Iaşi: Sărbătoare la Casa Providenţei

Casa Providenţei din Iaşi a sărbătorit sâmbătă, 17 noiembrie 2007, ziua Maicii Providenţei, care este ocrotitoarea congregaţiei feminine întemeiată de fericitul Alois Guanella cu numele de "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe".

Cu flori, cu gânduri şi cu fapte bune, uitând de micile noastre mizerii şi dureri, ne-am adunat cu mic cu mare într-o singură inimă, cu o singură simţire, de ziua mamei, Maica Providenţei. Ne aştepta pe toţi, fii şi fiice, privindu-ne pe fiecare cu aceeaşi iubire suavă cu care a încântat copilăria pruncului divin. Prin gura tinerei Alexandra, l-am rugat pe el să rostească şi pentru noi, eternul "Te iubesc, Mamă!" Ochi în ochi şi inimă în inimă. Orice alt cuvânt ar fi fost de prisos.

Capela neîncăpătoare a Casei Providenţei, frumos împodobită, debordează de emoţie în aşteptarea coborârii pe altar a celui care şi-a aflat primul sălaş pe pământ în sânu-i preacurat.

Sărbătoarea a fost prezidată de pr. Anton Despinescu, care a fost însoţit şi de alţi preoţi, credincioşi, surori, bătrâni, tineri şi copii, oaspeţi veniţi din altă parte.

După sfânta Liturghie a avut loc la Căminul de Bătrâni "Sf. Iosif" agapa frăţească, înveselită de cântece şi jocuri prezentate de grupul de tinere "Floricica" din Casa Providenţei. Sceneta prezentată de acelaşi grup a propus spre reflecţie cât de importantă e viaţa şi cât de mare este puterea rugăciunii, iar cântecele micuţei Ana Maria şi a fratelui ei Bernard Lazăr ne-a purtat în frăgezimea copilărie.

În aceste clipe de sărbătoare am simţit-o alături mai mult ca oricând pe Mama noastră cerească. Ne-a reînnoit inimile, ne-a adus ceva deosebit, un "nu ştiu ce" care ne inundă chipurile cu lacrimi de bucurie. Zâmbete, zâmbete, Maria zâmbeşte pe chipurile noastre.

Cu toţii am fost cuprinşi de o bucurie imensă, iar câteva fete au dorit să exprime aceste sentimente:

"Am simţit ceva minunat că Maica noastră cerească ne ajută şi ne este alături" (Mihaela).

"Liturghia, cântecele şi programul artistic m-au făcut să mă simt o altă persoană, am simţit mai mult ca niciodată prezenţa Sfintei Fecioare Maria în mijlocul nostru" (Monica).

"Nu este primul an în care particip la această sărbătoare, dar mereu am simţit ceva deosebit în comparaţie cu celelalte sărbători, iar chipul mi-a fost inundat de lacrimi de bucurie" (Alina).

"Mi-a plăcut în mod special faptul că toţi zâmbeau" (Daniela).

Chiar dacă această zi s-a încheiat, bucuria a rămas în sufletele tuturor căci Sfânta Fecioară Maria continuă să ne ocrotească cu iubirea sa imensă de mamă.

Nu e loc pentru a ne semna cu toţii... Să-l rugăm pe Isus să-i mai spună o dată pentru noi: Mamă, te iubim!

Andreea şi Grupul "Floricica"

lecturi: 20.