Sublinieri la Scrisoarea papei Benedict al XVI-lea adresată Bisericii Catolice din China

Pentru a răspunde la întrebările legate de publicarea, la 30 iunie a Scrisorii pe care Sfântul Părinte a adresat-o episcopilor, prezbiterilor, persoanelor consacrate şi credincioşilor laici ai Bisericii Catolice din Republica Populară Chineză, iată câteva sublinieri:

1. Obiectivele scrisorii:

Sfântul Părinte doreşte să reafirme iubirea şi apropierea sa faţă de comunitatea catolică din China (n. 1, 2; n. 2, 1). În lumina ecleziologiei catolice şi a Conciliului Vatican II, Papa oferă câteva îndrumări privind viaţa Bisericii şi opera de evanghelizare în China, răspunzând astfel şi numeroaselor cereri de clarificări - primite în ultimii ani - privind unele probleme deosebite, cum ar fi rolul organismelor statale în raport cu comunitatea catolică, recunoaşterea episcopilor şi a preoţilor de către autorităţile civile, noile limite ale circumscripţiilor ecleziastice (n. 2,2; n. 7,11).

2. Mesaj către autorităţile civile

Scrisoarea este adresată catolicilor chinezi, dar papa transmite - prin aceasta - şi un mesaj către autorităţile civile. Evitând recurgerea la tensiuni şi înfruntări, în scrisoare se reafirmă disponibilitatea Sfântului Scaun în privinţa continuării dialogului cu autorităţile. În acelaşi timp, rămânând fidel adevărului, prezintă cu respect (n. 3, 1) "planul originar" al lui Cristos pentru Biserica sa, încredinţat apostolilor şi succesorilor acestora, adică episcopilor (n. 7, 5; n. 8).

3. Distincţie dintre "Biserica oficială" şi "Biserica clandestină"

Scrisoarea ignoră expresia "Biserică patriotică", folosită încă în mod eronat de unele mijloace de comunicare în masă.

Aşa cum a spus cardinalul Joseph Zen, la ultimul Sinod al episcopilor, "În China, Biserica este în aparenţă divizată în două, una oficială, recunoscută de către guvern, şi cealaltă clandestină, ce refuză să fie independentă de Roma. În realitate, ambele comunităţi doresc să fie fidele succesorului lui Petru şi ambele comunităţi sunt controlate şi suferă. Cei buni şi credincioşi nu aparţin doar uneia dintre părţi".

4. Invitaţie adresată catolicilor

Scrisoarea îi îndeamnă pe toţi catolicii la dialog, înţelegere, iertare şi la tot ce este necesar pentru a păşi în mod serios pe calea spre o adevărată comuniune (nn. 5 şi 6) şi pentru a putea rămâne fideli lui Cristos şi succesorului lui Petru, păstrând în acelaşi timp un respectuos dialog cu guvernul, potrivit principiului evanghelic "Dă-i cezarului ce-i al cezarului, şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".

5. Biserica din China şi noua evanghelizare

Sfântul Părinte cere Bisericii din China să trăiască cu intensitate propria vocaţie misionară, adică aceea de a vesti evanghelia, de a fi martoră a lui Cristos, cel răstignit şi înviat, şi de a privi spre viitor cu speranţă şi fără teamă în faţa provocărilor din prezent (nn. 3 şi 17). Creştinii care şi-au dat viaţa pentru credinţă sunt amintiţi de mai multe ori în scrisoare, consideraţi ca fiind exemplu şi temelie a noii evanghelizări (n. 2, 1 şi nota; n. 4, 1; n. 6, ultimul paragraf).

6. Urgenţa formării creştinilor, a preoţilor şi persoanelor consacrate

Formarea catolicilor este considerată ca fiind o prioritate, bogăţia Conciliului Vatican II neajungând la toate sectoarele comunităţii catolice. Preoţii şi persoanele consacrate sunt chemate la o formare solidă pentru a putea răspunde unei misiuni ce se anunţă a fi mai exigentă şi mai dificilă. Acelaşi îndemn este adresat şi laicilor (nn. 12, 13, 14, 15 şi 16).

7. Numirea episcopilor

Numirea episcopilor este esenţială pentru Biserică, pentru că numirea lor de către Sfântul Părinte este garanţia unităţii Bisericii şi a comuniunii ierarhice. Reafirmând principiul potrivit căruia numirea episcopilor se face de către papă, scrisoarea formulează dorinţa găsirii unui acord cu guvernul pentru rezolvarea anumitor probleme privind alegerea candidaţilor, publicarea numirii şi recunoaşterea lor din partea autorităţii civile (n. 9). Când se va stabili un dialog, se vor formula şi propunerile în acest sens, până în prezent neexistând "acorduri reciproce" privind numirea episcopilor.

