a punerii în practică a Conciliului Vatican II şi a Enciclicei "Populorum progressio", despre formarea în materie de doctrină socială în seminarii, şi comentează noua enciclică a lui Benedict al XVI-lea "Spe slavi".

Există unii care spun că Vatican II a rămas în sertar şi unii care consideră că ar fi necesar un Conciliul Vatican III...

Card. Rodríguez Maradiaga: Problema principală este că al II-lea Conciliu din Vatican nu este cunoscut şi că aceste evenimente aşa de importante în viaţa Bisericii sunt un document, dar sunt şi un spirit, şi spiritul este cel care dă viaţă şi care treptat trebuie să mişte persoanele. Mă explic mai bine. Atunci când au fost publicate documentele Conciliului Vatican II a existat o mare fervoare de a le studia sau a le citi. Eu eram student la teologie şi îmi amintesc că devoram tot ceea ce se referea la conciliu. Generaţia care a urmat avea în Conciliul Vatican II un punct de referinţă, dar cu trecerea deceniilor părea că acest conciliu se îndepărta tot mai mult, aşa încât apoi nu a mai fost citit şi studiat.

Eu continui să predau teologie morală în seminarul meu şi prima întrebare pe care o adresez studenţilor, la prima oră de curs, este dacă au citit tot Conciliul Vatican II. Sunt foarte puţini. Dacă acest lucru se întâmplă la studenţii de la teologie, ne putem imagina cum e cu laicii.

Deci, în mod logic, este nevoie de un efort pedagogic - aşa cum spune evanghelia - pentru a scoate din cutii lucruri vechi şi lucruri noi. Şi astfel a începe un dialog în acest echilibru dificil care este dialogul dintre tradiţie şi noutate, fără a tinde spre cele două extreme, ci căutând acel echilibru îmbogăţit de cei doi vectori. Cred că este necesar să trecem pe aici.

Un Conciliu al III-lea din Vatican? Va veni, dar după ce va fi aplicat al doilea, şi încă mai lipseşte mult.

Celebrăm 40 de ani de la Populorum progressio şi 20 de ani de la Sollicitudo rei socialis. Acelaşi lucru se întâmplă cu aceste enciclice: conţin mari intuiţii care, dacă ar fi puse în practică, ar fi foarte exigente. Nu consideraţi că Biserica se cam limitează la vorbe?

Card. Rodríguez Maradiaga: Poate că da, dar să ne amintim că limitarea la vorbe nu este vina papilor, care au scris enciclice aşa de preţioase, ci este vina noastră că nu le reţinem suficient.

Acum asistăm la o accelerare a istoriei încât trăim aproape numai la îndemâna noutăţii. Deci riscăm să uităm sau să lăsăm pe planul al doilea importanţa acestor enciclice. Aceasta este misiunea studiului despre doctrina socială a Bisericii şi pentru acest motiv deja de mult timp - dacă nu-mi amintesc greşit, de peste 20 de ani - Congregaţia pentru Educaţia Catolică a dat o instrucţiune cerând ca în toate seminariile să se studieze doctrina socială a Bisericii.

Eu care am străbătut întregul continent latino-american îmi dau seama că în multe seminarii nu este studiată. În unele se studiază, dar în mod foarte superficial. Şi dacă privim la şcolile pentru laici?...

Slavă Domnului, Consiliul Pontifical a Dreptăţii şi Păcii, răspunzând la o cerere a papei Ioan Paul al II-lea, care la rândul său răspundea cererii Sinodului pentru America, a reuşit să realizeze acest proiect frumos al Compendiului doctrinei sociale a Bisericii. Acum ne revine nouă să-l răspândim şi să-l studiem. Şi, cu el, să reuşim să-l aplicăm.

S-a spus în acest simpozion că tocmai în formare ar putea exista pericolul de a insista mult asupra aspectului pastoral şi mai puţin asupra celui practic. Ce credeţi?

Card. Rodríguez Maradiaga: Mi se pare că de fiecare dată când se rupe echilibrul există ceva care nu merge. Şi, prin urmare, Domnul vrea să ducem înainte nu lucrul acesta sau acela, ci acest ansamblul la celălalt. Într-un echilibru care e ceea ce asigură că putem înainta răspunzând la provocările timpurilor.

Cel care tinde să exagereze unul din aspectele triplei slujiri a Domnului Isus riscă să fie aşa cum nimănui nu-i place să fie considerat: dezechilibrat.

Este mult mai bine a merge în echilibru, care - aşa cum am spus - nu este mereu uşor, ci care e ceea ce în realitate îi permite istoriei să înainteze.

Ne puteţi spune un cuvânt despre Enciclica "Spe salvi" a lui Benedict al XVI-lea?

Card. Rodríguez Maradiaga: Mi se pare un cadou preţios, mai ales acum când începe Adventul. Pentru că speranţa este virtutea creştină care ne învaţă că nu trebuie să uităm ţinta.

Astăzi m-au întristat puţin comentariile câtorva mijloace de comunicare socială. Pentru că într-adevăr se vrea să se facă senzaţie cu păreri bazate pe poziţiile preconcepute ale unei ideologii.

Ceea ce este important e să bem din acel izvor cu sinceritate şi deschidere pentru a primi mesajul. Şi cel care se apropie în felul acesta, va găsi cu adevărat o comoară.

Eu îi mulţumesc profund papei Benedict al XVI-lea care are acest dar aşa de special de a şti să ne spună lucruri profunde cu un limbaj pedagogic.

Şi apoi dialogul profund pe care îl are cu lumea culturii. El reuşeşte să dialogheze în mod foarte clar cu oricine pentru că este un adevărat profesor, un învăţător.

Cred că din acest punct de vedere Biserica noastră va avea, anul viitor, care este anul sfântului Paul, un instrument preţios cu care să poată merge înainte. În afară de aceasta aş vrea să lansez un apel tuturor celor botezaţi să nu se limiteze să cunoască acest document prin ştirile dintr-un ziar, ci să-l citească şi să-l mediteze şi să se roage cu el.

Acest element încă lipseşte în viaţa spirituală. Documentele Bisericii nu sunt numai pentru creier, sunt şi pentru inimă şi sunt pentru suflet. Rugăciunea unită cu magisteriul Bisericii devine o bogăţie enormă.

Nieves San Martín

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.