Postul Mare, timp de pocăinţă şi de reflecţie

Postul Mare, timp de rugăciune şi pocăinţă, de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului, a început în Biserica Romano-Catolică o dată cu Miercurea Cenuşii (21 februarie). Mesajul papei pentru Postul Mare, cu titlul "Vor privi la cel pe care l-au străpuns" (In 19,37), a fost dat publicităţii la 13 februarie.

Prima zi a Postului Mare este numită Miercurea Cenuşii pentru că, după Evanghelia şi omilia din această zi, s-a binecuvântat şi s-a presărat pe capetele credincioşilor cenuşa obţinută din ramurile purtate în procesiune în Duminica Floriilor din anul precedent. Credincioşii, primind cenuşa şi îndemnul: "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (Mc 1,15), au început timpul destinat purificării sufletului. Prin acest semn de pocăinţă se exprimă smerenia şi condiţia omului păcătos, care-şi mărturiseşte păcatul în faţa lui Dumnezeu, arătând astfel dorinţa unei convertiri interioare în speranţa că Domnul este milostiv cu el. Acest drum al convertirii sufletului îşi atinge punctul său maxim cu celebrarea tainei mărturisirii păcatelor.

Postul Mare este timpul când creştinul e chemat să se preocupe mai mult de rostul existenţei sale. Un timp pentru a face ca trupul şi voinţa să fie eliberate de toate constrângerile şi de orice sclavie; un timp de pocăinţă şi de împăcare cu Dumnezeu şi cu aproapele. Rugăciunea, pomana şi postul ajută la trăirea spiritului acestui timp. Postul Mare este în acelaşi timp şi timpul reflecţiei, al meditaţiei.

"Să ne îndreptăm privirea cu mai multă intensitate, în acest timp de pocăinţă şi de rugăciune, spre Cristos răstignit care, murind pe Calvar, ne-a revelat pe deplin iubirea lui Dumnezeu", se spune în mesajul papei Benedict al XVI-lea dat cu ocazia Postului Mare 2007.

Având în centru misterul cel mai mare al creştinismului: jertfa lui Cristos pe cruce, mesajul papei arată cum credinţa oferă dimensiunile cele mai profunde la care poate să ajungă caritatea.

Creştinii pot să înregistreze, nu fără satisfacţie, că în viaţa socială porunca biblică a iubirii aproapelui pare să fie universal acceptată. Este suficient să ne gândim la actele de binefacere, la fundaţiile sociale, la organizaţiile de caritate, la teledonurile care se organizează sau la ajutoarele care se adună când sunt catastrofe.

Mesajul de anul acesta se ocupă mai puţin de dimensiunea orizontală, pentru a pune în lumină mai clară dimensiunea verticală de trăire creştină.

Este cunoscut că Iuri Gagarin, cosmonautul rus, după prima călătorie spaţială a răspândit cuvintele: "Tovarăşi, cerul este gol". Pentru papa "absenţa lui Dumnezeu e mai rea decât mizeria materială, pentru că ucide orice speranţă şi lasă omul numai cu durerea şi cu plânsul său".

Suveranul pontif reia reflecţia despre eros şi agape dezvoltată în prima sa enciclică: Deus caritas est şi vede aceste două forme de iubire întâlnindu-se deplin în Cristos crucificat. Pentru acesta spune: "Numai iubirea în care se unesc dăruirea gratuită de sine şi dorinţa arzătoare de reciprocitate revarsă un entuziasm care face uşoare sacrificiile cele mai apăsătoare".

Papa face referinţă la pedeapsa care apasă peste vieţile noastre din vina noastră sau a altora şi ne face să ne ridicăm privire de jos spre înălţimi. Pentru aceasta a ales tema: "Vor privi la cel pe care l-au străpuns".

Mesajul nu se îndepărtează de realitatea concretă. Cristos crucificat "ne va face să luptăm împotriva oricărei forme de dispreţuire a vieţii şi de exploatare a persoanei şi să alinăm dramele singurătăţii şi ale abandonării atâtor persoane".

Oricum, nu este dramă mai mare decât aceea de a nu descoperi iubirea lui Dumnezeu.

Patruzeci de zile pentru a experimenta iubirea lui Dumnezeu. Este propunerea pe care o face Sfântul Părinte. După cum se explică, această iubire a lui Dumnezeu îşi are expresia culminantă în Cristos crucificat: "În misterul crucii se revelează în mod deplin puterea irezistibilă a milostivirii Tatălui ceresc. Pentru a recuceri iubirea creaturii sale, el a acceptat să plătească un preţ foarte mare: sângele unicului său Fiu".

Pr. Cornel Cadar

lecturi: 8.