Bacău: Liturghia şi procesiunea de Joia Verde

Credincioşii din Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău au participat joi, 7 iunie 2007, la procesiunea de Joia Verde. Alături de credincioşi a fost PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, pr. paroh Isidor Dâscă, preoţi din Bacău şi împrejurimi.

Creştinii romano-catolici din Bacău au celebrat o sărbătoare deosebită dedicată Trupului şi Sângelui Domnului nostru Isus Cristos, denumită şi Joia Verde spre a o deosebi de Joia Sfântă când celebrăm înfiinţarea Sfintei Euharistii, adică a trupului şi sângelui Domnului. De ce o nouă sărbătoare cu acelaşi sărbătorit? Ne răspunde papa Urban al IV-lea, care în anul 1264 a înfiinţat această sărbătoare: "Viaţa Bisericii, ca şi cea a lui Isus din Nazaret, ca şi cea a Domnului din Tabernacol se dezvoltă în ascuns. Dar vine o zi în care Biserica vrea să vorbească lumii întregi, cu glas tare în public, că Euharistia, trupul şi sângele Domnului, este un mister al credinţei, izvorul întregii vieţi creştine". De aceea s-a făcut o procesiune solemnă cu Euharistia la care au participat Excelenţa sa Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, care a prezidat celebrarea, seminariştii şi părinţii profesori de la Liceul "Sf. Iosif" din Bacău, preoţii parohiei, o mare mulţime de credincioşi şi corul bisericii acompaniat de fanfară.

Conciliul al II-lea din Vatican ne învaţă următoarele: "În preasfânta Euharistie este adăpostit tot binele spiritual al Bisericii, adică Cristos, pâinea cea vie, care prin carnea sa dă viaţă tuturor oamenilor; el se jertfeşte la sfânta Liturghie, iar credincioşii sunt învăţaţi, la rândul lor, să se jertfească pe ei înşişi, asemenea lui Cristos, să-şi jertfească munca şi viaţa lor".

Euharistia este un mister al credinţei. Mai înainte de a le vorbi apostolilor şi mulţimii despre sfânta Împărtăşanie, Cristos a săvârşit două minuni, pentru a întări credinţa tuturor în puterea sa dumnezeiască. O minune pentru mulţime: a înmulţit pâinile în pustiu. Şi o altă minune pentru ucenicii săi: a mers pe valurile mării aşa cum păşim pe un drum uscat. Apoi le-a zis: "Eu sunt pâinea cea vie coborâtă din cer. Dacă cineva mănâncă din această pâine va trăi în veci. Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii".

Dar mulţimile, care au văzut cum Isus a înmulţit pâinile, nu au crezut că acelaşi Isus are puterea de a transforma, cu aceiaşi uşurinţă, pâinea în trupul său ca să-l mănânce, şi au spus dispreţuitori: "Cum poate da acesta trupul său ca să-l mâncăm?" Ba chiar şi dintre ucenicii săi care l-au văzut mergând pe valurile mării ca pe pământ uscat, n-au crezut şi au zis: "Greu de înţeles este cuvântul acesta: cine poate să-l înţeleagă?" Şi l-au părăsit.

Sfânta Împărtăşanie este o minune continuă a atotputerniciei lui Dumnezeu. Sfântul Ambrozie scria în primele veacuri ale creştinismului: "Cum poate deveni pâinea trupul lui Cristos? Prin consacrare. Prin care cuvinte se face consacrarea? Prin cuvintele lui Isus de la Cina cea de taină. Ce este cuvântul lui Cristos? Este acela care a creat toate din nimic. Dacă, aşadar, este atât de mare puterea cuvintelor lui Cristos, încât lucrurile care nu existau au început să existe, cum nu ar putea să facă ceea ce este mai simplu de făcut, adică să transforme nişte lucruri care există deja în altele, adică să transforme pâinea în trupul său şi vinul în sângele său?"

Euharistia, sfânta Împărtăşanie, este deci un mister al credinţei, adică un adevăr care nu se bazează pe priceperea minţii noastre, dar pe credinţa în atotputernicia lui Dumnezeu.

Sfânta Împărtăşanie este inima credinţei şi a Bisericii noastre. Şi noi am purtat în mod solemn, în rugăciuni şi cântări, această inimă pe străzile Bacăului pentru a arăta lumii credinţa noastră, pentru a demonstra tuturor cât de mult preţuim această inimă care se numeşte trupul şi sângele Domnului, hrana noastră spirituală adevărată în călătoria acestei vieţi.

Pr. Isidor Dâscă

lecturi: 18.