Cateheza papei: Unitatea creştinilor

Dragi fraţi şi surori!

Mâine începe Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, pe care o voi încheia eu însumi în bazilica "Sfântul Paul" în afara zidurilor, în ziua de 25 ianuarie, prin celebrarea Vesperelor, la care sunt invitaţi şi reprezentanţi ai Bisericilor şi comunităţilor ecleziale din Roma. Zilele de la 18 la 25 ianuarie -, şi în alte părţi ale lumii săptămâna din preajma Rusaliilor - sunt un timp forte de angajare şi de rugăciune din partea tuturor creştinilor, care pot să se folosească de ajutoarele elaborate împreună de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi de Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Am putut să observ cât de mult se simte nevoia de unitate în întâlnirile pe care le-am avut cu diferiţi reprezentanţi ai Bisericilor şi comunităţilor ecleziale de-a lungul acestor ani şi, în mod cu totul emoţionant, în recenta vizită la patriarhul ecumenic Bartolomeu I, la Istanbul în Turcia. Asupra acestor experienţe şi a altora, care au făcut mai mult loc speranţei în inima mea, voi reveni mai îndelung miercurea următoare. Drumul unităţii rămâne cu siguranţă unul lung şi deloc uşor; trebuie cu toate acestea să nu ne descurajăm şi să continuăm să-l parcurgem bizuindu-ne în primul rând pe sprijinul sigur al celui care, înainte de a se ridica la cer, le-a promis alor săi: "Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,20). Unitatea este darul lui Dumnezeu şi rodul acţiunii Duhului său. De aceea este important să ne rugăm. Cu cât ne apropiem mai mult de Cristos convertindu-ne la iubirea lui, cu atât mai mult ne apropiem şi unii de alţii.

În unele ţări, printre care şi Italia, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este precedată de Ziua de Reflecţie Ebraico-Creştină, care se celebrează tocmai astăzi, 17 ianuarie. Sunt de acum două decenii de când Conferinţa Episcopală Italiană dedică această zi ebraismului cu scopul de a promova cunoaşterea şi stima pentru a mări raportul de prietenie reciprocă dintre comunitatea creştină şi cea ebraică, raport care s-a dezvoltat în mod pozitiv după Conciliul Vatican II şi după vizita istorică a slujitorului lui Dumnezeu papa Ioan Paul al II-lea la sinagoga majoră din Roma. Şi prietenia ebraico-creştină, pentru a creşte şi a fi rodnică, trebuie să se fundamenteze pe rugăciune. Îi invit, aşadar, pe toţi să înalţe chiar astăzi o insistentă invocare la Domnul pentru ca evreii şi creştinii să se respecte, să se stimeze şi să colaboreze pentru dreptatea şi pacea în lume.

În acest an tema biblică propusă spre reflecţia comună şi rugăciunea acestei "Săptămâni" este: "Pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească" (Mc 7,31-37). Sunt cuvinte luate din Evanghelia după Marcu şi se referă la vindecarea unui surdomut de către Isus. În acest scurt fragment, evanghelistul povesteşte că Domnul, după ce a pus degetele în urechi şi după ce a atins cu salivă limba surdomutului, a săvârşit minunea spunând: "Effeta" care înseamnă "Deschide-te!". Redobândindu-şi auzul şi având din nou darul vorbirii, acel om a trezit admiraţia celorlalţi povestind ceea ce i s-a întâmplat. Fiecare creştin, surd şi mut spiritual din cauza păcatului strămoşesc, prin Botez primeşte darul Domnului care-şi pune degetele pe faţă, şi astfel, prin harul Botezului, devine capabil să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să-l vestească fraţilor. Mai mult chiar, începând din acel moment este de datoria sa să se maturizeze în cunoaşterea şi în iubirea lui Cristos astfel încât să poată vesti şi mărturisi în mod eficace evanghelia.

Această temă, scoţând la lumină două aspecte importante ale misiunii fiecărei comunităţi creştine - vestirea evangheliei şi mărturia iubirii - subliniază şi cât este de importantă traducerea mesajului lui Cristos în iniţiative concrete de solidaritate. Acest lucru favorizează drumul unităţii, întrucât se poate spune că orice mângâiere, chiar dacă este mică, pe care creştinii o arată faţă de suferinţa aproapelui, contribuie la a face mai vizibilă şi comuniunea lor şi fidelitatea lor faţă de porunca Domnului. Rugăciunea pentru unitatea creştinilor nu se poate oricum reduce la o săptămână pe an. Invocarea Domnului pentru ca să fie el cel care înfăptuieşte, în timpul şi în felurile cunoscute numai de el, deplina unitate a tuturor ucenicilor săi trebuie să se extindă la fiecare zi a anului. Mai mult armonia eforturilor de slujire pentru a alina suferinţele omului, căutarea adevărului mesajului lui Cristos, convertirea şi penitenţa, sunt etape obligatorii prin care fiecare creştin demn de acest nume trebuie să se unească cu fraţii pentru a implora darul unităţii şi al comuniunii. Vă îndemn, aşadar, să trăiţi aceste zile într-un climat de ascultare rugătoare a Duhului lui Dumnezeu, pentru ca să se facă paşi importanţi pe drumul comuniunii depline şi perfecte între toţi ucenicii lui Cristos. Să ne obţină acest dar Fecioara Maria, pe care o invocăm ca şi mamă a Bisericii şi ajutor al tuturor creştinilor, ajutor în drumul nostru spre Cristos.

Audienţă generală, Aula "Paul al VI-lea",
Miercuri, 17 ianuarie 2007

Benedict al XVI-lea

Traducere: pr. Paul Butnaru

lecturi: 8.