Concluzii versificate de la sfinţirea caselor 2007

În pantofi şi în sandale
Am umblat mai mult pe cale
Să sfinţim în lung şi-n lat
Pe cei ce ne-au aşteptat.
Vreme bună, tare bună,
Am avut întreaga lună.
Iarna s-a schimbat în vară.
20 de grade-afară!
Am sfinţit, ne-am bucurat.
Şi uşor am alergat,
Pe la blocuri şi la case
La persoanele rămase.
Mare-a fost însă surpriza
Că mulţi şi-au făcut valiza
Şi în lume s-au tot dus.
Acum, iei de unde nu-s.
Stai şi suni la interfon,
Dar degeaba, nea Ion
A plecat cu-a lui soţie,
Numai Dumnezeu mai ştie
Prin ce ţară-ndepărtată
Pentru o mai bună plată,
Pentru-n trai cum se cuvine,
Ca s-o ducă mult mai bine.
Tot spunea cândva nevasta:
"Măi bărbate, viaţa asta,
Fără bani şi la cutie
Să ştii că nu-mi place mie.
Uite, vezi, vecinul tău
Are casă la Durău.
Şi maşină, ce maşină!
Şi-a luat dintr-o chenzină.
Numai noi să stăm pe scară
Fără să plecăm afară?"
Şi ca păsări migratoare
Au plecat în larga zare.
Au fost scări unde-am urcat
Şi pe nimeni n-am aflat.
Cinci familii afişate
Erau de mult timp plecate.
Chiar în ziua de sfinţire
Era mare pregătire
La câţiva nerăbdători,
Cu valizele pe scări.
I-am întors din drum chiar eu.
I-am sfinţit. Mi-au dat un leu.
Şi pe fişă am notat
Că şi dânşii au plecat.
Unul mi-a cerut iertare:
"Şi noi suntem de plecare.
Mă iertaţi, carnea-i pe foc!"
Şi-a sărit din al său loc,
Mergând la bucătărie
Din a lui sufragerie,
După ce a spus "Amin",
Cum încheie un creştin.
M-a lăsat cu cel mai mic
Pentru-a discuta un pic.
"Unde-i mama? E plecată?"
"N-am văzut-o niciodată.
Când eram mai mic în faşă
M-a lăsat cu a mea naşă.
Nici nu ştiu dacă mai vine
Ca să mă crească pe mine.
Se-ngrijeşte de bătrâni
Şi de doi sau patru câini
La familii mai bogate
Acolo-n străinătate".
Mi-am dat seama de îndată
Cum poate fi viaţa ratată
Şi căminul de iubire
Pustiit de despărţire.
Este criză declanşată
De o ţară ruinată.
Nu-nţeleg cum noi plecăm
Şi apoi îi invităm
Pe alţii să vină-n ţară,
Chinezoaice bunăoară,
Să lucreze cu trei ace
Ceea ce şi noi am face.
E o modă să te duci
Unde vezi şi unde-apuci.
Stânga, dreapta-n orice zare
Fiindcă e globalizare.
O problemă nu-i plecatul
Ci finalul, dezbinatul.
Lipsa de protectorat
Pentru cei ce i-ai lăsat.
Lipsa de afecţiune,
Părăsit de rugăciune,
Creştere necontrolată
Şi pentru băiat şi fată.
Nu-ţi dă nimeni garanţie
Că-ţi vor face cinste ţie
Prin purtarea lor acasă
Când mustrarea ta nu-i deasă.
Un tânăr cu uşurinţă
Mi-a spus că n-are credinţă,
Cum Biserica propune
Şi cum crede multă lume.
Are doar un crez al său
Într-un spirit foarte rău
Pe care îl cheamă-n şoapte,
La ore târzii în noapte.
Satanismul stăpâneşte
Pe cel ce păcătuieşte,
Iar credinţa cea curată
I se pare perimată.
O mamă nu s-a sfiit
Şi mult a istorisit
Despre fiul ei mai mare
Care n-are comportare
De un om normal, atent,
Care s-a înrăit recent,
Prins în găşti cu derbedei,
Stând în noaptea pân' la trei,
Între blocuri cu cei care
Deranjează foarte tare
Printr-o zarvă ce nu lasă
Să adoarmă cei din casă.
Stilul vieţii e schimbat
Multe s-au cam degradat.
Păcate se afişează.
Mulţi nu se mai ruşinează.
Concubinii îţi zâmbesc
Şi nu se căsătoresc.
Motivează că n-au bani
Şi trăiesc aşa de ani.
Eu vă spun: Căsătoria
Nu-i mai scumpă ca simbria.
Se poate-ncheia îndată,
Dacă vreţi chiar fără plată.
Dar l-e greu să facă pasul.
N-au găsit încă nici naşul.
Şi aşa în aşteptare
Vor nunti cu fiul mare.
Noi persoane-am întâlnit
Care de mult n-au venit
Pe la slujbe şi spovadă,
Sufletul curat să-şi vadă.
Unii chiar s-au supărat,
Pentru ce i-am întrebat,
Dacă vin la liturghie
Aşa cum mi-ar place mie.
Crucifix, icoane sfinte
Au lipsit ca şi-nainte
Pe pereţi la răsărit
Pe unde am mai sfinţit.
Un tablou cu trei căţei
Domina casa la ei.
Unul viu era-ncuiat
Într-o baie, şi-a lătrat.
Grija pentru animale
Nu e rea, dar la matale,
A luat locul la copii
Ce puteau să fie vii
Şi coroană pentru tine
Dacă judecai mai bine.
N-a fost an ca să nu fie
În această parohie
Şi persoane adormite
Când voiam a fi sfinţite.
Pe la nouă dimineaţa
Încă nu-şi spălară faţa,
Şi în prag când apăreau
Scuze multe aduceau.
Unul a oftat din plin
Şi mi-a spus ca să revin
Pe la unu, pe la două :
"Fiindc-aşa ne place nouă".
Am venit a doua oară
Şi am stat în cap de scară
Până ce s-a aranjat
Pentru binecuvântat,
Trei minute sau mai bine
Pân' a spus: "Intraţi la mine"!
Unii au deschis îndată
Având pe hol o găleată
Sau lighean pentru spălat.
Şi patul nearanjat.
"Asta este, m-aţi surprins"
Spune omul roşu-ncins.
Însă eu nu l-am mustrat
Fiindcă-n casă m-a lăsat.
I-am dat binecuvântare
Şi-o icoană mult mai mare.
Unii nu s-au dezlipit
De computerul iubit.
În odaia-alăturată
Prin uşa un pic crăpată
Se vedea destul de net
Tânărul pe internet,
Care refuza să vină
Să se roage la lumină.
Trei minute şi jumătate,
Tinere de facultate,
Nu erau un timp pierdut
Şi succes ai fi avut
Cu o notă mult mai mare
La a ta examinare.
Sper ca data viitoare
Să ai multă luminare
Când iarăşi voi reveni
Pentru a te întâlni.
Tuturor ce-aţi fost dispuşi
Şi-aţi dat drumul larg la uşi,
Să vă fie permanent
În casă Domnul prezent
Şi cu a sa ocrotire
Să trăiţi în fericire.

Pr. Eugen Budău

lecturi: 12.