Editura "Ars Longa": Castelul interior, de sfânta Tereza din Avila

Sfânta Tereza a lui Isus, cunoscută ca Tereza din Avila, este autoarea cărţii "Castelul interior", apărută recent la Editura "Ars Longa".

Când Sfânta Tereza acceptă umilul rol de scriitoare "vindecătoare" a vieţii spirituale, îşi propune să scrie despre lucruri practice, referindu-se la "unele îndoieli cu privire la rugăciune", vorbind cu "aceste călugăriţe din aceste mănăstiri carmelite".

Încă de la prima pagină, accentul este pus pe tema vieţii spirituale, gândită în termeni originali: taina omului înzestrat cu un suflet în stare de a l primi pe Dumnezeu şi misterul comunicării cu divinitatea care locuieşte în el.

Devine, apoi, evidentă tendinţa de depăşire rapidă a temelor introductive referitoare la primii paşi ai vieţii spirituale, pentru ca autoarea să atace imediat, frontal, tema dificilă, atât de puţin dezbătută în cărţile spirituale, cu privire la ultimele faze ale vieţii creştine şi la deplina dezvoltare a sfinţeniei.

Castelul este simbolul fundamental, pe care se întemeiază lucrarea, cu o corespondenţă în trăsătura sufletului omenesc.

Sufletul omului este comparat cu o bijuterie şi, în acelaşi timp, cu o fortăreaţă. Este constituit din mai multe locuinţe sau încăperi, edificate în jurul unui centru personal: Dumnezeu, spre care se îndreaptă toate. El e izvor de lumină, e căldură, oaspete şi gazdă, origine a vieţii.

Distanţa până la el determină prezenţa luminii din locuinţe.

În sfârşit, ultima locuinţă a acestui castel (sufletul omului) coincide cu pătrunderea în intimitatea lui Dumnezeu: ea reprezintă experienţa unităţii împlinite.

Cele şapte nivele de locuinţe reprezintă cele şapte faze ale procesului spiritual, dar, în acelaşi timp, corespund şi celor şapte învelişuri ale spiritului. Starea de har şi starea de viaţă se întrepătrund. Primul rând de locuinţe prezintă o viaţă spirituală strâns legată de trup şi de sensibilitate, iar în ultimul rând, deschidere a duhului către transcendent, e una aflată într o strânsă relaţie cu centrul sufletului.

Punctul de sosire trinitar, "dumnezeirea", constituie o profundă experienţă a prezenţei lui Dumnezeu, în scopul ridicării la potenţial maxim a acţiunii omului în favoarea celorlalţi şi a Bisericii

În Castelul interior, Sfânta Tereza, maestră a artei analogiei şi a elaborării de simboluri, nu are alte izvoare de inspiraţie decât Sfânta Scriptură şi propria sa viaţă. De fapt, aici, este concentrată teologia propriei sale istorii mistice. În timp ce scrie ea se referă la ceea ce trăieşte prin har, de aceea stilul este, în mod particular, transparent.

În această capodoperă a spiritualităţii creştine se afirmă demnitatea omului şi interioritatea lui largă unde sufletul e vrednic de Dumnezeu, deoarece în străfundul lui se află sediul Sfintei Treimi; se arată plenitudinea misterului morţii şi al învierii în creştin, unde se înfăptuieşte transformarea lui în Cristos.

A fost trasat un drum spiritual care îl conduce pe om până la cel mai intim adevăr al vieţii sale.

*

Sfânta Tereza a lui Isus (1515-1582), binecunoscută ca Tereza din Avila, se naşte în localitatea spaniolă a cărei denumire este cuprinsă în numele ei, într-o familie de evrei convertiţi. La vârsta de 20 de ani intră la Mănăstirea Întrupării a carmelitanelor unde rămâne slujind 27 de ani. Aici primeşte mari haruri mistice de la Dumnezeu, după o îndelungată etapă de umilinţă şi asceză.

Din 1562, Tereza trăieşte ultimii 20 de ani ai vieţii sale întemeind 18 noi mănăstiri. Începe o nouă etapă de căutare a lui Dumnezeu, călătoreşte mii de kilometri în toată Spania pentru a răspândi o nouă formă de viaţă monahală atât pentru călugăriţe, cât şi pentru călugării ordinului, începând reforma carmelitanilor desculţi.

Sprijinită şi sfătuită de mari teologi franciscani, iezuiţi, dominicani şi de sfântul Ioan al Crucii, îmbunătăţeşte doctrina sa, care, la un moment dat, va fi şi verificată de Tribunalul ecleziastic al Inchiziţiei.

Mesajul său, care a reînnoit carisma carmelitană, a hrănit şi hrăneşte spiritual Biserica, este conţinut în operele sale Cartea vieţii, Drumul perfecţiunii, Castelul interior, Întemeierile.

Moare în 1582, la Alba de Tormes. Mănăstirile sale se răspândesc foarte repede în toată Europa şi în lumea întreagă. În 1622, este declarată sfântă, iar, în 1970, Doctor al Bisericii pentru autoritatea doctrinei sale spirituale.

* * *

Castelul interior
Tereza din Avila, Ed. "Ars Longa", 2007, ISBN 978-973-8912-44-1, 13x20 cm, 294 p., 19,5 lei

* * *

Cartea va fi disponibilă în curând şi în Librăria "Presa Bună".

lecturi: 50.