O reflecţie biblică ţinută de cardinalul arhiepiscop de Milano Dionigi Tettamanzi a deschis joi a doua zi a lucrărilor Adunării Ecumenice Europene în curs la Sibiu. Importantul eveniment reuneşte peste 2.000 de delegaţi catolici, ortodocşi, anglicani, protestanţi din bătrânul continent. În centrul zilei de joi s-a aflat tema "Lumina lui Cristos şi Europa". Trimisul internaţional Radio Vatican, Fabio Colagrande, a transmis:

În cea de-a doua zi de plenare şi forumuri, adunarea ecumenică de la Sibiu reflectă joi despre necesitatea de a reda profunzime mărturiei de credinţă a creştinilor în Europa, depăşind o viziune simplu culturală a creştinismului pentru a permite credincioşilor de a se prezenta liderilor politicii ca interlocutori inderogabili. Procesul de unificare, dialogul interreligios şi migraţiile, într-un continent tot mai multicultural şi multietnic, sunt temele din agendă pentru catolici, protestanţi şi ortodocşi.

Confirmarea cu autoritate despre cât de mult Uniunea Europeană se bazează pe contribuţia Bisericilor şi comunităţilor religioase a venit imediat de la preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, prezent joi la Sibiu. După ce a amintit importanţa istorică a drumului ecumenic început la Basel în 1989, Barroso a subliniat că Tratatul european, abia modificat, recunoaşte explicit contribuţia specifică a Bisericilor şi comunităţilor religioase la unificare, un rol şi mai pertinent - a specificat - când se înscrie într-un spirit ecumenic.

Preşedintele Comisiei Europene s-a referit explicit la rolul determinant al lui Ioan Paul al II-lea în unificarea dintre estul şi vestul Europei, amintind că datorită operei sale ecumenice bătrânul continent poate respira astăzi cu plămânii plini.

Numai bazându-se pe valori precise - a adăugat apoi - Uniunea va putea fi mai mult decât o piaţă economică sau o societate de interese. "Sunt sigur că Europa va putea conta pe voi" - a încheiat comisarul european - pentru a depăşi divizările şi a obţine ceea ce, printr-o expresie ecumenică, se defineşte "diversitate reconciliată".

Miercuri la Sibiu s-au confruntat cardinalul Walter Kasper, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi episcopul Wolfgang Huber, preşedinte al Conciliului Bisericii Evanghelice din Germania. Cardinalul german a revenit asupra criticilor care din partea lumii evanghelice au fost aduse recentului document al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, care reaminteşte afirmaţiile Conciliului cu privire la subzistenţa Bisericii lui Cristos doar în cea Catolică. "Nu era în intenţiile noastre să rănim sau să diminuăm ceva - a subliniat cardinalul Kasper - dar doar dialogul în adevăr poate să ne susţină în a merge înainte". Potrivit prof. Huber pretenţia unei Biserici singure de a fi realizarea realităţii lui Cristos îngreunează mersul ecumenic şi cere o nouă abordare comună pentru a depăşi situaţia de stagnare. "Continuăm oricum călătoria noastră împreună - a spus pastorul evanghelic - călăuziţi de Duhul Sfânt".

Dar iată răspunsul cardinalului Kasper la polemicile venite din partea lumii protestante şi nu numai:

Primul răspuns este că acest document nu conţine nimic nou, este o repetare de afirmaţii pe care documentul Responsa şi Conciliul Vatican II, mai ales, le-au făcut deja cu mulţi ani în urmă. Al doilea punct este că acest document spune că aceste comunităţi nu sunt bisericii în adevăratul sens al cuvântului, ci într-un sens analog. De fapt, au o altă concepţie despre Biserică comparativ cu cea pe care o avem noi. Mă gândesc că se poate dezamorsa tensiunea acestei discuţii şi a nu face o dramă din aceasta.

Aţi spus că "nu e timpul de răsfăţări ecumenice, trebuie să privim şi la răni..."
Da, trebuie cunoscute aceste răni, dar să nu punem mereu degetul pe rană. Acest lucru nu ajută. Acest document este o provocare, o invitaţie la a discuta problemele care există, deoarece deosebirile ecleziologice derivă din faptul de a nu avea o Euharistie în comun. Acesta este punctul nodal şi este o discuţie foarte importantă.

Aţi vorbit şi despre o terapie: terapia purificării memoriei...
Această purificare a memoriei este o formulă despre care vorbea adesea papa Ioan Paul al II-lea, e adevărat. Avem o îndelungată istoriei în comun, o istorie de polemici, de fapte deloc bune de ambele părţi şi aceasta trebuie să ne vorbească pentru ca să vedem aceste fapte ale trecutului cu ochi reconciliaţi şi cu inimă reconciliată.

Ce vă aşteptaţi de la Sibiu, ce ar putea lua naştere?
Punctul cel mai important este ca toate Bisericile creştine aici prezente să spună: "Noi vrem să înaintăm împreună pe făgaşul ecumenismului şi vrem să colaborăm în chestiunile practice pentru Europa, pentru valorile creştine. Acest semnal este foarte important".

Nu există riscul ca ecumenismul carităţii să fie unicul iar cel al adevărului să nu înainteze?
Acest lucru nu e cu putinţă, deoarece caritatea fără adevăr este goală. Dar şi adevărul fără caritate este prea rigid. Aceste două realităţi trebuie să stea deci împreună.

Radio Vatican (6 septembrie 2007)
 

lecturi: 8.