Cireşoaia: Campus "Zboară cine îndrăzneşte!"

Bucurie, veselie, jocuri, dar şi o muncă angajantă cu un obiectiv bine precis: vrem să creştem! Aceasta poate fi sinteza a ceea ce s-a întâmplat la Cireşoaia, judeţul Bacău, în perioada 30 iulie - 12 august 2007, când 20 de animatori împreună cu părintele Petru Beşleagă, paroh, cu Surorile Providenţei care activează în sat, cu părintele Enrico (preot salezian din Italia) şi cele patru tinere animatoare italiene au animat cele două săptămâni de campus.

Animatorii au trăit trei zile (26-29 iulie) intense de formare personală ca animatori şi de pregătiri concrete, organizare, pregătirea materialelor necesare, exercitarea în arta teatrale, multe, multe bansuri, dansuri şi jocuri.

În cele trei zile animatorii

• au reflectat asupra identităţii şi angajării concrete ca şi animatori

• au studiat povestea care va fi firul roşu şi trăistuţa cu valori a campusului

• au învăţat şi jucat scenetele teatrale

• au studiat materialele pregătite pentru munca în grupurile mici cu copiii

• au "consumat" multă, multă energie pentru a învăţa dansuri/bansuri/jocuri noi.

Copiii care au participat la campus au fost 180, majoritatea din sat, dar şi din împrejurimi, veniţi la bunici. În fiecare zi de dimineaţa, de la ora 9.00, până seara, la ora 17.00, ei au avut posibilitatea de a învăţa lucruri noi, de a lega noi prietenii, de a se distra, aşa cum fiecare copil îşi doreşte în vacanţă. Pentru toţi aceşti copii şi pentru animatori părintele paroh, ajutat de mulţi oameni cu inimă mare şi de multe mame din sat, au asigurat prânzul şi multe alte atenţii "dulci" care dădeau energie copiilor şi tinerilor.

Istoria care a dat viaţă acestui campus a fost cea a unei pisici, Zorba, şi a unui pescăruş, Fifi, care trebuia să înveţe să zboare într-o lume diferită de naturalul său. Grupul, prietenia, vocaţia, identitatea, diversitatea, a avea grijă de ceilalţi, slujirea celorlalţi acestea sunt seminţele care au fost semănate în inima celor mici şi mari care au participat la acest campus.

Am dori să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit în acest timp, pentru ploaia pe care am aşteptat-o (în ciuda faptului că ne-a schimbat programările), şi un mulţumesc particular se îndreaptă spre părintele paroh, pr. Petru Beşleagă, care ne-a susţinut, ne-a încurajat şi a reuşit să antreneze tot satul pentru ca bucuria copiilor să fie mare!

A consemnat sr. Viviana

* * *

Sunt zile călduroase, vacanţa e pe la jumătate, Zilele Slănicului au trecut, zilele hramului bisericii noastre au trecut..... ce mai aşteptăm? Şcoala?! Nuuuu!!! Aşteptăm campusul!!!

La 25 iulie a ajuns don Enrico cu cele 4 animatoare de la Casale Monferrato (IT): Alessia, Beatrice, Diana, Daniela, care ne vor ajuta şi anul acesta în desfăşurarea campusului care anul acesta va dura două săptămâni, în perioada 30 iulie - 10 august 2007. Imediat a doua zi, joi, a început Şcoala pentru Animatori, care a durat timp de trei zile culminând cu sfânta Liturghie de duminică de la ora 8.30 când au fost date în mod oficial tricourile de animator la 24 de tineri din satul nostru! Acesta fiind semn că ei au primit misiunea de a fi cei ce animă - dau suflet - întâlnirii copiilor din aceste zile.

Dar copiii ce făceau în timp ce animatorii se pregăteau? Se puteau zări cum unii spionau să vadă ce anume le pregăteau cei mari. Iar ceilalţi ce făceau??? Numărau... -3, -2, -1, 0.

Bine ai venit campus!!!

E deja al doilea an de campus în parohia noastră. Încă din primele zile copiii au venit în număr mare, iar pe feţele lor se putea citi dorinţa de a trăi din nou clipe minunate, de neuitat. Dar animatorii italieni precum şi cei 24 animatori din satul nostru şi trei surori "ale Providenţei", erau pregătiţi la asemenea aşteptări din partea copiilor şi de aceea s-au pregătit de cuviinţă.

Tema campusului care anul acesta i-a animat pe tineri şi pe copii a fost "Pisica şi pescăruşul", povestire care a oferit teme minunate pentru cei mici şi pentru cei mari.

