Teologia trupului în cuvinte simple

Papa Ioan Paul al II-lea a răspuns revoluţiei sexuale cu o învăţătură inovatoare despre sexualitatea umană, afirmă autorul unei cărţi noi despre teologia trupului.

Părintele Anthony Percy a scris Theology of the body made simple, publicată de "Connorcourt Publishing" în Australia, de "Fiicele Sfântului Paul" în Statele Unite şi de "Gracewing" în Marea Britanie. Actualmente este în curs traducerea sa în chineză, spaniolă, italiană şi germană.

În acest interviu acordat lui ZENIT, părintele Percy vorbeşte despre contribuţia lui Ioan Paul al II-lea la Magisteriul Bisericii despre sexualitatea umană.

* Conform unora, ca urmare a revoluţiei sexuale din anii '60, Biserica a trebuit să apere, ca niciodată înainte de anii aceia, învăţătura sa despre sexualitate. În ce mod?

Părintele Percy: O mare parte dintre sociologi consideră că revoluţia sexuală a început în realitate în anii '20. De fapt, deja G.K. Chesterton spune despre revoluţia sexuală că nebunia viitorului nu se află atât la Moscova cât mai ales la Manhattan.

El percepea că viitoarea erezie pe care Biserica va trebui să o înfrunte va fi de natură sexuală. Astăzi, trăind în secolul al XXI-lea, nu ne este greu desigur să recunoaştem enorma provocare în faţa noastră.

Însă realitatea noastră este "astăzi" şi nu "ieri" sau "mâine" - ce a fost trecutul şi cum ar putea să fie viitorul. Şi punctul de plecare - sau cel puţin aşa mi se pare mie - este această învăţătură minunat de intrigantă şi invitantă numită teologia trupului.

* Care este rolul pe care teologia trupului, a lui Ioan Paul al II-lea, l-a avut în înfruntarea acestei provocări?

Părintele Percy: După părerea mea, ceea ce ne-a lăsat Ioan Paul al II-lea, este ceva asemănător cu ceea ce ne-a încredinţat papa Leon al XIII-lea cu enciclica sa extraordinară "Rerum novarum" în anul 1891.

Revoluţia industrială a început la jumătatea secolului al XVIII-lea, dar a fost nevoie de cel puţin un secol, înainte ca Biserica să răspundă la probleme. În afară de aceasta, Biserica tinde să răspundă schimbărilor importante din societate, evitând să reacţioneze împotriva schimbărilor.

Aşa a făcut Leon al XIII-lea şi tot aşa şi Ioan Paul al II-lea. Pe baza trecutului său pătruns de filozofie; a contactelor sale frecvente cu multe perechi căsătorite în Polonia când era preot tânăr şi apoi episcop; a credinţei sale profunde şi minţii sale strălucite şi creative, papa a elaborat teologia trupului.

Ioan Paul al II-lea a ilustrat această teologie a trupului în timpul catehezelor de miercuri la Roma din anul 1979 până în 1984.

* Dacă Ioan Paul al II-lea nu a schimbat nimic din învăţătura Bisericii despre sexualitate, ce este aşa de inovator în teologia trupului?

Părintele Percy: Inovatoare este abordarea papei. Mentalitatea contemporană nu acceptă cu uşurinţă raţionamentul de tip deductiv. Nu se porneşte de la principii pentru a ajunge la concluzii.

Mai curând - desigur din cauza influenţei ştiinţei - tindem să raţionăm în mod inductiv. Adunăm toate informaţiile care derivă din experienţa noastră, le reelaborăm şi din aceasta tragem concluziile de exemplu cum trebuie să fie comportamentul nostru.

Şi aceasta este şi abordarea adoptată de Ioan Paul al II-lea. El este foarte sensibil la experienţa umană, şi datorită sensibilităţii sale pastorale şi a bagajului său filozofic.

Dacă însă se ia enciclica "Humanae vitae" a lui Paul al VI-lea, se vede că abordarea este diferită. Porneşte de la principii pentru a ajunge la concluzii. În schimb Ioan Paul al II-lea face apel la experienţă pentru a trage apoi concluziile. Este evident că această abordare este mai atractivă pentru mentalitatea timpului nostru.

În al doilea rând, consider că Ioan Paul al II-lea are o viziune destul de originală despre Sfintele Scripturi. Şi deoarece Biserica din aceste timpuri este centrată mai mult pe cuvântul lui Dumnezeu, şi acest lucru este foarte important în înfruntarea provocării revoluţiei sexuale.

Cuvântul lui Dumnezeu dă lumină nu numai despre Dumnezeu însuşi, ci şi despre om, despre cine suntem şi cum ar trebui să ne relaţionăm între noi.

* Care este ideea de fond a lui Ioan Paul al II-lea despre sexualitatea umană?

Părintele Percy: Revoluţia sexuală, ca toate "istmurile", extrapolează lucrurile din propriul lor context. Revoluţia sexuală scoate sexualitatea din contextul său al raporturilor umane şi se concentrează doar pe plăcerea sexuală.

Însă Ioan Paul al II-lea readuce sexualitatea în contextul său relaţional şi afirmă în mod destul de radical că trupurile noastre sunt mai curând relaţionale decât sexuale.

Cu alte cuvinte, sexualitatea este în slujba raporturilor umane, rodnice şi durabile. Prin actul de unire dintre un bărbat şi o femeie în căsătorie, ei ajung la o nouă conştiinţă a cine sunt ei ca şi creaturi făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Deci sexualitatea este funcţională pentru raporturile umane. Sexualitatea este importantă pentru teologia trupului, însă trupul este făcut pentru relaţii şi atunci, numai atunci, sexualitatea îşi găseşte semnificaţia autentică.

