Ce este sfânta Liturghie?
Sfânta Liturghie este:
- celebrarea misterului-sacrificiului pascal (pătimirea, moartea, învierea) al lui Cristos Domnul, făcut prezent şi eficace în cadrul comunităţii creştine: "Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni";
- prezenţa adevărată, reală, substanţială a lui Cristos cu trupul, sângele, sufletul şi dumnezeirea sa: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;
- ospăţul-comuniunea cu Cristos şi, graţie lui, cu fraţii: prin sacrificiul său, Cristos ne uneşte în mod minunat cu sine şi între noi, aşa încât să constituim un "singur lucru".

Cristos în sfânta Liturghie:
- aduce laudă şi mulţumire lui Dumnezeu Tatăl (euharistie);
- actualizează sacrificiul său pascal (memorial);
- devine prezent în mod real cu trupul şi sângele său în pâinea şi în vinul consacrate în puterea Duhului Sfânt (transsubstanţiere);
- se face hrana şi băutura noastră pentru mântuirea noastră veşnică (ospăţ).

Cine a instituit sfânta Liturghie?
Cristos Domnul a instituit sfânta Liturghie în joia sfântă, în noaptea în care era vândut.

Ce înseamnă că sfânta Liturghie este memorialul sacrificiului lui Cristos?
Sfânta Liturghie este memorial în sensul că face prezent şi eficace pe altar, în mod nesângeros, sacrificiul pe care Cristos, în mod sângeros, l-a oferit Tatălui pe Calvar pentru mântuirea oamenilor.
Aşadar, sfânta Liturghie nu este doar amintirea unor evenimente trecute, ci face prezent şi actual acel unic şi perfect sacrificiu al lui Cristos pe cruce. Sunt identici victima şi cel care oferă: Cristos. Este identică finalitatea: mântuirea tuturor. Este diferit modul de a se oferi: în mod sângeros pe crucea de pe Calvar, în mod nesângeros la sfânta Liturghie.

Ce înseamnă transsubstanţiere?
Înseamnă că la sfânta Liturghie, graţie puterii Duhului Sfânt, pâinea din grâu şi vinul din struguri devin, în substanţa lor, trupul şi sângele lui Cristos.

Care este raportul dintre sfânta Liturghie şi Biserică?
Euharistia exprimă şi construieşte Biserica, fiind comuniune autentică a poporului lui Dumnezeu, în bogata sa pluralitate şi în unitatea sa intimă. Aceeaşi pâine euharistică, făcută din multe boabe de grâu, şi vinul, făcut din mulţi struguri, semnifică unitatea şi pluralitatea poporului creştin care celebrează Euharistia.
Euharistia face Biserica, în sensul că Euharistia o reuneşte, o manifestă, o hrăneşte, o întăreşte, o face să crească în calitate şi o trimite la toată omenirea. Şi în acelaşi timp Biserica face Euharistia, o celebrează, o oferă Tatălui împreună cu Cristos în Duhul Sfânt.
Euharistia este culmea liturgiei. Este compendiul şi summa credinţei noastre. Conţine tot tezaurul spiritual al Bisericii, adică pe însuşi Cristos, Paştele nostru şi pâinea noastră vie. Este locul privilegiat în care Biserica mărturiseşte credinţa sa şi o mărturiseşte în modul cel mai înalt şi complet.

Cum implică sfânta Liturghie viaţa zilnică?
Sfânta Liturghie constituie centrul, inima întregii vieţi creştine pentru comunitatea bisericească, universală şi locală, şi pentru fiecare credincios.

De fapt, sfânta Liturghie:
- este culmea acţiunii cu care Dumnezeu sfinţeşte lumea în Cristos şi a cultului pe care oamenii îl dau Tatălui;
- este izvor şi culme a întregii vieţi creştine. Este în centrul vieţii bisericeşti. Ea uneşte cerul şi pământul. Cuprinde şi pătrunde întreaga creaţie;
- este punctul de sosire şi de plecare al oricărei activităţi a comunităţii creştine şi a fiecărui credincios. De la sfânta Liturghie se merge spre lume, spre propria activitate zilnică cu angajarea de a trăi ceea ce s-a celebrat (Liturghie - mandat - misiune în lume).

