Istanbul: Hirotonire diaconală

"Cât de minunate sunt lucrările tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile tale!" (Ps 91,6). Cu adevărat profunde sunt gândurile Domnului şi misterios este planul său de mântuire. L-a chemat pe sfântul Paul pentru a fi vestitor al mântuirii între neamuri şi continuă să cheme noi lucrători în secerişul său. Pe meleagurile antichităţii creştine, pe pământul de origine al sfântului Paul, în Turcia, sâmbătă, 15 septembrie 2007, pentru Provincia "Sf. Iosif" din România, a avut loc un eveniment inedit: fr. Iulian Pişta, prin impunerea mâinilor episcopului Louis Pelatre, a fost hirotonit diacon în cadrul unei ceremonii somptuoase la Istanbul, în biserica "Sf. Anton de Padova".

Mă bucur să împărtăşesc câteva impresii de la acest eveniment, pentru cei care nu au putut participa, deşi, în mod sigur şi-au amintit de fr. Iulian în rugăciunile lor.

Celebrarea hirotonirii a început la ora 19.00. Printre invitaţi s-au numărat: Excelenţa sa Radu Safta, consulul general al României la Istanbul; pr. Silviu State, păstorul comunităţii ortodoxe din Istanbul. Din partea Definitoriului Provincial a participat pr. Cătălin Emilian, din partea echipei formative de la Roman a fost pr. Cazimir Ghiurca. De la Izmir (Smirna, unica biserică prezentă în Apocalipsă care încă mai există) a venit pr. Maximilian Vereş, iar din Liban pr. Felician Tamaş. Din comunitatea de origine al fr. Iulian, Valea Mică, a participat părintele paroh Daniel Cimpu, precum şi mama noului diacon. De la Roman a fost prezent un grup de fraţi format din colegi şi apropiaţi ai fr. Iulian. O nuanţă deosebită de solemnitate a fost oferită de cântecele unui cor mixt compus din emigranţi din Filipine şi din continentul african. Au participat de asemenea numeroşi credincioşi din Istanbul, mulţi dintre ei asistând pentru prima dată la un astfel de eveniment.

Cuvintele lui Cristos: "Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini", au constituit punctul de plecare al episcopului Louis Pelatre. Dacă la începutul Bisericii, de pe aceste meleaguri se îndreptau numeroşi vestitori ai evangheliei spre alte popoare, iată că acum aceste ţinuturi pe care se mai respiră încă aerul antichităţi creştine, prin renumitele biserici şi catedrale transformate cu timpul în moschei, aşteaptă lucrători disponibili şi generoşi. Excelenţa sa a ţinut să sublinieze caracteristicile esenţiale ale diaconului, pus în serviciul Bisericii, pentru a da mărturie şi pentru a sluji. Cristos, marele preot, este, în acelaşi timp, mare diacon, este slujitorul suferind descris de profetul Isaia. Gestul spălării picioarelor, surprins de evanghelistul Ioan într-un mod atât de minunat, devine emblematic pentru slujirea diaconală, în Biserica Catolică. Acest gest, repetat de episcopi şi preoţi în Joia Sfântă, vrea să amintească de slujirea lui Cristos, dar şi de hirotonirea lor întru diaconat. Gestul făcut de Cristos, în seara Joii Sfinte, înainte de pătimire, nu se dorea a fi doar unul simbolic, ci un gest adevărat de caritate, de slujire: "Ceea ce eu v-am făcut, faceţi şi voi unul altuia".

Documentul Conciliului Vatican II Lumen gentium cuprinde, de asemenea, un vast program în vederea acestei slujiri. Aminteşte marele proiect ce cuprinde gestul Tatălui de a-l trimite în lume pe Cristos, Fiul său, nu pentru a fi slujit ci pentru a sluji. Prin ministerul diaconatului, este reprezentat misterul Bisericii care, prin misiunea caritabilă, ne pune în slujirea celor săraci şi nevoiaşi. Pentru episcopul Louis Pelatre, această hirotonire diaconală a fost prima în Vicariatul Apostolic din Istanbul. Excelenţa sa si-a manifestat dorinţa ca această hirotonire să devină punctul de plecare pentru alte numeroase hirotoniri în acest vicariat.

La sfârşitul omiliei sale, Excelenţa sa a mulţumit Fraţilor Conventuali care slujesc în Biserica particulară din Turcia şi a urat noului diacon să rămână slujitor până la sfârşitul vieţii sale, asemenea lui Cristos, slujitorul tuturor.

Pr. Cătălin Emilian, la sfârşitul celebrării, a ţinut să mulţumească, în numele provinciei, mamei, părintelui paroh de la Istanbul, Anton Bulai, tuturor participanţilor şi invitaţiilor la acest eveniment. Foarte emoţionate au fost mulţumirile noului diacon, care, rămânând pe linia celebrării, desfăşurată în mai multe limbi, a mulţumit în: italiană, turcă şi română. El a ţinut să precizeze că se bucură că a fost hirotonit diacon în aceeaşi biserică în care doi dintre suveranii pontifi au celebrat sfânta Liturghie: papa Ioan al XXIII-lea, pe când era nunţiu apostolic pentru Turcia şi Bulgaria, şi papa Paul al VI-lea. Gândurile lui de mulţumire au fost adresate lui Dumnezeu care, în mare sa bunătate, a binevoit săi încredinţeze această slujire. Fr. Iulian şi-a exprimat, de asemenea, recunoştinţa sa tuturor persoanelor care, într-un mod sau altul, au contribuit la formarea sa.

Bucuria oferită de celebrarea liturgică a hiritonirii diaconale a fost continuată într-un cadru festiv, în care cântecele şi dansurile tradiţionale româneşti au stârnit entuziasmul şi buna dispoziţie a celor prezenţi. O curiozitate aparte a constituit-o costumele populare purtate de o parte dintre fraţii prezenţi de la Institut.

"Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti, tu mi-ai deschis urechile; nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: Iată, vin - în sulul cărţii este scris despre mine - ca să fac voinţa ta" (Ps 40,7-8).

Fr. Petru Avădăni

lecturi: 12.