Copiii s-au putut bucura pe deplin deoarece s-au jucat împreună, au dansat împreună, au făcut noi prietenii, s-au rugat, dar au şi mâncat împreună şi aceasta datorită pr. paroh şi numeroşilor binefăcători autohtoni şi de peste hotare, care din punct de vedere economic au făcut posibil acest lucru, precum şi datorită grupului de bucătărese în frunte cu sr. Lenuţa care au realizat în mod concret prânzul zilnic pentru 200 de persoane.

Ziua tipică de campus începea la ora 9 cu primirea copiilor prin dansuri, bansuri, un zâmbet, un "bine ai venit!", iar apoi împreună se striga "Bună dimineaţa, Cireşoaia!" pentru a spune întregii comunităţi că începea o nouă zi de campus. Apoi se intra în biserică pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru această nouă zi. Urma piesa de teatru care în fiecare zi ne sfărâmiţa câte un fragment din poveste. Fragment asupra căruia copiii erau apoi invitaţi să reflecteze în spaţii adecvate, îndrumaţi de către animatori prin diferite metode pedagogice potrivite vârstei fiecăruia. După aceste momente de reflexii jocurile îi ajutau să descarce energiile acumulate. Totul bine, totul frumos, dar când se apropiau orele prânzului se făcea simţită o anumită goliciune şi se putea observa cum centrul de atracţie devenea căminul unde bucătăresele, mereu punctuale, împodobeau mesele cu mâncăruri delicioase. Bucuria copiilor devenea şi bucuria pr. paroh când îi vedea mulţumiţi de prânz, dar şi atunci când dimineaţa şi după-amiaza putea să îi îmbucure cu o prăjitură sau cu o îngheţată. După prânz urma o mică pauză, moment de destindere liberă, pentru ca apoi la ora 14 să se înceapă laboratoarele. Încă de la începutul campusului copii au putut alege unul din cele 10 laboratoare pe care să îl frecventeze. Aici copiii au putut să înveţe lucruri noi, să descopere în ei înşişi noi calităţi, să lase frâu liber fanteziei creând astfel lucruri originale. Mai concret, câteva nume de laboratoare: brăţări, picturi pe sticlă, jonglerii, bolas, scooby-doo, etc. După laboratoare, binevenite erau jocurile şi de ce nu, pentru băieţi, turnee de fotbal! După momentele de joacă, ziua de Campus se încheia cu rugăciunea în biserică mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru această zi şi pentru tot ce am primit în ea.

Pe lângă momentele de joacă şi de destindere care făceau parte din fiecare zi, au fost şi zile speciale, în care s-au trăit momente speciale, iar copiii au dat cu seriozitate ceea ce aveau mai bun din ei, şi anume: o zi dedicată reconcilierii cu Dumnezeu cu ocazie de spovadă, o zi de adoraţie continuă pe tot timpul orelor de campus. Copiii au răspuns cu mult entuziasm făcând experienţe de neuitat în compania celui mai bun prieten, Isus. O altă zi specială a fost şi ziua ecologică în care copiii împărţiţi pe clase au participat la curăţirea mediului înconjurător. Au fost şi zile de ploaie în care a fost pusă la încercare capacitatea organizativă precum şi creativitatea animatorilor noştri, dar am descoperit că şi aceste momente îl ajută pe animator să crească în creativitate şi responsabilitate.

Cele două săptămâni de campus au culminat cu celebrarea sfintei Liturghii şi sărbătoarea finală în care copiii au putut prezenta părinţilor, dar şi întregii comunităţi din Cireşoaia, programe artistice precum şi fragmente din ceea ce au făcut în aceste zile. Îi mulţumim bunului Dumnezeu pentru aceste zile de destindere, mulţumim lui don Enrico şi celor 4 animatoare italiene care au dat din timpul lor de vacanţă pentru ca să petreacă împreună cu noi acest campus, mulţumim pr. paroh pentru toate eforturile sale pentru ca să ne simţim bine în aceste zile, mulţumim binefăcătorilor autohtoni şi de peste hotare, mulţumim bucătăreselor pentru munca şi dăruirea lor, mulţumim de asemeni tinerilor animatori din satul nostru, precum şi tuturor acelora care au contribuit pentru ca în aceste zile copiii să se destindă în mod organizat şi să se simtă ca acasă în parohia noastră.

Surorile Providenţei

lecturi: 10.