Şi la sfânta Liturghie ne întoarcem, cu toţii plini de munca proprie (Euharistie, ofrandă şi laudă pentru tot ceea ce şi de tot ceea ce am făcut prin intermediul lui Cristos):
- este centrul, norma, modelul şi momentul cel mai sublim al oricărei rugăciuni a Bisericii şi a fiecărui creştin;
- este întâlnirea de iubire, săptămânală dar şi zilnică pe cât posibil, cu Acela care s-a dat în întregime pe sine însuşi pentru noi;
- este sacramentul în care este manifestat şi realizat misterul lui Cristos, misterul Bisericii, însuşi misterul persoanei umane, care se exprimă şi se realizează total pe sine însăşi în sfânta Liturghie;
- sfânta Liturghie este aliment, lumină şi forţă pentru pelerinajul nostru pământesc şi trezeşte şi alimentează dorinţa noastră după viaţa veşnică: paradisul.

Există o rugăciune care să fie egală cu sfânta Liturghie sau să o depăşească?
Nu, în mod absolut. Sfânta Liturghie depăşeşte însemnătatea celorlalte rugăciune şi, mai mult, nici o altă acţiune a Bisericii nu-i egalează eficacitatea cu acelaşi titlu şi cu acelaşi grad. Ea este ceea ce poate avea Biserica mai preţios în drumul său în istorie. În ea este cuprins tot binele spiritual al Bisericii.

Este obligatoriu de participat la sfânta Liturghie?
Creştinii au obligaţia de a participa la sfânta Liturghie în fiecare duminică şi în celelalte sărbători de poruncă, afară de cazul în care există motive grave (boală...). Când lipsesc astfel de motive grave, creştinul care nu îndeplineşte această obligaţie comite păcat de moarte.
Euharistia duminicală este "o chestiune de identitate", ba chiar o nevoie, o necesitate vitală, de la care nu se poate evada.

De ce este obligatoriu chiar duminica?
Pentru că Isus Cristos a înviat "în prima zi după sâmbătă" (Lc 24,1), dies solis (ziua soarelui), numită apoi dies Domini: ziua de duminică (cf. Sfântul Iustin, I Apologia, cap. 65/67).
Şi învierea lui Cristos este evenimentul central al întregii vieţi a lui Cristos şi al credinţei noastre creştine.
"Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră" ne spune sfântul Paul (1Cor 15,14).

Cum se sfinţeşte duminica?
* Participând la sfânta Liturghie;
* şi dedicându-se acelor activităţi care permit:
   - să se aducă lui Dumnezeu cult (timp mai mult dedicat rugăciunilor personale şi familiare, întâlnirilor şi lecturilor de aprofundare religioasă, vizitelor la cimitire...);
   - îngrijirea propriei vieţi conjugale, familiare, parentale;
   - asigurarea odihnei juste şi corespunzătoare a trupului şi a spiritului;
   - dedicarea pentru operele de caritate în special în slujba bolnavilor, a bătrânilor, a săracilor...

Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de sfânta Liturghie?
Sfânta Liturghie, pentru ceea ce este, cere din partea noastră:
* o mare credinţă ("mister al credinţei") care duce la primirea întregii bogăţii a misterului;
* o continuă disponibilitate de a aprofunda, prin cateheză, ceea ce este celebrat aşa încât să poată deveni viaţă în viaţa noastră;
* o formare adecvată, în vederea unei depline, conştiente şi active participări la celebrarea euharistică;
* o participare bucuroasă şi comunitară. Tocmai pentru că sfânta Liturghie are un caracter comunitar, capătă mare importanţă:
   - dialogurile dintre celebrant şi adunare
   - cântarea: semn al bucuriei inimii: "Cel care cântă bine se roagă de două ori"
   - gesturile şi atitudinile (a sta în picioare, în genunchi, aşezaţi...), care exprimă şi favorizează intenţia şi sentimentele interioare de participare şi care sunt semn al unităţii de spirit a tuturor participanţilor; * o curăţie a conştiinţei: numai cel care este în pace cu Dumnezeu şi cu fraţii participă în mod deplin şi eficace la sfânta Liturghie;
* o participare completă. Ea comportă:
   - punctualitate în sosirea la biserică pentru începutul Sfintei Liturghii;
   - participare atentă la masa Cuvântului lui Dumnezeu;
   - împărtăşirea la ospăţul trupului lui Cristos ("Luaţi şi mâncaţi din aceasta toţi...").

Participând la sfânta Liturghie, trebuie să se primească sfânta Împărtăşanie?
Este foarte bine ca toţi catolicii, ori de câte ori participă la sfânta Liturghie, să primească şi sfânta Împărtăşanie. Oricum, nu mai mult de două ori pe zi.

Cine poate primi sfânta Împărtăşanie?
Poate primi sfânta Împărtăşanie orice catolic care este în harul lui Dumnezeu, adică acela care, după ce şi-a examinat atent conştiinţa, are convingerea că nu este în stare de păcat de moarte, pentru că în acest caz ar comite un sacrilegiu: "Cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului... îşi mănâncă şi îşi bea propria condamnare" (1Cor 11,27-29).