Pentru aceasta persoanele celibatare scot mare întărire din teologia trupului. Când aspectul relaţional capătă rolul său de prim plan, numai atunci sexualitatea îşi găseşte locul său.

* În carte dumneavoastră vorbiţi de modul cu tinerii văd sexualitatea ca "o activitate sportivă întâmplătoare". Care sunt perspectivele implicite în a vorbi acestei generaţii despre teologia trupului? În ce sens pot să existe speranţe?

Părintele Percy: Speranţa creşte cu cât intrăm mai mult în secolul al XXI-lea. Epoca noastră, aşa cum au notat mulţi, este o epocă postmodernă în care noile generaţii trăiesc o cvasi-totală absenţă de sens.

Dar ei sunt conştienţi şi deci caută valorile în măsură să dea vieţii sens şi stabilitate. Această realitate este clar exprimată de Zilele Mondiale ale Tineretului şi de explozia în participarea tinerilor la pastoraţia Bisericii catolice.

* În scrierile sale, papa vorbeşte de trei experienţe originare, despre care înainte nimeni nu vorbise vreodată. Ni le puteţi explica?

Părintele Percy: Teologia trupului, aşa cum este cunoscut, reprezintă o adevărată revoluţie în acest sens. Voi răspunde cum am făcut în cartea mea "Theology of the body made simple".

Dacă ar trebui să-ţi cer să completezi fraza: "...original", ce ai spune? Desigur răspunsul este: "păcatul original". Papa Ioan Paul al II-lea, cu un ochi asupra Scripturilor şi cu sensibilitatea sa faţă de experienţa umană, a identificat trei experienţe umane originale, precedente păcatului original.

George Weigel, în biografia lui Ioan Paul al II-lea, "Martor al speranţei", a afirmat că teologia trupului este o "bombă teologică la ceasornicărie". După părerea mea are dreptate.

Ioan Paul al II-lea ne-a dat deci trei experienţe originale care au fost ale lui Adam şi Eva, dar car pot să fie parte şi a experienţei noastre, dacă vrem.

Ideea papei este că trebuie să urmărim aceste trei experienţe, să creăm condiţiile pentru ca să poată înflori, deoarece ele ne duc spre ceea ce Dumnezeu a gândit la origine pentru noi "in principio".

Cu toţii cunoaştem experienţa păcatului original. Pentru a-l parafraza pe sfântul Paul, facem lucrurile pe care nu am vrea să le facem şi ne este greu să facem lucrurile pe care am vrea să le facem. Păcatul original nu este greu de găsit.

Însă teologia trupului ne propune trei experienţe umane originale care nu sunt negative, ci pozitive: singurătatea originală, unitatea originală şi nuditatea originală.

A-i face pe tineri să trăiască singurătatea îi va ajuta să înţeleagă că trupurile lor sunt simbolice şi că aceasta înseamnă că sexul este simbolic şi cu totul altceva decât "o activitate sportivă întâmplătoare". Sexul este mult mai mult decât plăcerea numai. Este acel act simbolic în care soţul şi soţia se acceptă reciproc în mod total şi se dăruiesc reciproc în mod total.

A-i ajuta pe tineri să facă experienţa unităţii, a iubirii, înseamnă a-i face să înţeleagă că trupurile lor şi sexualitatea lor sunt făcute pentru iubire şi nu pentru o simplă escapadă trecătoare de plăcere.

În prima sa enciclică, Ioan Paul al II-lea a afirmat că nu putem trăi fără iubire. Cred că elaborarea acestei a doua experienţe originale, definită unitate originală, va putea să fie în măsură să răspundă crizei profunde de iubire înrădăcinată în cultura noastră.

Şi apoi este fascinanta experienţă umană originală a nudităţii originale. Această experienţă va putea să-i ajute pe tineri să înţeleagă semnificaţia libertăţii lor: nu doar ca o simplă posibilitate de alegere, ci mai degrabă ca o putere misterioasă pe care am primit-o pentru a dărui viaţa noastră altora şi Domnului.

* Ce oferă cartea dumneavoastră "Theology of the body made simple" celor care s-au împiedicat în viaţa lor sau cărora le este greu să trăiască învăţăturile Bisericii?

Părintele Percy: Desigur este adevărat că mulţi consideră dificile învăţăturile Bisericii despre sexualitate şi căsătorie. Însă acestea sunt învăţăturile lui Cristos. Şi dacă sunt dificile, nu înseamnă că sunt imposibile. Harul urmează adevărul şi harul este uneori surprinzător de tangibil.

Modul în care teologia trupului ne ajută este dându-ne mai mare claritate şi siguranţă în proclamarea adevărului despre căsătorie.

După părerea mea, acele experienţe originale despre care vorbeam mai înainte sunt esenţiale. A trăi aşa cum facem noi într-o cultură a morţii, o cultură a trădării, o cultură a zgomotului, a vitezei, etc., ne îngreunează mult trăirea unei vieţi aşa cum ar trebui.

Ioan Paul al II-lea oferă un mod nou de a vedea viaţa prin intermediul experienţelor originale şi acest lucru va putea să-i ajute pe toţi cei care sunt căzuţi. Şi ei vor putea "să reintre în competiţie" şi să învingă.

Traducere de Mihai Pătraşcu

lecturi: 54.