Raportul dintre Dumnezeu şi Cezar

Volumul "God and Caesar: Selecter Essays on Religion, Politics and Society", editat de către Connor Court Publishing şi Catholic University of America Press, are 10 texte scrise de card. George Pell, arhiepiscop de Sydney. despre rolul religiei în viaţa modernă.

Cum să conciliem principiile morale cu exigenţele politice şi sociale ale unei societăţi secularizate: este una din problemele de fond ale timpului nostru. Câteva reflecţii valide în acest sens sunt conţinute în această carte publicată recent în Australia.

În introducere, card. Pell avertizează că obiectul principal al reflecţiilor sale este de natură religioasă. De aceea, aprofundările filozofice trebuie să fie considerate în optica de a da o contribuţie la dialogul cu societatea şi nu de a înlocui exigenţa de a răspunde la chemarea lui Cristos la convertire.

Raportul dintre lege şi morală este tema primului text, în care cardinalul confirmă că legea trebuie să fie aplicabilă tuturor, oricare ar fi convingerile personale, dar el consideră discutabilă ideea că legea şi morala trebuie să fie mereu despărţite.

De fapt, morala care în general se încearcă să se excludă este aproape mereu morala creştină. Totuşi, această tentativă este întemeiată pe premise greşite, susţine cardinalul. Înainte de toate, orice lege conţine în mod implicit o viziune morală a societăţii. O lege care legalizează avortul sau eutanasia, mai ales dacă le consideră într-un fel un drept, se întemeiază clar pe o argumentare care este de natură morală.

În afară de aceasta, multe principii creştine sunt bazate pe argumente care derivă din raţiune, cum ar fi conceptul de demnitate a persoanei umane, şi deci sunt mai universale decât preceptele luate dintr-o viziune religioasă particulară.

"A apăra viaţa pe baza inviolabilităţii demnităţii persoanei umane, sau a impune o viziune personală pentru restul comunităţii, este acelaşi lucru?", se întreabă autorul.

Decizii arbitrare

Referindu-se la papa Ioan Paul al II-lea, card. Pell observă că democraţiile apără cu greu drepturile şi riscă să se afle într-o situaţie în care chestiunile fundamentale sunt tratate în mod arbitrar. Atunci când libertatea este preamărită ca o valoare absolută lipsită de orice limită, degenerează în relativism. La rândul său, acest lucru transformă legea din element de ocrotire în forţă de distrugere a vieţii şi a societăţii.

"Conceptul de libertate este înţeles astăzi în mod obişnuit ca lipsă de limite la ceea ce se poate face: orice vrei, orice-ţi place, poţi face", spune cardinalul într-una din reflecţii.

Democraţia ne cere, cu adevărat, să trăim acceptând o situaţie în care există milioane de avorturi, o industrie crescândă a pornografiei, nivelurile înalte de divorţ şi de despărţire matrimonială, o legalizare a eutanasiei şi folosirea embrionilor pentru cercetare?, se întreabă cardinalul.

Provocarea pentru creştini - notează el - este de a explica, în termeni umani şi nu religioşi, "pentru că respectarea ecologiei morale este necesară şi importantă pentru societate". Aceasta implică obligaţia de a-i respecta pe ceilalţi, de a dialoga şi de a crea raporturi de încredere şi de prietenie.

Într-o altă reflecţie din carte el observă, totuşi, că există un risc în dialogul despre drepturile umane: acela de a cădea în eroarea de a considera ca absolut primatul conştiinţei personale. Prea des, afirmă cardinalul, "primatul conştiinţei este folosit pentru a justifica ceea ce am vrea să facem noi, în loc de a descoperi ceea ce vrea Dumnezeu de la noi".

Conştiinţa individuală, continuă el, nu conferă nici un drept de a respinge sau de a denatura principiile morale conţinute în Biblie şi reafirmate şi explicate de Biserică.

În afară de aceasta, dacă noi negăm existenţa unui adevăr care merge dincolo de preferinţele noastre, riscăm să negăm atât drepturile umane cât şi raţiunea însăşi, afirmă card. Pell. "Refuzarea adevărului face imposibilă existenţa unui concept solid de dreptate în slujba vieţii umane şi a iubirii", adaugă el.