Cum trebuie să ne apropiem de sfânta Împărtăşanie?
* Cu respect: şi cu atitudinea trupului (gesturi, haine demne) se exprimă respectul, solemnitatea, bucuria acestei întâlniri cu Domnul;
* cu post de cel puţin o oră;
* după ce am participat, de la început, la sfânta Liturghie şi angajându-ne să-i mulţumim Domnului pentru marele dar primit, chiar şi după sfânta Liturghie şi în timpul zilei şi al săptămânii.

De ce este important de respectat normele liturgice la sfânta Liturghie?
Normele liturgice:
- exprimă şi ocrotesc sfânta Liturghie, care, ca operă a lui Cristos preot şi a Trupului său care este Biserica, este acţiune sacră prin excelenţă;
- permit să se respecte şi să se realizeze legătura intrinsecă dintre mărturisirea şi celebrarea credinţei, dintre lex orandi şi lex credendi: de fapt, liturgia sacră este intim legată cu principiile învăţăturii şi folosirea de texte şi rituri neaprobate comportă, prin urmare, ofilirea sau pierderea legăturii necesare dintre lex orandi şi lex credendi;
- sunt expresie a simţului eclezial autentic. Prin intermediul lor trece întregul flux al credinţei şi al tradiţiei Bisericii;
- sfânta Liturghie nu este niciodată proprietatea privată a cuiva, nici a celebrantului nici a comunităţii în care se celebrează tainele. Ascultarea faţă de normele liturgice trebuie redescoperită şi valorizată ca reflexie şi mărturie a Bisericii una şi universală, făcută prezentă în fiecare celebrarea a Euharistiei;
- garantează validitatea, demnitatea, frumuseţea acţiunii liturgice şi cu ea şi "faptul de a deveni prezent" al lui Cristos;
- conduc la conformitatea sentimentelor noastre cu acelea ale lui Cristos, exprimate în cuvintele şi în riturile liturgiei;
- exprimă şi garantează "dreptul" credincioşilor la o celebrare demn şi de aceea şi dreptul lor de a o cere;
- când ar avea loc neîndepliniri şi abuzuri, credincioşii să le semnaleze, în adevăr şi cu iubire, autorităţii legitime (episcopului sau Sfântului Scaun).

Ce daune provoacă abuzurile liturgice?
* Abuzurile liturgice nu numai că deformează celebrarea, dar provoacă nesiguranţă doctrinară, perplexitate şi scandalizare în poporul lui Dumnezeu. A nu respecta normele liturgice contribuie la întunecarea dreptei credinţe şi a doctrinei catolice despre acest minunat sacrament. Abuzurile liturgice, mai mult decât o expresie de libertate, manifestă o cunoaştere superficială sau şi necunoaştere a marii tradiţii biblice şi ecleziale referitoare la Euharistie, exprimată în aceste norme.
* Misterul încredinţat mâinilor noastre este prea mare pentru ca să-şi poată permite cineva să-l trateze cu voinţă personală, care nu ar respecta caracterul sacru şi dimensiunea universală.

Ce au spus unii sfinţi cu privire la Euharistie?
* "Dacă voi sunteţi trupul lui Cristos şi mădularele sale, atunci însuşi misterul vostru se află pe masa euharistică. Voi trebuie să fie ceea ce vedeţi şi trebuie să primiţi ceea ce sunteţi" (sfântul Augustin).
* "Numai Biserica poate să ofere Creatorului această ofrandă curată (Euharistia), oferindu-i cu aducere de mulţumire ceea ce provine din creaţia sa" (sfântul Irineu).
* "Cuvântul lui Cristos, care a putut să creeze din nimic ceea ce nu exista, nu poate oare să transforme într-o substanţă diferită ceea ce există?" (sfântul Ambrozie).
* "Euharistia este aproape încoronarea întregii vieţi spirituale şi scopul spre care tind toate sacramentele" (sfântul Toma).

Mons. Raffaello Martinelli,
prelatul bazilicii "Sfinţii Ambrozie şi Carol" din Roma

N.B. Pentru a aprofunda tema, iată câteva documente pontificale:
* Paul al VI-lea, Mysterium fidei, 1965;
* Ioan Paul al II-lea:
   - Dominicae Cenae, 1980
   - Ecclesia de Eucharistia, 2003;
* Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1322-1419;
* Congregaţia pentru Cultul Divin şi Sacramente, Redemptionis sacramentum, 2004.
 

lecturi: 229.