8. Ordinaţiunile sau consacrările episcopale ilegitime

O consacrare episcopală fără mandat pontifical "reprezintă o rană dureroasă pentru comuniunea eclezială şi o gravă violare a disciplinei canonice" (n. 9, 11). Codul de drept canonic (cf. can. 1382) stabileşte sancţiuni grave fie pentru episcopul care conferă ordinaţiunea episcopală fără mandat pontifical, fie pentru cel care primeşte această consacrare. Când lipseşte un spaţiu autentic de libertate, pentru a declara o persoană pasibilă de o sancţiune prevăzută de Codul de drept canonic trebuie examinat fiecare caz în parte, fiind necesară luarea în considerare a tuturor circumstanţelor şi evaluarea realei responsabilităţi subiective.

9. Puţini episcopi sunt încă ilegitimi

Legitimarea episcopilor consacraţi fără mandat apostolic, a fost şi rămâne o chestiune extrem de delicată şi este legată mai ales de persoana episcopului: fiecare caz va fi examinat în parte. Se spune în scrisoare: "Ce mare bogăţie spirituală ar izvorî pentru întreaga Biserică din China dacă, în prezenţa condiţiilor necesare, şi aceşti păstori ar participa la comuniunea cu succesorul lui Petru şi cu întregul episcopat catolic!" (n. 8, 12)

10. Tratativele dintre Sfântul Scaun şi China

Sfântul Scaun, în numele întregii Biserici Catolice şi în avantajul comunităţii internaţionale, formulează dorinţa deschiderii unui spaţiu de dialog cu autoritatea din Republica Populară Chineză, în cadrul căruia - o dată depăşite neînţelegerile din trecut - să se poată lucra împreună pentru binele poporului chinez şi pentru pace în lume (n. 4, 2).

Sfântul Scaun este conştient de faptul că normalizarea propriilor raporturi cu Republica Populară Chineză necesită timp dar rămâne în continuare deschis tratativelor. Sfântul Scaun este mereu respectuos faţă de autoritatea legitimă şi nu intenţionează să intervină în afacerile interne ale comunităţilor politice (n. 4, 3).

11. Raporturile diplomatice şi libertatea religioasă

"În lumina principiilor de nerenunţat ale credinţei, soluţia problemelor existente nu poate fi căutată apelând la un permanent conflict cu autorităţile civile. În acelaşi timp însă, nu este legitimă capitularea în faţa acestora, când intervin în mod ilegitim în sfera credinţei şi a disciplinei Bisericii. Autorităţile civile sunt pe deplin conştiente că Biserica, prin învăţătura sa, îi îndeamnă pe credincioşi să fie buni cetăţeni şi să colaboreze cu respect la binele comun în ţara lor, dar, în acelaşi timp, Biserica solicită statului să garanteze acestor cetăţeni catolici posibilitatea exercitării credinţei lor, în respectul unei autentice libertăţi religioase" (n. 4, ultimul paragraf).

12. Nunţiatura apostolică, la Taipei sau la Pekin?

Scrisoarea nu face referiri la acest aspect, dar, după cum s-a spus în alte împrejurări, dacă se va ajunge la un acord cu guvernul, transferarea la Pekin a Nunţiaturii Sfântului Scaun s-ar putea face în orice moment.

13. Asociaţia Patriotică

Asociaţia Patriotică este un organism dorit de către stat, străin faţă de structura Bisericii, şi care reclamă supremaţia faţă de episcopi, în conducerea comunităţilor ecleziale. Intenţiile sale declarate - privind actualizarea principiilor de independenţă, autogestiune şi de administrare a Bisericii - sunt inconciliabile cu doctrina Bisericii (n. 7).

14. Data scrisorii coincide cu cea a Rusaliilor

Considerând că redactarea textului scrisorii a fost finalizată în jurul sărbătorii Coborârii Duhului Sfânt (a Rusaliilor) a fost considerat ca fiind frumoasă şi semnificativă alegerea acelei zile ca dată a documentului, mai exact 27 mai.

15. Date statistice

Populaţia Republicii Populare Chineze este de 1. 300. 000.000. de locuitori; circumscripţiile ecleziastice sunt în număr de 145; în anul 1948, numărul catolicilor depăşea 3 milioane, în prezent numărul lor este cuprins între 8 şi 12 milioane; China are peste 100 de episcopi, dintre care 60% cu vârste de peste 80 de ani; numărul episcopii decedaţi între 2000 şi 2007 este de 49; preoţii sunt în număr de 3.200; în cele 156 de comunităţi călugăreşti din China se află circa 6.000 de călugăriţe; numărul seminariştilor este de 2.300, aceştia studiind în 30 de seminarii, dintre care 12 majore şi 18 minore.

După Radio Vatican (3 iulie 2007)

lecturi: 6.