Legea morală

Cât priveşte raporturile dintre Biserică şi politică, prelatul australian recomandă să nu se uite dimensiunea verticală a religiei şi deci să nu se reducă Împărăţia lui Dumnezeu la simpla construire a unei societăţi drepte. Responsabilii Bisericii trebuie să se exprime clar în privinţa chestiunilor care se referă la morala publică. Totuşi există şi multe alte chestiuni în care autoritatea eclezială nu are misiunea de a intra în detaliul dezbaterii politice.

Rolurile guvernului şi ale Bisericii sunt desigur diferite. Cu toate acestea, adaugă el, este important de a ţine minte că, "catolicii recunosc că nu toate acţiunile imorale trebuie să fie considerate şi ilegale, dar că nu tot ceea ce poate să fie permis din punct de vedere legal este de aceea şi moral".

O contribuţie preţioasă pe care Biserica şi credincioşii o pot da statului este aceea de a fi izvor de valori. Tendinţa spre individualism şi spre materialism nu poate să fie combătută în mod adecvat numai printr-o abordare pur laică, spune cardinalul.

În acest sens, în reflecţia "Catholicism and Democracy", arhiepiscopul de Sydney notează că multe din instituţiile societăţii moderne - de la universităţi la spitale şi la şcoli - îşi datorează originea şi dezvoltarea lor creştinismului.

Tentativa de a privatiza credinţa religioasă este justificată pe baza datoriei de neutralitate a sferei publice, notează cardinalul. Totuşi, în realitate aceasta nu e neutralitate, ci un mod de a-i reduce la tăcere pe cei care nu sunt de acord şi a impune o viziune culturală specifică.

Într-o democraţie, religia poate desfăşura un rol fundamental graţie influenţei sale asupra familiei şi asupra vieţii zilnice. Creştinismul este util şi pentru a reuşi să cântărească excesele unei culturi a drepturilor care prea des uită de obligaţii.

Dreptul natural al copiilor de a fi iubiţi şi crescuţi de un tată şi o mamă, de exemplu, este o chestiune de dreptate care ar trebui să fie susţină de societate şi de stat. Însă, din păcate, se plânge card. Pell, astăzi statul prea des facilitează destrămarea căsătoriilor şi a familiilor.

Pseudodrepturile

"A susţine căsătoria şi familia este numai unul din modurile în care credinţa religioasă şi adeziunea la drepturile umane pot ajuta la demascarea pseudodrepturilor din epoca noastră", afirmă cardinalul.

Religia poate desfăşura un rol pozitiv şi pentru a favoriza raporturi de iubire şi nu de violenţă, atitudini de slujire şi nu de triumf. În teorie, adaugă card. Pell, liberalismul ar trebui să se îngrijească să dea fiecăruia posibilităţi egale de exprimare.

Totuşi, prea des, "laiciştii liberali folosesc conceptul de liberalism pentru a exclude glasul Bisericii".

În faţa acestui tip de acţiune, card. Pell sfătuieşte o abordare în care să iasă clar în evidenţă faptul că multe argumentări adoptate de creştini se întemeiază nu numai pe adevărul revelat, ci şi pe adevăruri naturale, acceptabile de către toţi, oricare ar fi convingerea religioasă.

Un alt element care trebuie ţinut minte este faptul de a evita considerarea democraţiei ca o valoare absolută, ca şi cum ar fi înzestrată cu vreo formă de infailibilitate. Conform card. Pell, "democraţia, ca orice altă formă de conducere, este legitimă în măsura în care ea contribuie faptic la binele comun".

A rezolva contrastele în privinţa drepturilor, continuă el, ar fi uşor dacă societatea ar lua în serios conceptul de drept natural. Democraţia trebuie să fie legitimată de voinţa de a asigura binele comun şi drepturile umane fundamentale, drepturi care se întemeiază pe adevărul moral despre persoană. Un adevăr care prea des este ignorat.

Pr. John Flynn, L.C.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.