Traian: S-au încheiat cursurile de formare pentru preoţi

La Casa de reculegere din Traian în trei serii: (13-15 noiembrie, 20-22 noiembrie şi 27-29 noiembrie) au avut loc cursuri de formare pentru preoţi inspirate din învăţătura papei Benedict al XVI-lea. Joi, 29 noiembrie, s-a încheiat a treia serie. Pr. Eugen Budău notat concluziile sale de la cursuri în versuri.

Reciclare 2007

Mică recapitulare
La a noastră reciclare:
Preoţii cu doctorat
Trei zile ne-au reciclat.
Ni s-a spus în prima parte:
"Dumnezeu e caritate",
Cum papa a afirmat
În enciclica ce-a dat.
Se cunoaşte a lui fire,
Dumnezeu este iubire.
E valabil doar aşa,
Nu schimbată ordinea.
Papa face constatare
Că-n această lume mare,
Iubirea e terfelită,
De-al ei sens foarte golită.
Morala s-a degradat
Fiindcă omul nu-i bazat
Pe valorile creştine
Ci pe erosul din sine,
Văzut ca o căutare
De plăceri şi săturare.
Iubirea adevărată
Altfel ne-a fost revelată.
Ea-i pe chipul lui Cristos,
Strălucind prea luminos.
Când vorbeşte de iubire,
Papa face referire
La un cânt din poezie
Din Divina comedie.
Când ajunge-n paradis
Dante şi cu Beatris
Dumnezeu nu e văzut
De poetul cunoscut.
Însă tânăra-l priveşte,
De lumină străluceşte.
Dante dă de înţeles
Că el a avut acces
La lumina cea mai mare
Doar printr-o mijlocitoare.
Noi, privindu-l pe Isus,
Accedem destul de sus,
La iubirea necreată,
Veşnică şi revelată.
Filozofii din vechime,
Meditând cu profunzime,
De iubire s-au legat
Şi treptat au explicat:
Erosul e tensiune,
O stare de goliciune
Ce aşteaptă completare,
Doar prin altul săturare.
Termenul "philia" spune
De altă dimensiune:
Iubirea de prietenie
Ce aduce bucurie.
"Agape" e dăruire,
Sacrificiu şi slujire.
Termenii sunt preluaţi,
De Scriptură integraţi.
Osea şi Ezechiel,
De eros vorbesc niţel.
"Agape" apare-ndată:
Iubirea purificată.
Iubirea-i comuniune,
După cum papa ne spune.
Ceva eros tot rămâne
Chiar dacă-i comuniune.
Dumnezeu n-a anulat
Ce în noi el a creat.
Dorinţa de completare
Rămâne în fiecare.
Am parcurs apoi atent
"Caritas" ca sacrament,
Taina care-i celebrată,
În Biserică lăsată.
De la sfânta liturghie
Caritatea ne îmbie
Să trecem la acţiune,
Nu doar stând la rugăciune.
Socialul e o sferă
Unde creşte noua eră
De creştini cu dăruire
Cum Isus a dat pornire.
Numai o minoritate
Are bunurile toate.
Mase mari stau şi aşteaptă
O lume un pic mai dreaptă.
Ţări bogate, trebuie spus,
Sunt departe de Isus.
Şi mai mult, e o ruşine
Că acestea-s ţări creştine.
Peste lume trece val
Un păcat zis social.
Cei puternici nu slujesc.
Pe săraci îi nimicesc.
Strigătul din Roma vine
Şi ne-arată ce nu-i bine.
Nu-i bine pe drum să treci
Fără ca să te apleci
Spre omul căzut, lovit,
Ce aşteapt-a fi-ngrijit.
Dacă ai sau nu un ban,
Fii bunul samaritean !
Gestul tău de caritate
Fie primul dintre toate !
Caritatea pastorală
Nu rămână doar în şcoală !
Nu iubim în mod abstract
Ci în practică, în act.
Cu "Isus din Nazaret"
Completăm acest subiect.
E o carte, mult visată,
De papa elaborată.
Scrierea s-a derulat
După ce s-a constatat
Că figura lui Isus
E cam ştearsă în Apus.
Bultman ne propuse doi :
Un Isus crezut de noi
Şi un altul consemnat,
În istorie plasat.
Sunt distincţii ce-au stârnit
Cercetări de lămurit.
Trebuie însă acceptat :
Dumnezeu s-a întrupat,
Şi Isus e Dumnezeu,
Altfel drumul este greu,
Nu s-ajunge la liman.
Cercetarea e în van.
"Sitz im Leben-ul" propus
Ne conduce spre Isus.
Texte scrise într-un stil,
Ne arată un profil.
Texte vechi sunt reluate,
Altfel sunt interpretate.
Biblia e o comoară
În lectură unitară.
Nu-i simplă literatură.
E o întreagă ţesătură
Ce descoperă treptat
Pe cel ce s-a revelat.
Sunt patru cristologii,
Preluări, analogii,
Forme zise literare
Într-o nouă formulare.
Cineva ne spune-n plus
Despre Tora lui Isus.
Noisner, un rabin vestit,
Pe Isus l-a învinuit
Că prezintă propriul eu
Când spune de Dumnezeu,
Că sabatul sabotează,
Familia desfiinţează.
Felul său l-a speriat
Şi în cărţi l-a atacat.
Idei multe sunt ocean
În simboluri la Ioan:
Apă vie, apă rece,
Stătătoare sau când trece,
Leagăn pentru viaţa toată,
O putere admirată,
O putere de temut
Pe valul necunoscut.
Ca simbol pentru popor
E figura de păstor,
Foarte bine conturată
În texte de altădată.
Revenind la timp prezent,
Ţinem cont de sacrament,
De pâinea cea consacrată,
Cum ea este celebrată.
De la crez pân' la trăire
Se cere mereu iubire.
Pâinea ne transfigurează
Când frumos se celebrează.
Cântul cel gregorian
Cel puţin o dată-n an
Trebuie pus în valoare
În a noastră celebrare.
Dincolo de celebrări
Ni se cer participări
La viaţa caritativă
Într-o nouă perspectivă.
Se cere organizare
Într-o nouă structurare.
O privire în trecut
Ne ajută foarte mult :
Cum trăia în caritate
Cea dintâi comunitate,
Cum făcea şi împăratul
Iulian, zis apostatul.
În final de reciclare,
Iată şi exorcizare.
Se vorbeşte şi de cel
Care-a fost mereu rebel.
La pupitrul înălţat,
Iarăşi ni s-a confirmat
Că Satana are ură
Pe oameni, fără măsură,
Pe obiecte şi pe locuri
Unde-şi face a sale jocuri.
Intervine cu obsesii,
Cu tot felul de sugestii.
Este greu de explicat
Cine este obsedat,
Cine este infestat
Sau doar numai atacat.
Trebuie colaborare
Cu cei care au formare
Şi pot ca să desluşească
Lucrarea diavolească.
Sunt lucruri paranormale,
Dincolo de naturale,
Sau aversiune clară
Înăuntru şi-n afară
Faţă de tot ce e sfânt
Sus în cer şi pe pământ.
Exorcismele majore
Precum şi cele minore,
Înţelese, explicate,
Sunt frecvent recomandate.
Dar reclamă să n-apară
Fiindcă nu e necesară.

Pr. Eugen Budău

lecturi: 8.